3,167 matches
-
Îmi amintesc la câte jertfe și chinuri se supunea, doar ca să trăiasă, căci unica ei dorință era să trăiască pentru noi. Ca să ne pună pe picioare. A fost, este și-mi va fi greu, deși anii te fac să te deprinzi cu durerea. Dar anii trec și această durere rămâne, însă acum putem trăi cu ea. Căci vedem alte orizonturi, pentru care merită să trăiești. Și eu am mult mai multe lucruri de făcut; să scriu această carte cu ajutorul unor oameni
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
permanent de ceea ce avem? Am fost învățați să ni se ofere de lucru în colhozuri, să ni se dea tot, dar, în schimb, să muncim zilnic la munci grele, despre care, acum, la bătrânețe, le amintesc bătrânii. Lumea s-a deprins să fie condusă și ei să asculte poveștile unuia care deținea puterea, dar și care are interese personale. Același lucru se întâmplă și astăzi, pentru că suntem duși de funie, oare nu o vedem? Sau ne place să ne prefacem că
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
ajut când i-a fost greu, și el, la rândul său, mă ajută când îmi este greu. Am prietene încă de când eram toate mici, cu care, uneori, mă mai și cert dar, fără care nu pot trăi, deja ne-am deprins. Am, de exemplu, o prietenă cu care am împărțit și o bomboană, cu care am mâncat din aceeași farfurie. Care mă cunoaște uneori mai bine decât mine. Am și o prietenă cu care mă certam când eram mică, dar cu
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
cât mai sunt în viață. Azi, am fost și eu la oamenii minunați pe care-i iubesc. Sunt bătrâni, dar au o înțelepciune și un dar de a vedea viața, așa cum noi, niciodată, poate nu le vom avea. Noi suntem deprinși doar să ne plângem de căderile noastre. Dar ei prin câte au trecut... E a doua lor casă, prima s-a distrus pe timpul unui cutremur. Nu au lăsat mâinile în jos, să se plângă de necaz. Oricum, nimeni nu avea
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
că roata se întoarce, este rotundă, ceea ce am dat, aceea ajungem să primim. Am făcut bine, bine primim. Am făcut rău, rău primim. Am uitat să-i vizităm pe cei dragi la sărbători sau nu am vrut, acest lucru îl deprind și copiii noștri și la fel o să procedeze și ei cu noi. Ajuți, vei fi ajutat. Noi suntem croitorii propriei vieți, de aceea, să o croim corect. Că unde e lucru făcut rău, de acolo se strică mai tare. Nu
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
E miraculos să-ți prevezi viitorul plin de succes, dar cel mai important fapt este că tu te identifici cu persoana care dorește ca acel viitor să ți-l facă fericit. Mă gândeam și eu la asta, cum am fost deprinsă de mică, cum sunt deprinși să gândească majoritatea oamenilor pe pământ... Aceste două zile de lecții m-au făcut să văd lumea cu alți ochi, să-mi schimb părerile și mersul vieții. Îmi propuneam ca să termin o facultate, după liceu
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
viitorul plin de succes, dar cel mai important fapt este că tu te identifici cu persoana care dorește ca acel viitor să ți-l facă fericit. Mă gândeam și eu la asta, cum am fost deprinsă de mică, cum sunt deprinși să gândească majoritatea oamenilor pe pământ... Aceste două zile de lecții m-au făcut să văd lumea cu alți ochi, să-mi schimb părerile și mersul vieții. Îmi propuneam ca să termin o facultate, după liceu, după facultate, să lucrez în
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
om nu se poate numi puternic în credință, pe când eu sunt și voi fi fericită. Eu am avut posibilitatea să văd viața din alt punct de vedere, eu am învățat că banii sunt o marfă și noi trebuie să ne deprindem cum să ne folosim de această marfă. Cred că cel mai bun ajutor, dat semenilor noștri, este să încerci să-i ajuți în a-și schimba viața conștient. Așa cum fac eu în acest moment, citind cărți motivante, care arată prin
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
și preocuparea de a consemna cele spuse cu atâta har de tata. Și ca o consecință ce decurge din ultima mea afirmație, logica cea mai clară mă face să cred și să fiu convins că acea ușurință pe care am deprins-o în a mă exprima în vorbire și în scris vine tocmai de la inegalabilul meu tată, care străduindu-se să facă din mine un om cu carte, fără să știe și-a înveșnicit numele bun pe care l-a purtat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pentru traiul cotidian. Apelez la un taxi, al cărui număr îl știu și prin somn, iar dispecerul drăguț devine foarte operativ. Abia cobor scările sprijinit în baston și de după colțul străzii și apare taxiul solicitat, cu un șofer comunicativ și deprins să zâmbească... profesional care mă transportă după dorință. Lume suficientă la ghișeu, întreb cine e ultimul sosit și-l rog să mă recunoască în rândul solicitatorilor după el, în timp ce eu mă așez confortabil pe un scaun, de pe care se ridică
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Vrei să mi-l dai, te rog, pe Sebastian? Dacă ar fi răspuns oricine altcineva, Îi puteam spune persoanei respective să pregătească prânzul obișnuit al Mirandei, dar cum fata asta era prea proastă ca să mă pot Încrede În ea, mă deprinsesem să Îl cer la telefon chiar pe șeful localului. — Ăă, OK, stai să văd dacă poate veni. Crede-mă pe mine, Kim, poate. Miranda Priestly e viața lui. — Andy, scumpa mea, ce mai faci? a suspinat Sebastian În receptor. Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vină. Privirile Îmi alunecau pe fiecare bărbat care intra grăbit și de câteva ori am avut chiar impresia că-l recunosc pe el, dar mi-am revenit la timp. Trecuse jumătate de oră de când trebuia să vină. Nu mă puteam deprinde cu gândul că voi fi din nou singură seara aceea... Un grup zgomotos de colegi m-a Înconjurat și m-a luat aproape pe sus, undeva, la o cârciumă. Mergeam pe stradă și-i priveam pe toți drept În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
calea. Se oprea, din când în când, să asculte, pe la răscruci, apoi pornea din nou, fără să se grăbească. În urma lui, felinarele pâlpâiau, dacă nu se stingeau cu totul. Ușa blocului era deschisă. Nu citi numele de pe avizier, ochii lui deprinși cu întunericul ar fi putut să o facă, dar, după cum simțise vibrațiile, știa că acela e locul. Ușile apartamentelor, pe toate cele cinci etaje, rămăseseră închise, oamenii nu se dumiriseră încă. Apăsă clanța și ușa pe care o căuta se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
el. — Zice că vă cunoaște... — Nu știu ce să spun, nu sunt o persoană așa de... Dumneavoastră cum vă explicați ? Ciudat, într-adevăr, nu era obișnuită să pună întrebări, mai ales într-un loc ca ăsta, cu atât mai puțin polițistul era deprins să răspundă. El își ridică, de aceea, sprânceana, dar zâmbi, totodată, semn că era mai degrabă amuzat decât intrigat. — Vedeți, doamnă, pe-aici suntem obișnuiți să-i cunoaștem noi pe alții și mai puțin să ne cunoască alții pe noi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
căptușea cu puf de lebădă și îi ținea cald. Fesul se preschimba într-o claie de păr lucios, cu breton de paj, până la sprâncene. Și nu mai trebuia să se ferească, toate lucrurile pluteau, inclusiv scatoalcele pe care, altminteri, se deprinsese să le îndure pe nemeritate. Cum visele sunt atât de ușoare, încât nici măcar moartea nu le poate atinge, ele se ridicau ca niște aburi, adunându-se într-un vis mult mai mare ce acoperea tot, ca un fel de carapace
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Mai naște-mă o dată, măicuță“, șopti. „Hai să-l căutăm pe tata, să mă mai nașteți o dată...“ Se apropie de ușa interzisă și îndrăzni să apese pe clanță. Ușa se deschise înainte de a o atinge. Întunericul îl învălui mistuitor. Se deprinsese să înjure și să blesteme în gând. Atunci când nimerea o sudalmă năstrușnică, zâmbea satisfăcut. Probabil că așa făceau și poeții pe care inspirația îi ajungea te miri în ce loc și își repetau versul în minte, ca să nu-l uite
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spate. Împărăteasa își purta părul cu o margine subțire neagră prinsă în vârful capului, pe care erau etalate podoabe. Bunicii din partea mamei au fost crescuți în religia ch’an - sau zen -, o combinație de budism și taoism. Mama a fost deprinsă cu conceptul ch’an de fericire, care presupune să găsești mulțumire în lucrurile mărunte. Eu am fost învățată să apreciez aerul curat al dimineții, culoarea frunzelor care ruginesc toamna și atingerea plăcută a apei când îmi înmuiam mâinile în lighean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să-mi păstrez un chip vesel, dar în ochi mi se strâng lacrimi. Manfoos mă imploră să le spun ce mă supără. — Îmi este greu să mă ridic atunci când mama mea este în genunchi, zic eu. — Orhideea, trebuie să te deprinzi cu eticheta, zice mama. Acum ești doamna Yehonala. Mama ta e onorată să se considere servitoarea ta. — E vremea pentru baia Majestății Voastre, zice una dintre manfoos. — Îmi permiteți să mă ridic acum, doamnă Yehonala? mă întreabă mama. — Ridică-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bărbat. Într-adevăr, dacă înfățișarea ar fi etalonul, femeile l-ar considera pe An-te-hai mai atrăgător decât pe Yung Lu. Eunucul meu are fruntea bombată, un maxilar perfect și ochi mari și strălucitori, ceea ce e neobișnuit pentru un manciurian. Foarte deprins cu manierele de la Curte, merge întotdeauna cu grație. Împlinind douăzeci și patru de ani săptămâna trecută, An-te-hai este acum cu mine de mai mult de opt ani. Spre deosebire de mulți eunuci a căror voce sună precum cea a unor femei bătrâne, el vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ce privește domeniul sonor al vorbirii și din care trebuie să se constituie vocea. La copilul surd audiția defectuoasă va trebui compensată parțial de un alt feed-back care se bazează pe resturile auditive, analizatorul vizual, cutanat, senzații proprioceptive. Copilul auzitor deprinde limbajul în practica auzirii, anterior unui învățământ sistematic si conștient. Limbajul și vocea sunt permanent controlate de ureche prin intermediul sistemului fonator care realizează feed-back-ul audio-verbal. Copilul cu surditate prelingvistică este în retard din punct de vedere al achiziției limbajului verbal
Deficien?a de auz ?i aspecte legate de limbaj by Alina Covasneanu () [Corola-publishinghouse/Science/84051_a_85376]
-
constituie un exercițiu eficient de educare a limbajului și de antrenare a proceselor intelectuale, dar și a exprimării independenței în vorbire. Prin intermediul imaginii, copilul primește un mesaj, se exprimă asupra lui, îl comunică. În acest scop, copilul, înainte de toate, trebuie deprins cu “cititul” imaginilor, trebuie învățat să recunoască anumite simboluri picturale, pentru a descifra cuvântul, pentru a ajunge la mesajul transmis. După aceasta, limbajul lor devine mai bogat, relațiile de comunicare mai active, jocurile de creație mai bogate în conținut. Jocul
Caleidoscop by Constanţa Manole () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93510]
-
secolul al XIX-lea. Coana Chirița îmbrățișează toate modele vremii: "în costum ridicol, poartă malacof exagerat, tocă de catifea neagră cu flori", își comandă rochiile pe datorie de la Paris, călătorește cu vaporul, își înscrie fiul la școlile franceze pentru a deprinde arta politicii (V. Alecsandri, 1865/1945, 53-56). Mai aproape de zile noastre, "pițipoanca de companie" este descrisă de unii indivizi ca fiind stridentă și opulentă în accesoriile pe care le adoptă, își dorește popularitate printr-o carieră în media și așteaptă
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
a ajuns să numească cu cuvinte slave acțiuni și unelte pe care ea însăși le-a transmis năvălitorilor veniți peste dânsa (slavii), aceasta se explică prin influența exercitată pe malul Dunării de aceiași slavi, fixați acum în sudul fluviului și deprinși cu viața așezată, deci și cu agricultura, sub conducerea elementului roman dunărean și sub supravegherea Imperiului.14 Dar pe malul stâng al Dunării era, așa cum o dovedesc campaniile romane din jurul anului 600, o ordine militară și politică. Această "ordine", de vreme ce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Xenopol consideră că nu i se pare întemeiată susținerea că cetățenii romani care nu erau atât de atașați de noua provincie s-ar fi desprins mai ușor, în timp ce ar fi rămas aici numai dacii romanizați, autohtoni vechi ai acestei țări, deprinși cu nevoile, care ar fi vrut mai bine să sufere neajunsurile pe pământul lor decât să caute liniștea "desțărându-se". El spune textual: "Nouă ni se pare că nu naționalitatea locuitorilor Daciei a hotărât care din ei au emigrat și care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
câștiga favoarea mongolilor". În plus, prezența unor "vlahi" între mongolii coborâți în Italia este adeverită de o povestire contemporană două detalii semnificative pentru o istorie neconvențională a românilor. Dealtfel, conviețuirea timp de secole sub alți nomazi, pecenegi și cumani, a deprins pe români cu datina turanicilor, "cuceritori prin iureș și dominatori prin hoardă" (Iorga); trăind în simbioză cu pecenegii și cumanii, românii au consimțit ușor să coopereze cu tătarii.27 Societatea nomadă și relațiile sale cu populația românească Prezența triburilor turanice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]