3,132 matches
-
din vestul Câmpiei Transilvaniei din care merită amintite: bujorul românesc (Paeonia tenuifolia), Iris humilisul, Stepa stenophilia,etc. Vegetația intrazonală constituită din păduri de luncă, fânețe de luncă, stuf, papură, etc. Ca și zonă zoogeografică județul Mureș se încadrează în provincia dacică cu o faună diferențiată în 3 etaje: etajul montan, etajul de deal și podiș, etajul apelor curgătoare. Etajul montan este format din variate specii având numeroși reprezentanți printre care: cerbul carpatin (Cervus elaphus carpaticus), ursul brun (Ursus arctos), râsul (Lynx
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
Euxin, în est, până la Danubis în Câmpia Panonică, în vest, și de la Munții Haemus, în sud, până la mlaștinile Pripetului, în nord, devenind un potențial adversar de temut al puternicei Republici romane. În prima jumătate a secolului I î.Hr. dezvoltarea societății dacice, întărirea aristocrației tribale militare, transformarea ei în clasă politică, iar pe plan extern invaziile celților și amenințarea Republicii romane au constituit un mediu prielnic pentru unificarea tuturor triburilor dacice într-o entitate de tip statal. Conform istoricului Iordanes, Burebista își
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
Republici romane. În prima jumătate a secolului I î.Hr. dezvoltarea societății dacice, întărirea aristocrației tribale militare, transformarea ei în clasă politică, iar pe plan extern invaziile celților și amenințarea Republicii romane au constituit un mediu prielnic pentru unificarea tuturor triburilor dacice într-o entitate de tip statal. Conform istoricului Iordanes, Burebista își începe domnia în jurul anul 82 î.Hr., dată care a fost calculată funcție de momentul venirii la putere a lui Sylla la Roma. Burebista a fost stăpânul unui teritoriu în hinterlandul
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
pentru a consolida granița vestică a pornit o ofensivă împotriva scordiscilor, stabiliți în jurul anului 278 î.Hr. în vecinătatea muntelui Scordus. Această victorie de prestigiu asupra unui neam celtic se presupune că i-ar fi înlesnit procesul de uniune cu triburile dacice din arcul intracarpatic, amenințate de triburile celtice ale boiilor și a tauriscilor din Câmpia Panonică. Unificarea triburilor geto-dacice s-a terminat în jurul perioadei 60 î.Hr.-59 î.Hr, când Burebista începe campania împotriva celților de pe Dunărea Mijlocie, din Bazinul Panonic
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
lui Burebista a fost formată din trupe pedestre, trupe călare, trupe destinate mașinilor de asediu, specialiști în construcția fortificațiilor, flotilă de Dunăre și o flotă a Mării Negre, după cucerirea cetăților pontice. Cavaleria a fost mai redusă ca efective în armata dacică și se recruta din zonele de câmpie și de deal, unde se creșteau caii. Cavaleria avea rol de cercetare, asigurarea legăturilor de comunicații și hărțuirea prin surprindere a inamicului. Deseori, calul era folosit ca mijloc de transport până la locul bătăliei
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
este orașul București și majoritatea instituțiilor județene își au sediul acolo. Urme ale existenței umane descoperite pe raza județului Ilfov, mai ales în zona Căldărușani, Glina și Chiajna, lângă București, datează din paleolitic și neolitic. Trebuie de asemenea menționate vestigiile dacice scoase la lumină în zona Pantelimon, Snagov, Măgurele și Bragadiru. Bogăția descoperirilor arheologice (relicve, inscripții etc.) este dovada locuirii neîntrerupte a zonei de către daco-romani, care mai tarziu au format Principatul Țară Românească, prin unirea cnezatelor și voievodatelor (primele organizări statale
Județul Ilfov () [Corola-website/Science/296881_a_298210]
-
în aceste ținuturi atât primele forme de stăpânire cât și primele urme arheologice care atestă existența unei civilizații cu fundament etnic și cultural sunt de origine celtică, în acest sens nu putem afirma că elementul etnogenetic primordial a fost cel dacic, deși este cert ca în momentul venirii celților ținutul Transilvaniei trebuie să fi fost locuit. Un argument în acest sens este și conflictul ulterior din sec.I î.Hr. dintre dacii carpato-dunăreni și celții panonici în timpul regelui dac Burebista. Este însă
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
I î.Hr. dintre dacii carpato-dunăreni și celții panonici în timpul regelui dac Burebista. Este însă evident că gradul de asimilare a culturii celtice a fost atât de înalt încât numeroasele elemente arheologice de pe teritoriul Transilvaniei postceltice sunt complet diferite de cele dacice din regiunile extracarpatice și întru totul atribuibile culturii La Tène (aparținând celților). Astfel elementul celtic este cel mai notabil factor primordial în cadrul etnogenezei românilor transilvăneni. Succesiv, odată cu cucerirea romană s-a adăugat elementul latin. Notabil este de asemenea faptul că
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
ghibor, bibanul soare, guvidil, săbiuța, știuca) sau călători (scrumbia, rizeafca, nisetrul, morunul, păstruga și cega). Locuit din antichitate, orașul se numea "Noviodunum", un nume de proveniență celtică ("dunum" înseamnă în limba celtă "așezare fortificată"), de asemenea existând și o așezare dacică numită "Genucla" în vecinătate. În 514 î.Hr., Darius cel Mare a luptat în această zonă o bătălie decisivă împotriva Sciților. Orașul făcea parte de asemenea în calea drumurilor comerciale grecești. Mai târziu, orașul a fost baza flotei romane a Dunării
Isaccea () [Corola-website/Science/296918_a_298247]
-
că drumul principale urmărește și el traseul format râul Bârzava între văi. Istoric, localitatea este atestată din secolul al XV-lea cu numele de Rechyoka și Rechycha. Cercetările arheologice au descoperit în acest spațiu urme de locuire din perioada neolitică, dacică și romană. Este menționată în 1673 cu numele Reszinitza, ai cărei locuitori plăteau impozite către pașalâcul Timișoarei, iar în anii 1690 - 1700, izvoarele o amintesc ca depinzând de Districtul Bocșei împreună cu alte localități din Valea Bârzavei. Conscripția din 1717 o
Reșița () [Corola-website/Science/296939_a_298268]
-
avut loc la Alba Iulia ceremonia oficială de încoronare a regilor României Mari, Ferdinand I și Maria, moment care a consfințit importanța simbolică a orașului, datorită rolului său de capitală istorică. Înainte de cucerirea romană în apropierea actualului oraș exista localitatea dacică "Apoulon", important centru fortificat menționat pe hărțile vremii. După cucerirea Daciei de către Traian, orașul s-a numit Apulum, iar fortificația dacică preexistentă a fost extinsă prin efortul soldaților Legiunii a XIII-a Gemina staționate aici. Ruinele zidului roman și ale
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
importanța simbolică a orașului, datorită rolului său de capitală istorică. Înainte de cucerirea romană în apropierea actualului oraș exista localitatea dacică "Apoulon", important centru fortificat menționat pe hărțile vremii. După cucerirea Daciei de către Traian, orașul s-a numit Apulum, iar fortificația dacică preexistentă a fost extinsă prin efortul soldaților Legiunii a XIII-a Gemina staționate aici. Ruinele zidului roman și ale porții sunt foarte bine conservate și pot fi vizitate în „Traseul celor trei fortificații” din cartierul Cetate. După retragerea administrației romane
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
Schneckenberg"), apoi din epoca bronzului și a culturii "Sântana de Mureș-Cerneahov", săpăturile din 1883 făcute în locul numit "Dealul Fragilor" atestând acest lucru. Tot aici au fost descoperite în 1943 două morminte, unul de inhumație și altul de incinerație, aparținând epocii dacice. În anul 1946, săpăturile făcute pe malul stâng al pârâului Debren au scos la lumină resturi de construcții din zid de piatră și mortar, fragmente de cărămidă și țiglă, obiecte de ceramică și morminte de incinerație din epoca romană. Pe
Sfântu Gheorghe () [Corola-website/Science/296941_a_298270]
-
de Bacău, la Sărata, romanii extrăgeau sare, iar în alte localități din împrejurimi s-au descoperit vestigii daco-romane, sau chiar mai vechi, lucru ce atestă popularea acestei zone de mii de ani. La Sulta (comuna Agăș) avem urmele vechilor aurării dacice (ref), iar teritoriul Bacăului cuprindea localități ca: Letca și Leiteni, cuvinte derivate din latonă și letonă (ref), divinități din timpuri preistorice, sau Tamasidava, denumire scito-dacică. Pe aceste meleaguri au fost întinse păduri în care trăiau turme de zimbri. Muzeul „Moldova
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
p. 53). Traian Herseni crede că tagma solomonarilor ar proveni din ordinul monastic al dacilor - ktistai - deoarece locuiau „în locuri solitare, în păduri sau aproape de lacurile montane”. Eugen Agrigoroaiei, îi compară cu Kadmos, si definind casta lor ca fiind moștenire dacica, spune că solomonarul din tradiția folclorica este rezultatul unui „proces de zeificare a sacerdotului”. Pentru acest cercetător, solomonarii sunt „preoți inițiați”.Solomonarii, numiți și grindinări, hultani, ghețari, izgonitori de nori sau zgrabuntasi sunt inițiați (trăind și astăzi în Bucovina) la
Solomonar () [Corola-website/Science/298370_a_299699]
-
un buzdugan de piatră din epoca bronzului timpuriu. Pe malul stâng al pârâului Baraolt, în locul numit "Pădurea Mare", se află o stațiune locuită în mai multe perioade istorice: în epoca bronzului ("culturile Wietenberg" și "Noua"), în perioada "hallstattiană", în epoca dacică și în epoca premedievală. În anul 1960, cu ocazia săpăturilor de atunci, pe malul stâng al pârâului Baraolt s-au descoperit 13 gropi datând din epoca bronzului târziu. De pe terasa "Vecer" provine o urnă datând din prima epocă a fierului
Baraolt () [Corola-website/Science/297077_a_298406]
-
6,86%), penticostali (4,03%), baptiști (2,44%) și adventiști de ziua a șaptea (1,25%). Pentru 4,1% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Arheologii au scos la lumina vestigii aparținând neoliticului (topoare cu gaură, silexuri, ceramică), civilizației dacice, perioadei de ocupație romană (linii de fortificații, podoabe, arme, pietre de moară), izvoare ce atestă continuitatea locuirii acestor meleaguri. Reședință a unor cnezate românești, Ineul este cunoscut ca un puternic centru fortificat. Cetatea Ineului este menționată ca și fortificație încă
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
cimitir celtic ce s-au găsit, în 1970, la sud de gară actuala a orașului, între calea ferata și șoseaua națională. Tot în zona de sud a gării Dumbrăveni, la cariera de pământ, s-au găsit câteva schelete și cești dacice, care în cea mai mare parte au fost distruse de muncitorii de la cariera în timpul lucrărilor. Mai multe dovezi ale existenței dacilor pe acest teritoriu, respectiv vase mari în formă de sac cu butoni, vase-borcan, fructiere, cuptor de pâine, vase de
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
târgurile săptămânale ținute aici în zilele de miercuri. Până în perioada interbelică denumirea românească a orașului a fost "Sereda Cicului", după care numele a fost tradus în forma actuală. Săpăturile arheologice au scos la iveală în zona cartierului Jigodin urmele fortificației dacice de la Jigodin, din secolul I. Primul document autentic cunoscut care atestă existența orașului ca „oraș de câmpie” este scrisoarea de privilegii eliberată de regina Izabella, mama lui Ioan Sigismund, principele Transilvaniei, datată la 5 august 1558, în care scutește locuitorii
Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/297101_a_298430]
-
cu Serbia, la o distanță de 43 km sud de Timișoara pe DN59 (respectiv E70) și la 18 km de granița cu Serbia (118 km de Belgrad). Pe teritoriul orașului au fost descoperite vestigii arheologice din epoca bronzului, din perioadele dacică, prefeudală și feudală. În perioada romană aici a existat castrul roman "Potula". Prima atestare documentară a localității Deta are loc în 1360, sub denumirea de "Ded", fiind posesie a nobilului Petrus de Deed, de la care derivă numele actual. În anii
Deta () [Corola-website/Science/297202_a_298531]
-
95 km², ceea ce reprezintă 1,9% din suprafața județului Mehedinți. Obiectele din piatră cioplită și cele din bronz au fost identificate pe teritoriul orașului ca făcând parte din epoca fierului, se practica aici agricultura primitivă, cât și unele meșteșuguri. Epoca dacică este și ea prezentă în mod indirect, mai ales prin monezi romane cu circulație anterioară cuceririi Daciei de către romani. Documentar, Vînju Mare apare ca localitate în anul 1772, pe vechea vatră a satului Orehovița, proprietate a mănăstirii Târgoviște. Atunci, Ilinca
Vânju Mare () [Corola-website/Science/297201_a_298530]
-
În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Comuna Mihăilești a primit statut de oraș în 1989. În orașul Mihăilești se află patru monumente istorice de interes național. Unul este situl arheologic al cetății dacice Argedava (perioada Latène), aflată „la Nucet” (la nord de satul Popești). Alte trei biserici de pe teritoriul orașului sunt clasificate la nivel național ca monumente istorice de arhitectură: biserica „Sfinții Voievozi” (1714) din Mihăilești; biserica „Adormirea Maicii Domnului” (secolul al XVIII
Mihăilești () [Corola-website/Science/297200_a_298529]
-
Mehedinți, Oltenia, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satele Bratilovu, Brebina, Dealu Mare, Mărășești, Negoești, Pistrița, Stănești și Titerlești. Are o populație de locuitori. Râul Brebina străbate acest vechi târgușor mehedințean, în zonă existând o mulțime de ruine dacice, semn că regiunea a fost intens locuită de daci. Astăzi însă, natura și-a reintrat în drepturi. Altădată, aici erau mine de cupru, dar acum localitatea prezintă mai mult interes agroturistic, fiind situată în apropierea multor obiective turistice montane. La
Baia de Aramă () [Corola-website/Science/297209_a_298538]
-
aflată peste deal. Anunță "secția muzeului raional Vâlcea", și se constată acolo un mare depozit arheologic. Venit de la " Facultate de Istorie a Universității București", profesorul "Dumitru Berciu", decide deschiderea unui "șantier arheologic" și este surprins să constate descoperirea unei cetăți dacice vechi de peste 2000 de ani, denumită cetatea Buridava (în traducere "cetatea burilor"), menționată de istoricul grec "Ptolemeu" în scrierile sale. În zona cetății Buridavei a fost descoperită o necropolă unde s-au găsit diferite obiecte cu valoare arheologică precum: "ulcioare
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
și "MARK", acestea ducându-ne cu gândul la geto-daci. Dar importantă pare ar fi inscripția pe o vază de lut, "Basileo Thamarcos Epoiei", care s-a dovedit a fi un rege local contemporan cu împăratul roman "Octavian Augustus". Aceasta cetate dacică face parte din fostele fortărețe, alături de cele de la Tetoiu și Grădiștea, care au constituit un ingenios sistem defensiv în partea sud- estică a reședinței regilor daci, Sarmizegetusa Regia, din munții Orăștiei. Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului subliniază prezența
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]