4,161 matches
-
Sa a fost neplăcut surprins de ceea ce a văzut pe pereți și cred că el va fi președintele comisiei, îți spun sincer, nicio comisie din lumea ortodoxă nu va fi de acord cu pictura asta! Mi-e aproape imposibil să descifrez vreo regulă în încâlceala desenului din covor, văzându-mă că tac, Apoi mai sunt și celelalte tablouri, tresar ca mușcat de șarpe, Care tablouri?! Cele cu subiect religios, dar tratate într-o manieră prea modernă, îmi amintesc din camera umbroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de ce toate acestea îmi erau atât de apropiate, fata din fața mea, caldă, vorbăreață, nu-i înțeleg prea bine toate cuvintele, buzele ei care se mișcă ritmic, focul din cămin, o imitație modernă de cămin, pizza picantă, apoi cafeaua, reușesc să descifrez din vorbele ei părerea de rău că nu mă poate găzdui peste noapte, n-are decât un singur pat, apoi cuvinte spuse prea repede, m-ar putea duce la un văr de-al ei după ora închiderii și iarăși o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
azil politic, Și nu te-ai mai întors în Rusia? Nu! stă cu mâinile în poală, e într-o rochie lungă, largă, dezgolindu-i din când în când umerii pe care se străduie în zadar să-i acopere, nu pot descifra motivele orientale din rochia ei, Eram curioasă să te cunosc și Boris îmi explica în glumă că e mai bine să nu te aducă aici fiindcă nici o femeie nu-ți rezistă, râde înveselită, eu neștiind ce să credm, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
șederi în adâncuri, o culoare verzuie, putredă, statuile n-au nici o formă, n-au nimic de-a face cu arta, probabil că apa, vânturile, valurile le-au sculptat metodic fără nici o intenție artistică, statuile au însă nume, nu reușesc să descifrez decât unul singur, Ajax, de fapt e un AJX, numai în mintea mea se produce numai decodarea, undeva în spatele nostru, Ana e tot cu mine, se aude vocea unui fel de ghid, Ne aflăm aici în catedrala satului! Vorbește ghidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
școală, arta religioasă e o artă umilă, Daniel desenează în caietul cu foi veline semnele alfabetului grecesc, Dar Theo nu știa atunci de ce învățam eu greaca, el nu știa că voiam să citesc din Cartea părintelui Ioan, că voiam să descifrez misterioasa scriitură, de aceea învățam greaca, eu l-am rugat pe părintele Ioan să mă învețe, Cu câtă răbdare desenează Daniel pe caietul cu foi veline semnele cunoscute de el ale alfabetului grec, pe când afară se întunecă și din al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
gnoză ceea ce face el, sunt și aici ca și dincolo mai multe nivele, creativitatea artistului, mă întreb eu iarăși, dar Radu nu-și pune acum această întrebare preocupat să scrie pe ecran, var dim, x0 și alte semne imposibil de descifrat pentru mine, și ecranul se schimbă aducându-mi înainte faimoasa curbă ca dovadă a existenței sau inexistenței lui Dumnezeu, Radu și Kant nu s-au hotărât încă, o imagine care nu-mi spune mare lucru, despre creativitate m-am convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bine. Poeziile nu rimau, versurile erau lungi, dar cuvintele, în individualitatea lor, îi provocau cea mai mare neliniște. Nu existau flori în poemele Monicăi Kennedy. În schimb, erau termeni ciudați, brutali, pentru care Ashling a pierdut mult timp să îi descifreze. Cusut în tăcere Sângele meu e negru, Sunt sticlă spartă, Sunt lamă ruginită, Sunt pedeapsa și crima. Înapoi în prezent, Ashling l-a descoperit pe Dylan privind-o cu interes. —Ești bine? a întrebat-o el. Ea a dat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
speranța pierdută pentru populares. În singurătatea din Domus Tiberiana - atât de impunătoare și de masivă, încât structurile ei au supraviețuit până azi - erau acceptați puțini privilegiați. Acolo, inaccesibil datorită puterii sale, Tiberius îi ascultă în tăcere - cu privirea imposibil de descifrat, cu buzele strânse, așa cum apare în portrete - pe spionii săi. Nu păru însă îngrijorat de aura eroică din jurul lui Germanicus și al soției sale, Agrippina, preaiubita nepoată a divinului Augustus. Nu reacționă (aprobând sau manifestându-și supărarea) a nici măcar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să se întrebe de ce te-am chemat aici. În legătură cu acea scrisoare, care avea să schimbe viitorul imperiului, au existat scurte mențiuni ale martorilor. Nopți la rând, Gajus și-l imagină pe Tiberius, în vila din insula Capri, cum deschidea și descifra misiva aceea tainică, iar apoi, singur în camera lui, reflecta îndelung, cuprins de o imensă dezamăgire, sufocat de o mânie înăbușită. Și dispunea controale minuțioase, întindea curse subtile, căuta mărturii inconștiente... Pentru a doua oară, Gajus avu speranța că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
invenție a lui Augustus - cel care trebuia să-și exprime primul votul, având practic cea mai mare influență asupra adunării. Era aproape noapte când, în vila de la Misenum, Gajus află vestea. I-o comunică strigătul puternic al unui ofițer care descifrase în întuneric semnalele luminoase din turnul celei mai apropiate mansio. Și înainte ca acel glas să se transforme, în baza navală, într-un frenetic amestec de strigăte, sunete de trâmbiță, oameni adunați pe străzi, aclamații, el, în ultima lui clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a cărui pagină goală erau scrise - cu mâna, nu pictate - câteva rânduri în latină corsivo. Nu era însă mâzgăleala unui intrus. Codexul fusese reprezentat deschis și gol tocmai pentru ca să se poată scrie în el ceva, poate o dedicație. Se puteau descifra numai fragmente, dar apărea, de cel puțin patru ori, cuvântul „Manes“. Iar așa-numiții Manes erau spiritele venerate ale morților familiei. A cui era acea grafie clară, cu consoanele lungi și colțuroase? Cine erau acei Manes cărora li se adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Cleopatra goală; singura podoabă din părul ei lung, creț este ezotericul uraeus, strălucitoarea diademă a faraonilor. Statuia se află în prezent la New York. Foametea de la Alexandria și edictul lui Germanicus. Abia în 1910 a fost găsit în Egipt, restaurat și descifrat un papyrus vechi pe care era transcris edictul lui Germanicus întru apărarea populației Alexandriei, pentru care a plătit cu viața. Capitolul III Templul isiac de la Beneventum. În orașul unde Agrippina a văzut în vis lumina, după moartea lui Germanicus, templul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spre cer din ceea ce astăzi este piața San Pietro. De-a lungul secolelor, amintirea civilizației de pe malurile Nilului a fost îngropată atât de adânc, încât abia în seara zilei de 20 octombrie 1883 un cercetător, Orazio Macchi, a reușit să descifreze pe unul dintre obeliscuri numele lui Ramses al II-lea, faraonul care trăise în urmă cu treizeci și cinci de secole, deschizând astfel, în fața ochilor uluiți ai romanilor vremii sale, ce se încăpățânau să nu creadă, o poartă spre trecut. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de aur și argint veritabil: personaje ce purtau veșminte nemaivăzute, în niște posturi pe care nimeni nu le putea explica, dar care păreau rituale; de jur împrejurul lor erau semne care puteau fi o scriere, dar pe care nimeni nu le putea descifra. În centru, pe un tron stătea o figură străină, o divinitate necunoscută, care avea luna drept cunună și un șarpe la picioare. În speranța că va primi explicații cu privire la semnificația ei, făurarul i-a arătat mensa celui care, în vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dincolo iluminat, făcusem un pas bun peste linia de demarcație Între spațiul intern și cel extern, da, trecusem Oltul fără să știu să Înot. M-a Împins misterul unui text Închis În forma aceea fragilă pe care nu l-am descifrat niciodată, fiindcă n-am reușit să prind bărcuța de hârtie În care era custodit. În acest eșec dublu se Înscrie toată aventura prezentă și viitoare a ființei mele. Himera hieroglifei Închisă În foaia de caiet a lui E. călătorește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cub ferecat. Căci în afară de cele două uși, nu exista nici măcar o fereastră. Tavanul era din lemn, iar aparatul de aer condiționat și caloriferul erau la doar câțiva centimetri distanță. - Unde? murmură Franciscovich. Partenera îngăimă un răspuns ce nu putea fi descifrat. De altfel, nici nu prea era nevoie, întrucât se putea citi pe chipul acesteia: N-am nici cea mai vagă idee. - Alo, se auzi o voce din vecinătatea ușii. Cele două se apropiară, văzând însă doar coridorul gol. - Au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
aceste pagini. Important și pentru noi, din această cauză. Firește, ar putea fi și un bătrân pervers căruia îi plac reclamele la Victoria’s Secret. Dar chiar și asta ar putea fi o informație prețioasă pentru noi. Se mai poate descifra ceva pe foaie? - Nu. Și oricum nu vreau încă să o despăturesc. E prea udă. - Bine. Trimite-o la laboratorul de analiză a documentelor. Chiar dacă nu vor putea să o despăturească, măcar ei pot să vizualizeze titlurile cu infraroșu. Cooper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
des așa ceva în ultimii zece ani. În clipa aceea, voia să se ducă acasă la Lincoln Rhyme, să îi împărtășească felul în care alchimia transformase insigna ei de argint în una de aur, apoi să se întoarcă la muncă, să descifreze misterele complicate care urmau: ale celo doi diplomați uciși, reprezentând autorități străine, ale amprentelor dubioase pe terenuri noroioase și ale celor doi pantofi lipsă. Ambii de la piciorul drept. Mulțumiri Îi mulțumesc lui Jane Davis, care practică propriul tip de magie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pentru a trece peste următoarele câteva minute cu un contact uman cât mai redus posibil. Doar când mica selecție de cumpărături a fost împachetată în sacoșa cea veche, fata mormăi vag către clienta ei câteva cuvinte ce abia puteau fi descifrate, iar banii trecură dintr-o mână în alta, petrecându-se astfel un soi de comunicare minimală. Ideea mea inițială de a încerca o glumă părea din ce în ce mai riscantă, în vreme ce mi se apropia rândul, și am început să mă simt ușor agitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
un soi de crăiasă a mărilor, venită să se odihnească lângă un țărm solitar. Nu, nu fusese niciodată fericit la mare, marea Îl Întrista cu desăvârșire. Singura bucurie era nemărginirea care i se deschidea În fața ochilor și neputința de a descifra dacă În fumuriul zării orizontul desprinde Într-adevăr apele de cer. Așa se potriviseră lucrurile, nici o iubire, nici un succes, mereu, la mare, zile, săptămâni, fără aspirație, fără speranță, doar o imensă sfâșiere, ca și cum i-ar fi fost dor. Taina, marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mi-ar cere-o, aș fi gata să fac bucăți ieslea sfântă. Dar adevărul are subsuorile transpirate, nu se potrivește cu regalitatea soției mele. Mă privește într-un fel pe care îl cunosc, chiar dacă doar acum mi se pare că descifrez sentimentul blocat în retinele acelea opace: acolo este o lipsă, o stagnare, un zid. Ochii ei sunt aceia ai unei proaste. Este o descoperire explozivă. În spatele aparentei inteligențe se ascunde o patină de surditate scorțoasă, aproape o absență a conștiinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și drumul prin ceața luminii Există cărți-raft, în cazul cărora actul lecturii lovește parcă un zid și revine la cititor asemenea unei serii de mingi la cel ce le-a proiectat într-acolo, cărți de situare, asemenea reperelor sau obstacolelor descifrate cu ajutorul unui sonar, în raport cu care nici cartea, obiect al lecturii, nici cititorul, beneficiar al ei, nu-și alterează reciproc statutul, ci doar se explicitează pentru ca acesta din urmă, cititorul, orientându-se finalmente în folosul personal deliberat urmărit, să-și poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Ce tot spui acolo, nu seamănă deloc cu Lodz. E prea multă zăpadă. O să murim de frig. —Uită-te la palmierii ăia. Ne trimit într-o junglă. Alunecau dintr-o parte în alta, arătând pe hartă și examinând atent pozele, descifrând semne familiare în fațada vreunei catedrale gotice, în numele melodios al unei străzi, în privirea satisfăcută a unei mulțimi de străini, până când un violonist care cântase într-un cvartet din Budapesta decidea că locul de origine al orchestrei din Philadelphia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
înalte de lângă ușă. A trebuit să mă opresc și să mă uit pe vizor. De sub un chipiu, o față albă, cu trăsături răutăcioase, îngroșate, lățite și turtite de sticla distorsionată a vizorului, se uita la mine. Nu am putut să descifrez insigna de pe chipiu. Nu conta. Ultima dată veniseră în haine de civili, cu excepția celui care a smuls jurnalul Annei din servietă și a îndesat bani și bijuterii în ea. El fusese singurul în uniformă. Materialul verde și aspru era soios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Ce poveste se sfârșea aici? Și ce poveste Începea? Cine era umbra bărbatului din spatele unei femei sau al alteia? Și copilul care nu avea să se nască, el cine era? Care ar fi fost destinul său? Fima Încerca uneori să descifreze toate lucrurile astea sau să le inventeze, prin presupuneri care Îl făceau să se Împartă Între dezgust și repulsie pe de o parte și sentimentul că era de datoria lui să participe, imaginativ cel puțin, la orice fel și formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]