24,608 matches
-
în Transnistria - regiune a Basarabiei, dar 292.149 evrei au rămas în viață până în august 1944); În nici o țară dominată de naziști n-a supraviețuit o așa de mare proporție a populației evreiești» declara dr. Wilhelm Filderman în Jurnalul de dimineață, care apărea la București în 1946.” Prin urmare, Antonescu, potrivit opiniei unor istorici nu a făcut concesii majore lui Hitler. Purtarea războiului alături de germani dincolo de hotarele Basarabiei (care a fost recuperată de români pe calea armelor), a reprezentat greșeala capitală
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
poată face, ar trebui în majoritatea cazurilor cel puțin, să aibă o cultură mai întinsă, o informație mai bogată și o judecată mai sigură, decât au de obicei. Cei mai mulți alegători sunt, într adevăr, oameni săraci, care muncesc din greu de dimineața până seara să-și agonisească mijloacele de existență și n-au timpul să examineze mai amănunțit nici măcar așa, aproximativ, cum ar putea-o face, problemele de care e vorba. De unde, mai întâi, numeroasele greșeli ce se comit cu bună credință
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dorinței de restaurație. Desigur, mai ales după ce studenții s-au retras, Piața s-a degradat. Puterea a scontat pe acest lucru, întârziind negocierile, care ar fi însemnat o recunoaștere. Și dacă n-a avut răbdare până la capăt, intervenind brutal în dimineața de 13 iunie, acest lucru pare a fi explicat de existența, în sânul puterii (presate de altele din afara ei), a unor elemente extremiste, reacționare.” Catastrofa morală și politică a reprezentat-o pentru țară chemarea minerilor. Președintele s-a făcut în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
vreme, șeful de gară se plictisi și se concentră asupra integramei. * * * Trecură aproape două zile și nici un tren. Șeful de gară stătea în ghișeu, fata dormea pe o bancă în sala de așteptare. Ninsoarea încetase. Era ora 8:01, o dimineață însorită. Probabil că în curând va apărea și personalul, gândi șeful de gară. Dormise în ghișeu de când venise fata în gară. În prima zi se dusese până acasă să dea de mâncare la porc și să îi aducă fetei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
linse zile-n șir, până se-nchise. Ok, rezolvase o parte a problemei, dar mai trebuia să iasă cumva la lumină. Strigă „Ajutor“ de câteva ori, dar degeaba. Continuă să strige de trei ori pe zi, din ce în ce mai slab. Într-o dimineață sau noapte, se trezi speriat din somn. Visase un pescăruș care-i zisese că mai poate striga doar de patru ori, după care își va pierde glasul și va muri. - Ajutor! zise. De undeva de sus se auzi vocea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
său, pe care o deschise cu mâna tremurandă. Odată intrați își continuară goana până în dormitor, unde se aruncară euforici în pat. Shuoke pipăi după telecomanda de la stația stereo, apăsând pe butoanele POWER, PROGRAM, 1, PLAY, REPEAT. În CD-player pusese de dimineață, anticipând situația în care tocmai se afla cu Suki, Love Deluxe, albumul lui Sade din anul 1992, care include și superhitul No Ordinary Love. - Începuse deja să-și dea jos pulovărul și i-am zis „stai, nu încă“. Am întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
spre mirarea - mai exact: stupoarea - mea, îl acceptă. Scoase dintr-un buzunar niște hârtii ce conțineau declarația pe care o dădusem altui polițist cu câteva ore mai devreme. - Ați declarat că prietena dvs. a părăsit hotelul ieri în jurul orei unsprezece dimineața, mergând la cumpărături. - Exact. - Voia să meargă în centru, v-a zis. - Da. - Și când nu s-a întors după nouă ore, ați informat poliția. - Da. Adică nu eu, recepționerul. Lantz mă privi. În ochi. Făcui o față tristă, trasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ca la orice oră să se adune acolo mulți inși, fiecare ocupat să gătească altceva; unul curăță năut, altul pregătește păstrăvul; toți condimentează și coc sau mănâncă ceva; unii plecau și veneau alții, din zori și până noaptea târziu. În dimineața aceea, eu coborâsem foarte devreme, dar bucătăria era deja în plină activitate, pentru că era o zi deosebită de celelalte: cu o seară înainte sosise domnul Kauderer împreună cu fiul său și avea să plece astăzi, luându-mă pe mine în locul acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
culesul secarei, ca să învăț funcționarea noilor mașini de asanat, importate din Belgia, în vreme ce Ponko, cel mai tânăr dintre Kauderer, avea să rămână la noi, să învețe tehnica altoirii scorușului. Mirosurile și zgomotele obișnuite ale casei se îngrămădeau în jurul meu în dimineața aceea, ca pentru un rămas-bun: eram pe punctul de a pierde, pentru o durată atât de lungă - așa mi se părea - tot ce cunoscusem până atunci; când aveam să mă întorc, nimic nu ar mai fi fost ca înainte, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și să descopăr o oarecare ordine în el. Duminică. Dis-de-dimineață, m-am dus la observatorul meteorologic, m-am urcat pe scăriță și am rămas acolo, în picioare, ascultând ticăitul instrumentelor de înregistrare, ca muzica sferelor cerești. Vântul alerga pe cerul dimineții, transportând nori pufoși; norii se așezau în ghirlande: cirus, apoi cumulus. Către orele nouă și jumătate, s-a pornit un ropot de ploaie, dar pluviometrul a înregistrat doar câțiva centilitri; a urmat un curcubeu parțial, de scurtă durată. Cerul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și înțelegere, prin care, în fața obstacolelor, eforturile se uneau și oamenii se înțelegeau fără prea multe cuvinte. Asta să fi fost cauza, sau faptul că în haosul general tinerețea se recunoaște pe sine și se bucură: fapt este că, în dimineața aceea, traversând Podul de Fier în mijlocul mulțimii, mă simțeam mulțumit și ușor, în armonie cu ceilalți, cu mine însumi și cu lumea, cum nu mi se mai întâmplase de multă vreme. (Nu aș vrea să fi folosit cuvântul greșit; aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ci la multe sute și mii de kilometri se află telefonul din casa mea, care cu siguranță chiar în clipa aceea sună îndelung în camerele pustii, și din nou sunt sfâșiat între nevoia și imposibilitatea de a răspunde. În fiecare dimineață, înainte de ora de curs, fac jogging timp de un ceas, adică îmi pun treningul și alerg, căci simt nevoia să mă mișc: doctorii mi-au recomandat mișcare ca să combat obezitatea care mă chinuie, și ca să-mi descarc nervii. Aici, în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lucru: ca el să fie departe. Se refugiase în munții aceștia pentru a fugi de el; fiind sigură acum că nu-l poate întâlni, se va întoarce acasă. Vrei să spui că te pregătești de plecare? o întreb. — Mâine de dimineață, mă anunță ea. Vestea mă întristează foarte mult. Pe neașteptate, mă simt singur. Am vorbit din nou cu observatorii de farfurii zburătoare. De data asta au venit ei să mă caute, ca să controleze dacă nu cumva scrisesem cartea dictată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
obligați acum să se supravegheze și să se denunțe reciproc la cea mai mică deviere de la supunerea absolută față de autoritatea maestrului. Era necesar să mă decid cât mai curând să plec de Ia domnul Okeda; dacă amânam, era numai pentru că diminețile la el acasă, în timp ce el nu era acolo, îmi provocau o stare de exaltare plăcută, deși prea puțin profitabilă lucrului. De fapt, la lucru eram adesea distrat; căutam orice pretext să merg în celelalte camere, unde aș fi putut s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
putea fi foarte bătrână sau adolescentă; poate erau deja bătrâni pe când tatăl meu era aici, poate sunt fiii celor din generația lui, care acum îl privesc pe fiul său așa cum tații lor îl priveau pe el, străin sosit într-o dimineață, cu calul și carabina sa. Pe fundalul vetrei negre, luminată de flacără, se detașează silueta înaltă a femeii înfășurate într-un șal în dungi ocru și trandafirii. Anacleta Higueras îmi pregătește niște chiftele picante. — Mănâncă, fiule, că ai umblat șaisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mâna singurei femei pe care o admiră mai mult decât pe oricare alta. Așa un noroc era aproape de necrezut și se întreba dacă nu se va trezi brusc din acest vis delicios în care se legăna. Totuși, era adevărat. În dimineața următoare, când a deschis radioul de lângă pat să audă sunetul familiar al tălăngilor de vite cu care își începe emisia Radio Botswana în fiecare dimineață, și-a dat seama că totul s-a întâmplat aievea și că, dacă ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
va trezi brusc din acest vis delicios în care se legăna. Totuși, era adevărat. În dimineața următoare, când a deschis radioul de lângă pat să audă sunetul familiar al tălăngilor de vite cu care își începe emisia Radio Botswana în fiecare dimineață, și-a dat seama că totul s-a întâmplat aievea și că, dacă ea nu s-a răzgândit peste noapte, e un bărbat pe cale să se căsătorească. Se uită la ceas. Era ora șase, iar primele raze de soare mângâiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
întâmplat aievea și că, dacă ea nu s-a răzgândit peste noapte, e un bărbat pe cale să se căsătorească. Se uită la ceas. Era ora șase, iar primele raze de soare mângâiau arbustul spinos din fața dormitorului său. Fumul focurilor de dimineață, mireasma de lemn fin care stârnește pofta de mâncare, va pluti în curând în aer, se va auzi forfota oamenilor pe cărările care traversau în lung și-n lat desișul de lângă casa lui; strigătele copiilor care se duc la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o nouă zi. Oamenii se sculau devreme, dar ar fi mai bine să aștepte încă vreo oră până să o sune pe Mma Ramotswe, ceea ce i-ar da timp să se scoale și să-și prepare ceaiul de rooibos de dimineață. Odată gata ceaiul, știa că-i place să stea afară cam o jumătate de oră, să privească păsările de pe fâșia ei de iarbă. Erau pupeze, cu dungile lor alb-negru, ciuguleau insecte ca niște micuțe jucării mecanice, și turturelele țanțoșe, antrenate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de căsătorie și mutare și bătăi la fund erau toate foarte bune, dar viața de zi cu zi trebuia să-și urmeze cursul, iar asta însemna pentru Mma Ramotswe că trebuie să deschidă Agenția de detective nr. 1 luni de dimineață, așa cum făcea în fiecare zi lucrătoare de luni, chiar dacă erau prea puține șanse să dea telefon cineva sau să vină cu vreo problemă. Simțea că e important să-ți ții cuvântul dat, iar firma din fața agenției anunța că-i deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
copii, ai fi obținut peste 10, remarcă Mma Ramotswe. — Imposibil, replică Mma Makutsi. Nimeni, niciodată n-a obținut peste 10 în istoria Școlii de Secretariat din Botswana. Pur și simplu nu se poate. N-aveau mare lucru de făcut în dimineața aceea. Mma Makutsi își curăță mașina de scris și își lustrui biroul în timp ce Mma Ramotswe citi o revistă și îi scrise o scrisoare verișoarei din Lobatse. Orele se scurseră cu încetineală și, pe la ora douăsprezece, Mma Ramotswe era gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
care trebuia să-i întâlnească, funcționari guvernamentali, persoane de la organismele de întrajutorare, finanțiști și așa mai departe. Pe mine nu mă interesau toate astea, așa că mă mulțumeam să am grijă de casă, să citesc și să-mi beau cafeaua de dimineață cu unii dintre oamenii pe care-i agream. Mai dădeam o mână de ajutor la clinica metodistă. Duceam cu mașina bolnavii de la clinică în satele lor, ceea ce, în plus, îmi oferea prilejul să văd o parte a țării. În felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
replică Mma Ramotswe. Sunt și unele foarte scumpe, evident, dar sunt altele foarte bune, care nu costă prea mult. Am putea merge să aruncăm o privire. La magazinul Judecata de Apoi, de exemplu. Au sortimente variate. Zis și făcut. În dimineața următoare, după ce Mma Ramotswe termina de trecut în revistă corespondența de la Agenția de detective, urmau să meargă la magazinul de bijuterii Judecata de Apoi să aleagă un inel. Era o perspectivă îmbietoare și până și domnul J.L.B. Matekoni, care răsuflase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
plăcut surprins de preț. Tocmai înlocuise radiatorul unei dubițe și acesta, remarcă el, avea exact același preț, până la ultima pula. Nu era scump. Se căută în buzunar, scoase teancul de bancnote pe care-l retrăsese de la bancă mai devreme în dimineața aceea și îl plăti pe bijutier. — Mai trebuie să știu un lucru, îi spuse domnul J.L.B. Matekoni bijutierului. Diamantul este din Botswana? Bijutierul se uită la el uimit. — De ce vreți să știți asta? se interesă el. Diamantele sunt diamante, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de la Mma Tsbago, urcară în dubiță și porniră la drum. CAPITOLUL ȘAPTE Noi probleme cu pompa de la orfelinat În ziua în care Mma Ramotswe călători spre Silokwolela, domnul J.L.B. Matekoni nu se simți în apele lui. Se obișnuise să petreacă diminețile de sâmbătă împreună cu Mma Ramotswe, să o ajute la cumpărături sau la diverse treburi prin casă. Fără ea, se simțea pierdut: Gaborone i se păru ciudat de pustiu; garajul era închis și nu avea nici o chemare să rezolve hârțogăraia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]