3,645 matches
-
talentați, mai rămâne o singură problemă: cititorul. Nu putem avea o mare literatură sau un mare roman fără cititori. Criza cărții românești este în primul rând o criză a lecturii. Difuzarea cărții, socotită o activitate pur comercială, a rămas la discreția unor inși pentru care a vinde cartofi sau a vinde cărți e cam același lucru. Nu există un sistem național de difuzare a cărții, astfel că o carte apărută, să zicem, la Timișoara sau la Oradea, este practic inaccesibilă cititorului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de rușinea de a fi altfel... E greu, peste poate, când comiți fatala mișcare de a publica în cele reviste. Atunci rușinea cea mare coboară peste tine și ești alungat pentru veci dintre gâștele cele salvatoare de Capitoliu. Cu oricâtă discreție te-ai furișa, cărțile te-arată din orice colț, cu degetele paginilor tot mai numeroase. Ai avut în viață (și în literatură) și niște... antimodele? Te-au influențat în vreun fel? Cum n-am avut modele, n-am avut nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
optzecist, după care ai făcut pași mai rari, mai feriți, ai îngăduit publicisticii să cotropească teritoriul poeziei. In ce te privește, iartă-mi franchețea, numele tău circulă mai mult decât cărțile de poezie, pentru că publici rar. E vorba de timiditate, discreție, lehamite...? Am debutat editorial târziu, Adriane, la 34 de ani, cu volumul Gesturi și personaje, în 1982, o carte scrisă cu mult înainte. Gândește-te că Ion Mircea, Adrian Popescu sau Dinu Flămând sunt născuți în 1947, doar cu un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prizonierii noștri, morți de foame și de frig. S-a trimis o misiune compusă din elvețieni, dar n-a văzut decât ceea ce germanii le-au arătat. Plecarea acelor diplomați era un nou gol pentru noi, căci rămâneam cu totul la discreția inamicului, care în acest scop îi îndepărta. Amândoi, chiar Vredenburch, așa de germanofil altă dată, erau foarte dezamăgiți de civilizația germană. Multă vreme mai târziu am aflat că atunci declarase America război, lucru ținut ascuns de germani mai bine de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
spus că Eszterhazy a succedat lui Tisza, că Ionel a refuzat pacea fără anexiuni, că germanii sunt furioși. Venise, așa-zis, pentru a cumpăra stofe de la mănăstire. N-avea însă nevoie de pretext, căci germanii tremurau înaintea oricărui elvețian, la discreția cărora erau pentru schimbul prizonierilor pe frontul occidental și tratative de orice fel. Wangler ne spuse că, grație lui, stabilimentul și băile de la Govora erau intacte, pe când cele de la Călimănești erau cu totul distruse. Avea și norocul că comandantul din
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
unic; era "în stilul" tineretului timpului, nu era o excepție. Pentru un biograf, Jules Nițulescu constituie un subiect dificil. Este greu să separi opera lui Nițulescu de autorul operei, care a fost el însuși o capodoperă complexă, complexitate mascată de discreție, aproape timidă, de o delicatețe despre care, într-un moment de sinceritate, pe când mă bucuram de oarecare amiciție din partea sa mi-a șoptit odată în franceză (iarăși reticență... iarăși discreție) ) "par délicatesse j'ai raté ma vie"; prin delicatețe, și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
a fost el însuși o capodoperă complexă, complexitate mascată de discreție, aproape timidă, de o delicatețe despre care, într-un moment de sinceritate, pe când mă bucuram de oarecare amiciție din partea sa mi-a șoptit odată în franceză (iarăși reticență... iarăși discreție) ) "par délicatesse j'ai raté ma vie"; prin delicatețe, și-a ratat, oare, viața, într-adevăr, academicianul Jules Nițulescu? Răspunsul devine, în sine, nedelicat. Ce viață ratată, ca academician, ca profesor adulat de intelectualitatea celui mai "intelectual oraș" românesc? Totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
om greu de descris în cuvinte. Este mai ușor de descris prin ceea ce au fost "fapte", fapte simple, omenești. A fost de o generozitate neobișnuită, apostolicească: împărțea tot ceea ce avea: din frigider, de acasă, dispăreau alimente pe care doctorul, cu discreție, le ducea la câte un bolnav; de obicei sensul este invers, dar doctorul Dobrescu a fost, cum se spune azi, un nonconformist. Firește, multe altele vor fi rămas neștiute pentru că dreapta nu știa ce face stânga. Ar trebui să închei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
învățământului medical ieșean (fiind primul rector al formulei "universitate de sine stătătoare", desprinsă organizatoric de Universitatea "Alexandru Ioan Cuza"), a fost doctorul Nicolai Zaharia (1916-1974). Astăzi, retras într-o umbră prea apropiată de zodia uitării, poate și datorită modestiei și discreției sale (neobișnuită, în general, într-o lume academică amatoare de iluziile înșelătoare ale recunoașterilor formale), sunt destul de puțini contemporani care îl mai păstrează la locul meritat în memoria lor; cei mai tineri nu știu mai nimic de el; este totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
pe Nicolai Zaharia, într-un recent volum dedicat istoriei medicinii autohtone, "întemeietorul școlii ieșene de genetică". Despre Nicolai Zaharia este destul de greu să scrii, în special din două motive: în primul rând, datorită modestiei sale, modestie exprimată și printr-o discreție, poate excesivă, care a făcut ca manifestările publice ale lui Zaharia și chiar activitatea sa de om știință să evite publicitatea zgomotoasă, la modă atunci; în al doilea rând, pentru că a venit la Facultatea de Medicină din Iași într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și Goga, „finețea unei rase vechi de țărani“. Și pe mine m-au impresionat aceste trăsături ale lui Zaharia Stancu, odraslă de țărani teleormăneni. L-am observat odată, la Capșa, cum mânca, nevăzut-neauzit, s-ar fi putut spune, cu mare discreție, în compania contrastantă a unor comeseni hăpăitori și guralivi, ființe rudimentare, ai fi zis, chiar dacă nu erau. Păreau însă astfel în comparație cu el. Era însă și celălalt Stancu, omul violențelor, al reacțiilor intem pestive, al revărsărilor neașteptate de mânie, al „crizelor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
oameni care trecuseră prin cumplite încercări de care noi totuși fuseserăm scutiți. Să nu judece nimeni pe alții pentru slăbiciunile lor dacă nu a făcut el însuși mai întâi, în aceleași condiții, dovada tăriei. Mihail Crama Ca și în timpul vieții, discreția l-a însoțit și în moarte pe Mihail Crama, personalitate prea puțin cunoscută, azi, în dimensiunile ei reale. Deși o face în atâtea alte cazuri, ecranul TV nu i-a consemnat sfârșitul, întâmplat în ziua de 16 aprilie 1994, iar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cei de față, la rândul lor amuzați. Că era un amuzament secret și în mâiniile lui G. Ivașcu, ba chiar și o urmă de răsfăț, eu nu am nici o îndoială. Și mai era ceva: o formă paradoxală de manifestare a discreției de sine. Prefera să se creadă că este „rău“, belicos, chiar brutal, decât să-și destăinuie firea afectuoasă și sentimentală. Cum era George Ivașcu în fond. Geo Dumitrescu L-am cunoscut pe Geo Dumitrescu în redacția Gazetei literare, prin 1960
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
protagonist. A contribuit la aceasta, ce-i drept, și firea ei retractilă, nesociabilă, bănuitoare, poeta legând greu prietenii. Vocația prieteniei nu i-a lipsit, dar și-a gospodărit-o cu grijă, cu mari drămuiri. Îi displăceau afișările zgomotoase, exhibările, prețuia discreția și bu na cuviință, trăsături indisociabile, în cazul ei, de obârșia țărănească, un titlu de noblețe care i-a creat obligații morale. Fiică a Bărăganului, înrudită spiritual cu Ștefan Bănulescu și Marin Preda, Florența Albu a fost de la prima ei
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
octombrie Micu, Dumitru, „Gândirea" și gândirismul, Editura Minerva, București, 1975 Miu, Constantin, Vasile Voiculescu — poet isihast, Editura Florile Dalbe, București, 1997 *** Meditații despre Rugăciunea inimii, Editura Anastasia, București, 1997 Măciucă, Balcica, Balcic, Editura Universalia, București, 2001 Moraru, Dinu, V. Voiculescu. Discreția binelui și strălucirea geniului (2) Convorbire cu d—na Gabriela Defour, în „Lumea magazin", nr. 4/1997 Moșescu, Octavin, Vasile Voiculescu, în „Viața Buzăului", 1979, nr. 484/7 septembrie Muntean, George, V. Voiculescu și fabulosul folcloric, în „Viața Românească", nr.
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
deveniți "democrați" (după 1989) - în favoarea ginerelui sau; 3. Cum Securitatea nu a fost desființată după decembrie 1989 (și-a schimbat doar denumirea, reținând toată puterea discreționara, activând însă după aceleași metode, aproape cu aceleasi cadre, dar cu ceva mai multă discreție), nu putea să nu susțină un om de-al lor, cum de altfel a făcut-o în cazul Adrian Nastase, ca și în multe alte cazuri. Sustinându-l pe Nastase cât mai sus în funcții, Securitatea nouă, SRI, își asigură o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
comunale se dizolvă și se numesc primari după chipul și asemănarea ministrului. Administrația? Se dizolvă consiliile județene, se schimbă prefecții și subprefecții în același chip /.../ Miile de funcționari de prin toate celelalte ramuri ale serviciilor publice, toți amovibili și la discreția guvernului, tremurând pentru existența lor la orice zvon de criză ministerială", toate acestea, duc la concluzia pe care o punctează George Ene:"lipsa de continuitate în administrație", așa cum atrage atenția Eminescu, constituie nu numai o cauză importantă a disfuncțiilor mecanismului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
început în trombă, adjudecându și primul set la 17. , ne-a declarat Florin Grapă. Gazdele au revenit în meci și au câștigat următoarele două seturi, pentru ca setul al patrulea să revină la limită studentelor, 25 23. Tie-breakul a fost la discreția băcăuancelor, care au mai trecut un hop important în drumul spre careul de ași al campionatului. Rezultat final, UNIC PIATRA NEAMȚ - ȘTIINȚA BACĂU 2:3 (-17, 18, 19, -23, -10). Antrenorii Florin Grapă și Melu Manta au început disputa cu
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Bacău a fost unul de vacanță, ambele echipe nemaiavând de îndeplinit obiective. Astfel, OȚelul are asigurat locul 9 și titlul de dezamăgirea sezonului în Liga Națională, iar Știința Bacău se va întoarce în Divizia A. Meciul a fost total la discreția gazdelor, care au condus pe toată durata jocului. Oaspetele, resemnate cu gândul că de la anul vor juca în liga a II-a nu au putut să ofere decât o replică palidă, “reușind” să rateze 4 aruncări de la 7 metri. Interesant
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
13-16, 28-34) Știința Municipal Dedeman Bacău a suferit o corecție severă de la studenții suceveni, întro partidă pe care oaspeții au controlat-o de la un capăt la altul. Disputat pe durata a trei reprize, amicalul de joi dimineață a fost la discreția elevilor lui Leonard Bibirig, care au au obținut o victorie meritată. A fost un duș rece ca gheața pentru elevii lui Gabriel Armanu, binevenit poate în acest stadiu al pregătirilor pentru noul sezon, cu mai bine de o lună înainte de
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
am început să controlăm meciul, cu jocul nostru de posesie, cu mișcare multă, cu un pressing agresiv datorită căruia am câștigat foarte multe mingi în apropierea porții adverse. La pauză a fost 2-0, după un joc care a fost la discreția noastră, noi neavând niciun fel de probleme din niciun punct de vedere. Am ieșit de la cabine deciși să continuăm la fel și fără să luăm gol. Din păcate, sunt dezamăgit că am luat gol dintr-o lovitură liberă de la 25-30
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
lumineze calea cea dreaptă pentru tinerii fără prea multă experiență și șovăitori". Dimensiunea etică se situează pe primul plan, în respectarea adevărului, fără ca autorul să fie un moralist, ci un memorialist de vocație, cu echilibru și perspectivă umanistă, dominat de discreție, comprehensiune și optimist, un "spirit ponderat și armonios". Sinteza între calitățile de prozator și cele de memorialist ale sale o realizează Gane în cartea Păcate mărturisite, reluând, într-o altă viziune și alt stil, titlul Păcatele tinereții de C. Negruzzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
De atunci, la guvernarea Terrei alternează cele două “partide” și despre “schimbările de guvern” am mai vorbit, dar se pare că mai trebuie ceva, pentru că și așa, mediul a continuat să se oxideze. Dacă “partidul” autotrofelor, dispunând de energie la discreție, din afară, deci de posibilitatea de a contracara oxidarea mediului, a preferat poziția minimă, cel al heterotrofelor, dependente energetic de autotrofe, a devenit mai activ, diversificânduse, astfel Încât să poată exploata orice formă În care energia scapă printre degetele autotrofelor. Rezultatul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a celor care predau" (24, p. 131). Dacă poziția acelora care subordonează profesorul metodei este dăunătoare și oferă argumente existențialiștilor pentru a-și exprima reacția, nu mai puțin vătămător este antimetodismul lor, revenirea la forme de instruire spontană, lăsate la discreția bunului simț al educatorului și chiar a elevului. În elaborarea teoriei privind educația morală, existențialiștii au pornit de la conceptul de libertate prin care este exprimat și raportul dintre individ și societate. Din punctul lor de vedere, omul este pe deplin
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nu au mai fost elaborate "sisteme" teoretice de educație. Ele erau cu putință într-o perioadă în care un singur teoretician putea cuprinde într-o viziune aproape integral originală fenomenul paideutic. "Educația", scrie G. Mialaret, "nu mai poate rămîne la discreția unor opinii ale oamenilor de geniu, asupra ei se întreprind cercetări meticuloase ca asupra oricărui alt fenomen al realității obiective" (11, p. 119). Perioada "călătoriilor" științifice prin toate domeniile pedagogiei aparține trecutului. Cine se aventurează totuși într-o astfel de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]