3,498 matches
-
deținuți politici - țară comunistă cu granițele semi-deschise, protejată de SUA și unde cetățenii aveau nu numai dreptul de a poseda valută, dar și de a lucra, în masă, în străinătate, de preferință în R.F.G. -, în România lui Ceaușescu, în plin delir al cultului personalității, Der Spiegel constata cam 700-800 de deținuți politici.Ă Cum se explică uitarea monstruoaselor crime ale clicii lui Dej, cele care au zdruncinat și distrus temeliile fizice și umane ale României democrate? Dictatura ceaușistă a fost altfel perversă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ales, bravo! Această frumoasă nebunie îți permite să reziști în momente de restriște. Cel slab pe pământ se aliază cu cel tare din ceruri. Asta ține de războiul psihologic purtat cu iscusință. Poporul evreu n-ar fi supraviețuit fără acest "delir de interpretare", Vechiul Testament fiind în ochii necredincioșilor un autentic dosar clinic. Dar alianța celui tare cu altul tare și el constituie un alt exemplu. Elecțiunea divină plus superputerea terestră, e prea mult! Conținutul vasului dă pe dinafară. Statele Unite, noul Israel
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mandatele elective depind de cotele de reprezentare afectate; când unii vorbesc acasă araba, iar alții franceza; și când fiecare comunitate își are propriul canal de televiziune. Un popor este o moleculă de atomi puși în libertate, uniți fie printr-un delir comun un ascendent legendar sau elecțiunea divină fie printr-un resentiment comun față de un vecin sau de un dușman ereditar. O societate capătă corp, așa cum se cristalizează o soluție chimică, atunci când membrii ei au în același moment același adversar. Tătarii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și din sălciile din împrejurimi și din livezile costișelor veneau răspunsurile în prelungi tremurări melodioase și arzătoare (...). Și nici un glas, nici o ființă omenească pe uliți. Eram singur și așteptam să se întâmple ceva, o minune poate." Momentul de odinioară frizând delirul urma să fie reorchestrat încă o dată (1944) în Anii de ucenicie (Cap. IX) mai strâns, dar cu aceeași senzație de sublim. Tot lângă pârâul lui Faur, tot sub luna plină: "Era liniște netulburată în tot cuprinsul satului, nu adia vânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
căderi bruște, fără scufundări în tenebre, fără agresivitate, bețiile în care să plutești nu deplin lucid, dar nici dus cu totul pe alte tărâmuri, bețiile până la nivelul la care inspirația ajunge la apogeu, nu însă mai departe, când inspirația devine delir și mai rău decât dicteu automat. Ești un "înverșunat" membru și apărător al generației 80 pe care ai conturat-o în cărți de interviuri, în texte teoretice, în provocarea unei întâlniri naționale la Pitești...! Cât de atașat ești de această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
epicul sadovenian, pe de alta. Rivalitatea mimetică dintre activi și contemplativi e veche de când lumea. Nu e un semn de schizo alunecarea noastră conversațională din profesional în politichia de mărgăritar. Mai degrabă de paranoia: când îmbracă discuțiile noastre aparențele unui delir hermeneutic și punem totul în cârca Guvernoiului, inclusiv ultimul nostru rateu sexual. Deși... să ne gândim o țâră la cetățeanul căruia i se aduce la cunoștință o inginerie bancară tocmai când e pe punctul de a-și încăleca, întru îndeplinirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
amplificare, dormeau pe jos prin hoteluri și prin parcuri, numai să ne urmeze fascinate în următorul oraș, paralitici și schizofreni, ciungi, orbi și surzi se înghesuiau către scena spectacolului de zi și de noapte ca la scăldătoarea Betezda, era un delir în cenaclu și în preajma lui, cum numai sub marile dictaturi politice se poate imagina, probabil ca formă de decompresare a energiilor psihice colective, într-un climat social devastat de controlul total, opresiune și propagandă, cu plafonul coborând tot mai jos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
văzut omuleți jucîndu-se Într-o căsuță de lemn pe care o construisem. N-am simțit frică, ci doar un sentiment de liniște și uimire. Altă halucinație sau coșmar avut În mod repetat privea „animalele din perete”, și a Început cu delirul unei febre ciudate, nediagnosticate, de care am suferit la vîrsta de patru sau cinci ani. Am urmat o școală liberală alături de viitorii cetățeni respectabili, avocați, doctori și oameni de afaceri ai unui oraș mare din Midwest. Eram timid cu ceilalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
așa era. L-am dus Înapoi la el acasă și-am confiscat ce rămăsese din heroină. Ike Bătrînu’ a apărut și el și i-am turnat lui Bill pe gîtlej zece centimetri de laudanum. După asta s-a oprit din delirul cu „transporturi de M pură, ca lumea” și-a adormit. - Poate-o să moară, a zis Ike Bătrînu’, și or să mi-o pună mie-n cîrcă. - Dacă moare, o tai, am zis eu. Ascultă. Are șase sute de dolari În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
batistele. Regina, palidă și apoi roșie de emoție, se săltă în picioare, lacrimile îi curgeau șir pe obraz, surâdea și saluta cu mâinile, cu capul. Cortegiul porni, regele o trase binișor pe perna trăsurii, dar la răspântii, când mulțimea în delir oprea caii, ea se ridica din nou și lumea se aprindea și mai mult. „Regina, regina noastră.“ Poporul uitase toate cele greșite și nu-și reamintea decât bunătatea, dărnicia și devotamentul ei din război. Toți erau fericiți de a o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
după câte spuneau doctorii. La 10 1/2 și 12, Constantin Brătianu îmi spune că e mai liniștit, dar, pe de altă parte, am aflat că tocmai atunci fusese foarte rău, chemase pe Dinu, căldura crescuse până a-i da delir. Noapte grozavă și agitată. Doctorii Angelescu, Nanu Muscel, Danielopolu și secundarii lor nu s-au mișcat de acolo. Marți, 22 noiembrie. L-am găsit foarte rău, nu vorbea, zăcea, nu putea înghiți decât cu mare greutate. Toată ziua și toată
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Aceeași clienți dezbrăcați, nu la fizic, ci la moral. Bolnavi de vanitate, de răutate, suferinzi de lăcomie, cu viții și tare, se perindă în dosul și câteodată se strecoară chiar în fața microfonului. Am o vastă clinică de psihiatrie, devin psihiatru, deliruri de conferențiar și literat, manii de persecuție radiofonică, de invidii, de pizmă și ură, fobii radiofonice, paralizii ale bunului simț, epilepsii de vanitate, demențe, perversiuni, sufletele viu smintite, strâmbe, atrase ca un far sonor de astă dată. În 1943 i-
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
margini", mereu amenințată, constrânsă prin deromânizare să-și uite limba și obârșiile. Era implicat dar netranzacțional și vădea "dârzenie ideologică"". Adrian Dinu Rachieru, constatând că, mai ales în ultimii ani, "asaltul detractorilor" lui Eminescu s-a întețit, aducând după sine "delirul exegetic" al adulatorilor, datorat mai ales faptului că "instituționalizarea studiilor eminesciene întârzie nepermis" (are toată îndreptățirea, dacă luăm seama, bunăoară, ce mașinărie științifică de proporții au pus în mișcare germanii pentru realizarea unei monumentale serii de Opere Goethe; sau rușii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și profetice cuvinte. Un ton exaltant și optimist însoțește și azi scene precum cele de la 5 ianuarie 1859 de la Iași, eveniment pe care Gane îl consideră drept "prima piatră așezată la temelia statului român", cuvântarea lui Kogălniceanu cu acest prilej, delirul de pe străzile vechii capitale a Moldovei. Fapte, oameni diferiți, idei și personalități, descrieri de natură și aspecte biografice de primă importanță constituie substanța unei alte cărți de memorialistică: Zile trăite. Aceasta are două componente de relevanță: de o parte, prezentarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
noutate absolută, paranoică. Io am o gândire delirantă, paradoxală. Nu pot afirma că gândirea mea caută adevărul sau doar exoticul. Io spun ceva frumos, nu neapărat logic. Ca să fii coerent trebuie să fii delirant, tembel. Altfel nu se poate. Prin delir să ajungi la adevăr, la esență. Lumea și-a pierdut logica și atunci, ca să păstrezi simetria, și tu trebuie să-ți alterezi gândirea. Să cretinizezi limbajul, cum spunea Gellu Naum. Să fii științific, aplicat, ăsta e cel mai neserios lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
străvezii și spectrali, veniți lângă patul lui ca să protesteze cu glasul lor tăcut. - Noroc de pana lui cu vârful de iridium inuzabil, capabilă să scrie tot binele și tot răul despre morți și despre vii, printre care: Emil Isac sau delirul egocentric al scriitorului; Ramiro Ortiz sau seriosul și ridicolul unui profesor de lirică medievală și cu temperament napolitan; Mihail Sorbul sau enigma celulei noastre creatoare; Adrian Maniu sau poetul anarhic acomodat cu lumea și cu vremurile; dacă geniul literar al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe drept cuvânt, la maltratarea valahizantă a numelui său În „Bucuță“, foarte obișnuit chiar Între prieteni și cunoscuți. N-ar mai fi să pomenesc aci de ieftinele glume ale lui Neculai Iorga și Tudor Arghezi, care Încercau un calambur pe potriva delirului lor scatologic (bucă-Bucuță; petite fesse); așa cum altul, tânăr academician, poet nouros, făcut, iar nu născut, și filozof inacce sibil minților noastre (de ex: „Un cuvânt. - Marea e apă, dar nu adapă.“ Lucian Blaga, Discobolul, p. 92, Ed. Publicom, 1945), Încerca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
când le dobândești numai și numai prin rațiune. ...Ei, dar am iubit, fetițo dragă, și am fost iubit În această aproa pe jumătate de veac de toată gama cromatică a succesi velor frumuseți ale epocii: de la ultimele figuri melancolice ale delirului romanțios de dinaintea războiului celui mare până la femeia iubeață, fără complicații, amantă confortabilă și cu coc la ceafă, răsărită În iureșul voluptuos de după război; și până, În sfârșit, la acea up to date, apariție lilială Înspre chindiile vieții mele, impertinent de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Roxana, Lao dice, Atalida, Statira, Hypsicratea sau Drypetina?) rupt și rătăcit din Însăși coapsa lui Mithridate Eupator, frumos la chip și uriaș la Înfățișare, despot crunt și temut al Pontului [...]. Dar lăsând astea deoparte și Încă alte multe imaginate În delirul meu și sub descântecul de neînvins al mării, priviți, vă rog, acum, la această simplă și biată inimă de femeie din mahalalele noroioase ale Constanței, Aurica, cu nume schim bat pentru ocazie În Aura (mistica „aură“ a teozo filor), fata
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de zile, până și cel mai dur senator simte nevoia unei inimi înțelegătoare. Al unui om care să-l asculte și să dea tot timpul din cap, în semn că-l și crede. Or, cine știe s-asculte mai bine delirul unui mincinos profesionist ca nenea psihiatrul? Poate doar psihologul, dar costă mai mult și te duce cu vorba până ajungi la sentință, când e nevoie de popă, nu de hapuri și injecții.“ După ce psihiatrul își termină discursul, confrații lasă capetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
eu n-am mai fost eu. Dar care a fost momentul nu-l spun. Cum e expresia aia: „Hai s-o lăsăm moartă!“. Poetul care scria numai „din alea“ Puțini poeți n-au publicat la viața lor și „din alea“: deliruri cu ritm și rimă închinate ocazional cârmaciului, partidului, patriei și unor zile festive. Unul însă a publicat numai și numai „din alea“. Cu sutele: în ziare, în reviste și în volume. Culegerilor de versuri patriotice și de slavă li se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cel mai mult bine mi-au făcut în ceea ce privește sinceritatea. Chiar dacă sunt mai sincer în convorbirile întâmplătoare cu străini decât cu persoanele apropiate. Cititorii care au căței înțeleg foarte bine ce spun. Cei care n-au ar putea socoti totul un delir. Și unii, și alții avem dreptate, numai că în joc intră și dreptatea cățeilor. Ea înclină balanța spre toleranță, bunătate și fidelitate. Rue de Grenelle Din romanele polițiste ale lui Simenon, mi-a rămas numele unei străzi: Rue de Grenelle
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care se afla apărătorul legii, provocată de această scenă atât de amuzantă, atât de picantă... Ha, ha, ha! Pinguinii... Ha, ha, ha! Pinguinii...! Creierul lor atins grav de alcool intrase într-o avansată stare de halucinație, fiind cuprins de un delir copleșitor și traumatizant. Plin de importanță, cu pieptul bombat, convinși că superiorii ierarhici vor aprecia actul temerar la adevărata lui dimensiune, se vedeau de pe acum promovați în grad și funcție la "EXCEPȚIONAL", cu galoane și petlițe de plutonieri-majori. O meritau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fi avut un "moș Danilov" omenirea ar fi fost scutită de atâta suferință și batjocură, s-ar fi bucurat mai mult de cele pământești și n-ar fi visat la cai verzi pe pereți inventând și scornind cu mintea în delirul halucinant al burților goale spațiul inexistent numit RAI, unde poți găsi o bucată de mămăligă cu ceapă să-ți astâmperi foamea criminală. Moș Danilov a avut încredere totală în omul acesta necunoscut, străin, venit de pe meleaguri îndepărtate. Cum de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Ua! La această a doua răpăială de sunete mitraliate spre timpanele noastre asemenea unor cartușe "dum-dum" cu explozie la locul impactului, m-am dumirit și am înțeles pe deplin mesajul noului frățior, în timp ce inima înnebunită de fericire pompa într-un delir amețitor năvalnice valuri de hematii în circuitul sangvin. Cum de nu-mi dădusem seama? Extraordinar! Era atât de simplu! Doamne, Doamne! Și într-un elan de autoapreciere binemeritată, într-un grav acces de ipohondrie, era cât pe ce să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]