3,009 matches
-
Clasa de verbe cu alternanță este caracterizată de lipsa completă de specificare a evenimentului cauzator (de unde și posibilitatea diverselor tipuri de subiect). Pornind de la această constatare, autoarele (Levin și Rappaport Hovav 1995: 107) formulează condiția de detranzitivizare: un verb care denotă un eveniment având cauză externă poate lăsa argumentul Cauză neexprimat numai dacă natura acestei cauze a rămas complet nespecificată. Levin și Rappaport Hovav (1995: 110) arată că, în engleză, există perechi verbale identice morfologic − un verb intranzitiv cu cauză internă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care caracterizează numai verbele inacuzative): The soldiers marched to the tents ' Soldații au mărșăluit până la cort' The general marched the soldiers to the tents ' Generalul i-a făcut pe soldați să mărșăluiască până la cort'. Această variație caracterizează verbe agentive care denotă modul de mișcare, diferite de verbele inerent direcționale (come 'a veni', go 'a pleca'), care descriu direcția. Preluând sugestii de la Cruse (1972110, 1973111), Hale și Keyser (1987)112, Levin și Rappaport Hovav (1995: 111) observă că, în exemplele de acest
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în exemplele de acest tip, referentul obiectului direct păstrează un anume grad de agentivitate, care nu caracterizează și obiectul direct al verbelor participante la alternanța cauzativă. Levin și Rappaport Hovav (1995: 112) ajung la concluzia că, din moment ce, spre deosebire de verbele care denotă evenimente având cauză externă, cele cu cauză internă nu sunt cauzative la bază, acest proces reprezintă o cauzativizare. Prin urmare, în cazul verbelor care descriu evenimente având cauză internă, forma noncauzativă este nederivată. Levin și Rappaport Hovav (1995: 115) observă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
utilizeze mai bine pe acestea din urmă. Levin și Rappaport Hovav (2005: 20) reiau ideea că unele clase de verbe prezintă realizare argumentală uniformă, iar altele manifestă variație de realizare argumentală, subliniind că studiile tipologice au arătat că verbele care denotă evenimente în care un Agent animat acționează asupra unui Pacient și îi schimbă starea (crush 'a crăpa', destroy 'a distruge', kill 'a omorî') sunt tranzitive în majoritatea limbilor (Agentul este subiect, iar Pacientul este obiect direct). Levin și Rappaport Hovav
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
îi schimbă starea (crush 'a crăpa', destroy 'a distruge', kill 'a omorî') sunt tranzitive în majoritatea limbilor (Agentul este subiect, iar Pacientul este obiect direct). Levin și Rappaport Hovav (2005: 11) reiau ideea că verbele care au utilizare tranzitivă cauzativă denotă un eveniment cu cauză externă, exprimată în studiul din 1995, și arată că verbele care denotă evenimente cu cauză externă sunt verbe de schimbare de stare (break 'a rupe, a sparge', open 'a deschide'), care descriu o forță externă sau
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbilor (Agentul este subiect, iar Pacientul este obiect direct). Levin și Rappaport Hovav (2005: 11) reiau ideea că verbele care au utilizare tranzitivă cauzativă denotă un eveniment cu cauză externă, exprimată în studiul din 1995, și arată că verbele care denotă evenimente cu cauză externă sunt verbe de schimbare de stare (break 'a rupe, a sparge', open 'a deschide'), care descriu o forță externă sau o entitate care acționează asupra altei entități. Astfel de verbe au întotdeauna utilizări tranzitive și utilizări
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cauzativă. Un eveniment cu cauză internă este conceptualizat ca fiind determinat de proprietățile inerente ale entității care participă la eveniment, fără intervenția unei forțe externe (verbe prototipice cu cauză internă sunt inergativele sing 'a cânta', dance 'a dansa'). Verbele care denotă evenimente cu cauză internă implicând un singur argument, care nu poate fi controlat din exterior, sunt verbe intranzitive care nu participă la alternanța cauzativă. Verbele cromatice, verbele de comunicare, verbele de emisie de sunete sunt clase coerente semantic, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verb argumentului intern trebuie să se păstreze). Matsuzaki (2001: 20) observă că există diferențe semantice între membrii perechii, varianta tranzitivă având o structură complexă, alcătuită dintr-un subeveniment cauzator și unul central. Deși mulți cercetători sunt de părere că evenimentele denotate de ergativele intranzitive apar fără intervenția unui agent, într-un exemplu ca: Tom hit the vase with a bat, and it broke ' Tom a lovit vaza cu un băț și aceasta s-a spart', spargerea vazei nu a fost spontană
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că AGENTUL/CAUZA sunt primitive semantice, introduse în sintaxă, dar susține că aceste primitive nu sunt sursa argumentului extern. Wechsler (2005) evidențiază o problemă a ipotezei existenței proiecției micul v − selecția Agentului potrivit dintr-o varietate de participanți la evenimentul denotat de verb − și aduce argumente în favoarea faptului că agentivitatea sau cauzarea sunt introduse supralexical: (a) agentivitatea este opțională pentru anumite verbe, cu excepția situației în care aparține sensului verbului; (b) agentivitatea este detașabilă de rolurile specifice verbului (de ex., buy 'a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
b) Sintaxă: limbile romanice, sârbo-croată, cehă, greacă, germană. Aceste operații sunt: reflexivizarea, expletivizarea (decauzativizarea) și saturarea. Și în acest studiu, autoarele pledează împotriva analizei inacuzative a reflexivelor. (A) Reflexivizarea este operația care generează verbe reflexive de la intrări tranzitive. Verbul reflexiv denotă o acțiune în care argumentul Agent acționează asupra lui însuși. Aceeași morfologie apare și cu alte tipuri de predicate: reciproce, inacuzative, verbe cu subiect Experimentator, construcții medii, impersonale, pasive. Autorii arată că verbele cu se nu pot fi considerate ca
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tematice și formează un rol tematic complex, adică o operație de concentrare (engl. bundling). Reflexivizarea implică reducerea cazuală. Parametrul Lex-Syn prezice existența a două tipuri de reflexivizare. (a) Reflexivizarea lexicală. Lexiconul este un inventar de concepte codificate, al cărui subset denotă un eveniment, ia participanți la evenimente (poartă roluri tematice) și suportă operații de aritate specificate de GU; în Lexicon nu există structură sintactică. Operațiile de aritate lexicale se aplică intrării verbale, care este o colecție de proprietăți/trăsături. Reprezentarea semantică
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și Schäfer (2006) pornesc de la Kratzer (2003) și adoptă o descompunere sintactică a verbelor de schimbare de stare în Voice și CAUS: [Voice [CAUS [Root]]]. CAUS introduce o relație cauzală între evenimentul cauzator (argumentul implicit al CAUS) și starea rezultată, denotată de rădăcina verbului, iar Voice este responsabilă de introducerea argumentului extern și poartă trăsături legate de agentivitate și de modalitate; trăsătura [± Agentiv] este responsabilă de legitimarea argumentului extern, Agent sau Cauză, din structurile active și pasive: Voice [+ Agentiv] − Agent, Instrument
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a aglutina este preferat în limbajul medical, iar a se aglutina, în limbajul tehnic, chimic, lingvistic, precum și în utilizările metaforice: Serul de control/Hematiile aglutinează Petele roșii de pe Jupiter/ Particulele/Sensurile cuvintelor/ Conflictele umane se aglutinează. Cele patru verbe care denotă configurația spațială (ancora, înțepeni) și mișcarea direcționată (coborî, urca) reprezintă o subclasă destul de insolită între verbele cu alternanță cauzativă și cu variație reflexiv/nonreflexiv, agentivitatea/tipul de cauză fiind neimportante în acest caz. Toate presupun prezența (implicită a) unui Locativ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a existed solution 'o soluție existată'. Avram (2003: 188, 189) arată că numai inacuzativele care descriu o situație telică permit adjectivele participiale, iar cele care descriu o situație atelică, nu; cel mai frecvent apar în poziția de adjectiv inacuzativele care denotă o schimbare de stare determinată de o cauză internă. În română, adjectivarea participiului este admisă pentru tranzitive (a), pentru inacuzative (b), pentru verbele psihologice (c) și pentru intranzitivele simetrice (d), nu însă și pentru inergative (e) − vezi GALR I 2008
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
periferie în afara sistemului Mackenzie (2006: 122) arată că, bazându-se pe ISA, Bentley și Eythórsson (2003)15 au încercat să caracterizeze selecția auxiliarului 'a fi' în italiană în termenii unei combinații de proprietăți semantice − dinamicitate (D): proprietate a verbelor care denotă schimbări (schimbare de localizare direcționată sau schimbare de stare); telicitate (T): proprietate a verbelor care denotă continuitatea și lipsa controlului din partea unui agent; stativitate (St): proprietate aspectuală; punct final, eveniment delimitat. Din suprapunerea celor două ierarhii, rezultă următoarea corespondență: schimbare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
15 au încercat să caracterizeze selecția auxiliarului 'a fi' în italiană în termenii unei combinații de proprietăți semantice − dinamicitate (D): proprietate a verbelor care denotă schimbări (schimbare de localizare direcționată sau schimbare de stare); telicitate (T): proprietate a verbelor care denotă continuitatea și lipsa controlului din partea unui agent; stativitate (St): proprietate aspectuală; punct final, eveniment delimitat. Din suprapunerea celor două ierarhii, rezultă următoarea corespondență: schimbare de localizare D + T schimbare de stare D + T ('a muri') D − T ('a schimba') continuarea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
lipsi, a scăpa', parere 'a părea', piacere 'a plăcea', rimanere 'a rămâne', sembrare 'a părea', stare 'a sta'; (f) verbe de reușită și de eșec: capitolare 'a capitula', fallire 'a eșua', prevalere 'a prevala', riuscire 'a reuși'; (g) verbe care denotă fenomene și emisie de sunete: balenare 'a fulgera', baluginare 'a se ivi', colare 'a strecura, a vărsa', defluire 'a curge', filtrare 'a filtra', fioccare 'a fulgui', fluire 'a curge', fuoriuscire 'a scăpa', gocciolare 'a picura', grondare 'a șiroi', luccicare 'a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Avram (1994 : 494, 506) analizează, în cadrul teoretic generativ, construcții (diferite) de tipul: Mama e plecată Sunt venită de mult Copilul e mâncat. Avram (1994 : 508) subliniază că, în exemplele analizate, apariția auxiliarului a fi este asociată cu un predicat care denotă punctul final sau rezultatul unei schimbări de stare, în timp ce a avea se asociază cu o schimbare de stare. Structurile românești cu auxiliarul a fi (existente încă din cele mai vechi texte românești, prin urmare, nu se poate vorbi de o
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a murmura, a asculta, a traduce; a se pregăti, a se spăla. Cornilescu (2001: 484−488) arată că nominalizarea supin + subiect este întotdeauna de tip activitate/proces, obiectul nu trebuie lexicalizat (ca să măsoare evenimentul), pe când cea de tip supin + obiect denotă o schimbare, o activitate. Nominalizările de la același verb folosesc sufixe diferite, rezultând nominalizări de tip eveniment cu trăsături aspectuale și sintactice diferite (contribuția semantică a sufixului): ● nominalizările infinitivale apar numai în structuri cu obiect, care exprimă schimbări; sufixul de infinitiv
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pe când argumentul rămas in situ, împreună cu care formează un lanț, este marcat tematic. Din aceleași motive, și predicatele pasive sunt compatibile cu there. Avram (2003: 176) observă că numai inacuzativele prototipice pot apărea în construcția cu there, pe când cele care denotă o schimbare de stare definită/cele derivate nu acceptă construcția. Avram (2003: 179) atrage atenția asupra faptului că proprietățile aspectuale nu par a fi relevante în acest caz, cele două clase de inacuzative care acceptă construcția cu there fiind diferite
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
dreapta noastră era Mediterana' *In the hall talked many people (apud Avram 2003: 182) 'În sală vorbeau mulți oameni'. Avram (2003: 182) atrage atenția asupra faptului că inacuzativele prototipice pot apărea în structuri cu inversiune locativă, însă cele derivate, care denotă o schimbare de stare definită, nu acceptă inversiunea locativă (a) și că, accidental, inergativele acceptă construcția (b): (a) *On the top floor broke many windows ' La etajul de sus s-au spart multe ferestre' (b) On the third floor worked
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
himself sick 'John a râs bolnăvicios' (apud Avram 2003: 183). Avram (2003: 183−184) observă că inacuzativele telice pot fi coocurente cu structuri rezultative; numai verbele care au argument intern (tranzitive, inacuzative, pasive) sunt compatibile cu structurile rezultative; inacuzativele care denotă evenimente atelice nu apar cu structuri rezultative. Avram (2003: 188) arată că inacuzativele telice pot apărea cu structuri rezultative dacă nu denotă un eveniment cu localizare inerent specificată sau o stare specific delimitată, cu un delimitator inerent specificat; deci numai
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
structuri rezultative; numai verbele care au argument intern (tranzitive, inacuzative, pasive) sunt compatibile cu structurile rezultative; inacuzativele care denotă evenimente atelice nu apar cu structuri rezultative. Avram (2003: 188) arată că inacuzativele telice pot apărea cu structuri rezultative dacă nu denotă un eveniment cu localizare inerent specificată sau o stare specific delimitată, cu un delimitator inerent specificat; deci numai inacuzativele derivate pot apărea cu rezultative. Levin și Rappaport Hovav (1995: 33) arată că Simpson (1983)34 este primul care a observat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Sa pentru verbe care corespund sensurilor 'a se trezi', 'a vomita', 'a crede', 'a visa', 'a vrea' și So pentru verbe care corespund sensurilor 'a exploda', 'a cădea', 'a se supăra'. Sa alternează cu So în funcție de context pentru verbe care denotă sensurile 'a începe', 'a se opri', 'a se supune'. AKHVAKH Limbă nord-caucaziană, ramura andic, familia avar-andic-tzezic, vorbită în partea de vest a Daghestanului și într-un sat din Azerbaidjan. 3 genuri, repartizate astfel: la singular − uman masculin, uman feminin, nonuman
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în nominativ dacă acțiunea/procesul are loc în mod natural, independent de controlul subiectului, dar în ergativ dacă subiectul participă la proces, ajutând la ducerea la capăt a acestuia. Verbele care nu acceptă marcarea ergativă a subiectului sunt cele care denotă situații/stări indezirabile ('a fi confuz', 'a îngheța') sau acțiuni/procese care nu pot fi inițiate sau controlate ('a se maturiza', 'a-și aduce aminte'). Anumiți factori care-l fac pe vorbitor să accepte o anumită formă verbală cu marcare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]