6,546 matches
-
Struțeanu, Naționalism și democrație, Dragoș Protopopescu, Dreapta europeană, Dreapta românească, Stat țărănesc, stat naționalist, Țărănismul poetic. Alte comentarii sunt dedicate însă exclusiv problemelor de cultură: Toma Vlădescu, Caragiale, azi, Dragoș Protopopescu, De la Lucian Blaga la Tudor Mușatescu, Horia Teculescu, Un dascăl de naționalism: Aron Pumnul, Un dar de lumină: Lucian Blaga, I.P. Prundeni, Cultul lui Eminescu, Bucur Țincu, N. Iorga și noua generație sau Al. Hodoș, Amintirea lui Eugen Goga. Numărul 11/1936 e închinat lui Octavian Goga. Semnează Paul I.
LINIA DREAPTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287818_a_289147]
-
discursuri, cugetări, multe traduceri. Postum s-a început publicarea enormei sale corespondențe. Aceasta însumează aproximativ 100 000 de scrisori primite și tot atâtea trimise. Din 1906, existența lui I. căpătase o nouă dimensiune prin implicarea în politica militantă. Protestul tânărului dascăl, pe calea cuvântului și a scrisului, împotriva reprezentării în limba franceză la Teatrul Național din București a unei piese bulevardiere, provoacă, în seara de 13 martie 1906, o manifestație de proporții, reprimată de poliție. Urmează, în mai multe orașe, întruniri
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
și incoruptibil l-a determinat în perioada interbelică să respingă hotărât naționalismul extremist, șovin, să combată intransigent mișcările de extremă dreapta, să înfiereze nazismul și să denunțe ca antinațională politica de orientare spre Germania hitleristă. Stârnind prin aceasta ura legionarilor, „dascălul neamului” a plătit cu viața curajul de a fi încercat să împiedice instaurarea barbariei în România. Prin scrierile sale I. s-a realizat în primul rând ca istoric. Înfățișând în variate moduri existența poporului român de la începuturi până în contemporaneitate, savantul
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
RUCĂREANU, Nicolae (1810, Câmpulung - c.1889, Câmpulung), prozator și poet. Cu o vedere slabă încă din copilărie, R. nu a făcut, după cum singur mărturisește, studii sistematice. A învățat acasă, cu dascăli particulari, a trecut în București, la „Sf. Sava”, prin școala lui I. Heliade-Rădulescu, a citit mult, nu numai în românește, dar și în limbile greacă, franceză și germană. La Paris, în 1844, audiază cursurile lui Jules Michelet. Peste doi ani
RUCAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289395_a_290724]
-
, Alecu (17.III.1819, Strășeni-Lăpușna - 5.II.1859, Iași), prozator. Era fiul lui Iancu Rusul (sau Russul), proprietar de moșii, arendaș și neguțător de cereale. Mama făcea parte, pe cât se pare din neamul Donici. Învață acasă cu un dascăl grec, iar în 1829 este trimis în Elveția, la Institutul „François Naville” din Vernier, lângă Geneva, unde rămâne până în toamna anului 1835. Receptiv la ideile democratice și liberale care agitau Europa apuseană în preajma revoluției, el compune, în limba franceză, poeme
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
de G. Bacovia și Miez de noapte de Tudor Arghezi, ca și o serie de poeme din volumul Horia de Aron Cotruș. Moartea Mariei Cunțan e marcată prin retipărirea unor poezii. În ce privește proza, sunt de reținut doar prezențele lui Petrea Dascălul (Petru Olariu), cu pagini memorialistice, schițe, povestiri, nuvele, și a lui Mihail Lungianu, cu povestea Piperuș Împărat. Cele câteva piese de teatru sunt cu totul insignifiante. Publicistica e foarte diversă ca problematică (pedagogie, psihologie, filosofie, administrație, economie, educație sanitară, istorie
LUCEAFARUL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287869_a_289198]
-
cu povestea Piperuș Împărat. Cele câteva piese de teatru sunt cu totul insignifiante. Publicistica e foarte diversă ca problematică (pedagogie, psihologie, filosofie, administrație, economie, educație sanitară, istorie, politică, științe, cultură etc.). Și în acest sector revine frecvent numele lui Petrea Dascălul, căruia i se datorează și un documentat articol despre I. Pop-Reteganul; cu o colaborare (Învățătorul și noile curente de culturalizare) figurează și Al. Dima. Numărul 10/1936 este consacrat lui Gheorghe Lazăr, cu ocazia dezvelirii bustului său de la Avrig (semnează
LUCEAFARUL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287869_a_289198]
-
simultan, la încercarea subordonaților de a nu părăsi normele cu care s-au obișnuit). Un exemplu similar se regăsește destul de des la elevii/studenții obișnuiți cu cerințele unui anumit profesor și care întâmpină cu același tip de formulări exigențele unui dascăl nou. Același autor remarcă faptul că alteori, în organizații, sistemul de reguli-nou instituite poate fi testat într-un mod subtil de unul dintre membrii organizației, încălcând-o pe una dintre ele după ce a respectat-o un timp oarecare (câteva săptămâni
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
epoca lui Theodosius sau poate mai tîrziu, în jurul anului 430, s-a ținut la Laodiceea, în Frigia, un conciliu unde s-a discutat și despre cîntările liturgice. Canonul 15 prevede că nu trebuie să cînte în biserică alți creștini „în afara dascălilor recunoscuți care se suie în amvon și cîntă cîntări luate din Scripturi”. Această prevedere este îndreptată împotriva celor care improvizau cîntări în timpul liturghiei - așa cum obișnuiau să facă în trecut montaniștii, originari chiar din Frigia. Canonul 59 al aceluiași conciliu este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Alex. Ștefănescu Savant și artist Tânărul critic literar Cornel Ungureanu s-a transformat pe neobservate în "bătrânul dascăl" din Scrisoarea I a lui Eminescu. în momentul de față, el știe totul despre literatură. "Universul fără margini (al literaturii) e în degetul lui mic." Cornel Ungureanu are acum, de altfel, și înfățișarea unui savant (seamănă cu Einstein). Părul cărunt
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
este că își păstrează, în ciuda acestei complexități, claritatea și transparența. Facilitatea aparentă nu face decît să ironizeze, o dată în plus, obișnuința de a nu separa profundul de obscur, de ilizibil. O inflexiune auctorială se află și în strigătul exasperat al dascălului: "imaginația nu înseamnă minciună" și "fără soluții facile, vă rog, nu-i vorba nici despre vis, nici despre marțieni, nici despre o zînă poznașă". Daniel Pennac ne provoacă prin această carte minunată, să redescoperim farmecul "soluțiilor facile". Daniel Pennac, Domnilor
Imaginația nu înseamnă minciună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17141_a_18466]
-
să conteste, vehement însă, vechimea absolută a limbii semiților. Grigorie de Nisa chiar îi ironizează pe cei ce cred că ebraica ar fi limba cea mai veche pentru că ar fi fost limba lui Dumnezeu. "De parcă Dumnezeu ar fi fost un dascăl de gramatică", pufnește învățatul. Odată cu Renașterea în toate colțurile Europei apar descoperiri ale "adevăratei" limbi a Paradisului, după cum vrea fiecare să atribuie strămoșilor săi un idiom care va fi fost cîndva comun întregii omeniri. Vernant citează o parodie semnificativă pentru
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
de comportament, care nu au fost tratate În mod corespunzător și astfel acest tip de comportament se perpetuă; condițiile de acasă Îi determină să ajungă târziu sau să nu se poată concentra. Educația acestor copii reprezintă o provocare, atât pentru dascăli cât și pentru părinți. Educația cu caracter de includere pornește de la următoarele premise: acceptă faptul că toți elevii sunt diferiți; toți elevii pot Învăța; elevii pot fi diferiți În ceea ce privește abililitățile, etnia, vârsta, mediul din care provin, sexul; sistemul se schimbă
COMPORTAMENTE DIFICILE, ATITUDINI NEPOTRIVITE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Elena ANDONE, Emanuel ANDONE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2187]
-
imagine asupra a ceea ce Înseamnă agresivitatea În școală: elevi care Își bat, mutilează, umilesc colegii, elevi care agresează profesorii, ba mai mult, din țări precum S.U.A., șocantele imagini din școlile publice americane În care copiii ucid alți copii și pe dascălii lor. Este un comportament care ia amploare tot mai mult și În școlile din România. Situațiile de acest gen devin din ce În ce mai greu de gestionat. Definiția conceptului Uneori, copiii fac față tensiunilor din cadrul familiei și din școală prin comportament agresiv. “Comportamentul
COMPORTAMENTUL AGRESIV ÎN ŞCOALĂ: CAUZE, INTERVENȚII. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
în formarea conștiinței artistice a lui S., care își retrăiește tinerețea în scris. Formația clasică a memorialistului este evidentă în stilul echilibrat, senin, în decența confesiunii, în așezarea atent cronologică a evenimentelor. Harul de portretist transpare din conturarea figurilor de dascăli, actori, regizori, înfăptuită cu farmec și lirism, dar și cu știința selectării detaliului semnificativ. Rememorarea se încarcă de emoție odată cu relatarea episoadelor dramatice din istoria orașului (cedarea Clujului) și din cea a familiei Stanca. Doar finalul aduce o perspectivă ulterioară
STANCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289859_a_291188]
-
1973) este notabil prin faptul că selecția ilustrează tematizarea patriei și a frumuseților ei, oportune ideologic. S. a scris și în genul memorialistic, un prim rezultat fiind Cartea cu oglinzi (1984). Apar aici, într-un stil emoționat, evocări ale unor dascăli sau compuneri de turist entuziast și receptiv. Exercițiul memorialistic va fi reluat în paginile intitulate Dincolo de efemer (I-II, 1994). Ca traducător, a oferit multe echivalări meritorii, mai cu seamă din poezia simbolistă. SCRIERI: Ferestre spre azur, pref. Șerban Cioculescu
STANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
totodată să propună o abordare istorică și implicit teologică a personajului. Iată care sunt, pe scurt, etapele pe care le vom parcurge. În primul capitol vom prezenta „preistoria” creștină a mitului Anticristului, de la Evanghelia după Marcu la scrierile lui Iustin, dascălul lui Irineu. Scopul capitolului va fi exclusiv inventarierea versiunilor preirineice ale protomitului Anticristului. În acest scop, vom face apel la analiza lui Jenks și, mai cu seamă, la cea a lui Peerbolte, fără a avea pretenția de a le completa
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și a lovit statuia peste picioarele de fier și de lut și a sfărâmat‑o”, se referă la parusia finală. Anticristul și Roma Deși episcop al unei comunități creștine greu încercate, Irineu manifestă o atitudine conciliantă față de Imperiul Roman. Contrar dascălului său, el consideră că nu diavolul, ci Dumnezeu determinauit huius saeculi regna (V, 24, 1). Argumente îi oferă atât Vechiul, cât și Noul Testament: Prov. 21,1; 8,15‑16; Rm. 13,1; 4,6; Mt. 17,27. După căderea în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
câteva dintre acestea au fost reluate și analizate de cercetătorii moderni, printre care Pierre Jay, în articolul său din 1980. Însă practica exegetică a lui Ieronim, după cum arată Pierre Jay, nu urmează aproape niciodată principiile acestei concepții teoretice însușite de la dascălul său, Origen. Într‑adevăr, comentând Scriptura, exegetul nu urmează o schemă ternară, ci mai curând, una binară, degajând mai întâi sensul istoric sau literal al fiecărui pasaj și propunând apoi un sens moral sau alegoric, atunci când contextul o impune. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
slavă” (7, 11). Partea cea mai amplu dezvoltată a comentariului se referă la profeția celor șaptezeci de săptămâni care se întind de la distrugerea primului templu până la moartea Unsului (Dan. 9,24‑27). Aici, după ce își mărturisește nepriceperea, Ieronim dă cuvântul „dascălilor Bisericii”, celor „mai învățați” decât el: Iulius Africanul, Eusebiu al Cezareii, Hipolit, Apolinarie al Laodiceii, Clement din Alexandria, Origen, Tertulian. Această atitudine neutră față de textul biblic (nu foarte sistematic în cazul exegetului nostru) prefigurează abordarea cercetătorilor moderni, al căror scop
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
său uneori radical. Deși format la școala exegetică a antiohienilor, Theodoret nu ezită nici un moment să își corecteze maeștri în anumite puncte pe care le consideră eronate: Eu unul, lăsând deoparte pentru moment, acuzarea iudeilor, mă minunez foarte că unii dascăli ai credinței au numit a patra fiară regatul Macedoniei. Ar fi trebuit să ia seama că cea de‑a treia fiară avea patru capete, ceea ce trimite fără echivoc la împărțirea imperiului în patru, după moartea lui Alexandru; apoi, ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fi reacționat împotriva reprezentării realiste și materialiste a millenium‑ului” (M. Simonetti, „L’Apocalissi e l’origine del millennio”, în Vetera Christianorum, 26, 1989, p. 340). Cât despre Irineu, acesta dă o interpretare tipic milenaristă capitolelor Apocalipsei, urmând îndeaproape modelul dascălului său, Iustin. . ©ϑ4 Π∴84∀ ♣ϑ0 ƒ< ∉ν2∀8:≅℘Η Φ≅Λ 〉Η ≡ ≡:ΞΔ∀. . A. Luneau, L’histoire du salut chez les Pères de l’Église; F. Cumont, „La fin du monde selon les mages occidentaux”, în Revue de l
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
2, Leipzig, 1933]. . Com. Mt. 33. . Potrivit spuselor lui Pseudo‑Tertulian, Dositei a fost un eretic iudaizant care nega inspirația profeților Vechiului Testament (Adu. omnes haer. 1). Omiliile pseudo‑clementine (2, 24) îl asociază cu Ioan Botezătorul și îl consideră dascălul lui Simon Magul. El s‑ar fi prezentat ca Taheb, un mesia al samaritenilor. . Com. Mt. 33. Traducerea pasajelor din Com. Mt. ne aparține. Vezi, de exemplu, Com. In. 1, 23: „Trebuie deci să îndrăznim să spunem că din toate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
1951; Lev Kassil, Max Poleanovski, Strada mezinului, București, 1952 (în colaborare cu C. Rădeanu); O. Havkin, Mereu împreună, București, 1952; Janka Brâli, Se luminează la Zabolotie, București, 1953; A. G. Malâșkin, Oameni dintr-un fund de țară, București, 1954; N. Fere, Dascălul meu, București, 1954; M. Prișvin, Desișul de catarge, pref. Irina Vlad, București, 1956 (în colaborare cu Lidia Bimbulov); Volodea Teitelboim, Sămânță în nisip, pref. Leon Sărățeanu, București, 1961 (în colaborare cu C. Duhăneanu și Paul Teodorescu); Nagy István, Spre tabăra
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
Huru), S. a crezut o vreme - până ce mistificarea fu dovedită - în obârșia legendară a neamului său. Era unul din foarte numeroșii copii ai Eufrosinei (n. Schina), fiică de eterist, și ai paharnicului Ioniță Sion. Învață mai întâi acasă cu un dascăl rus, apoi cu altul, grec. Din cauza unui complex de împrejurări, urmează doar două clase la Colegiul „Sf. Sava” din București (1837-1839). După moartea mamei pleacă la Iași, unde intră copist la Departamentul Dreptății (1842) și ajunge în cele din urmă
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]