3,286 matches
-
se repetau scene violente cu Lupu Costache, căruia i se ceruse semnătură pentru o supunere necondiționată oricărui ordin al guvernului german. Ceilalți secretari generali, cu Nenițescu în cap, se supuseseră. verzea. internări Cu Verzea nu se sfiau deloc, pe cât îl disprețuiau, pe atât îl maltratau. Stolzenberg îi dete ordinul să organizeze până seara cinci aziluri de noapte, de nu, 5 000 lei amendă. El transmite ordinul cantinelor și raportă că s-a executat. La 10 seara, Stolzenberg îl luă ca să le
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
colegi, destins în mijlocul lor, chiar volubil, dispus să glumească, să participe la pălăvrăgelile dezinvolte care se încingeau peste tot în redacții, pierzându-și însă imediat buna dispoziție, întunecându-se, crispându-se dacă intra pe ușă vreun ipochimen al lumii literare disprețuit de poet pentru comportamentele inavuabile. Tăcea brusc și ieșea îndată din încăpere. Felul de-a se manifesta în lume al lui Ion Caraion se poate spune că avea un corespondent în cele două fețe ale lirismului său: una „întunecată“, „nesociabilă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
acum, din jurul naționalistului Eminescu, se dovedește că nici măcar nu e original, repetându-l aproape ad literam pe cel din 1924 din cazul Panait Istrati (ideile și expresiile sunt aproape identice), care devine astfel unul simptomatic pentru acei intelectuali români care, disprețuind tot ce ține de calitatea noastră națională, mizând numai pe valorile universalității, îl tratează pe poet ca pe un "ciomăgar de stradă", după expresia autorului Chirei Chiralina, desigur "în lumina unei gândiri moderne bine cugetate", ca să folosesc cuvintele aceluiași. Atitudinea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pentru germani", adică "conștiința noastră cea mai bună". E vorba, evident de-acum, de "un poet original" care "schimbă ceva esențial în trecutul unei literaturi" și care prin calitatea operei sale "schimbă ierarhia valorilor anterioare". Tocmai de aceea, criticul nu disprețuiește poeziile de început, cele publicate în Familia, dar punctul de turnantă pentru ceea ce înseamnă Eminescu, e considerat a fi debutul în Convorbiri literare, cu Venere și Madonă și Mortua est!, care aduc efectiv "o tonalitate nouă", putându-se descoperi aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Dumnezeu? De aici rezultă și oscilarea eroilor săi între a crede și a nu crede: . Lipsiți de credința adevărată, oamenii se simt singuri și nu mai au nici o speranță că cineva ar mai putea să-i ajute. De aceea, ei disprețuiesc pe cei ce cred și consideră totul ca pe o pierdere de timp. Este cazul personajului din povestirea Pecenegul: . Ceea ce este interesant la Cehov, este faptul că, deși oamenii nu cred în Dumnezeu și nu înțeleg învățătura creștină, ei, totuși
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
degradant al unui președinte nu este tocmai unic. De fapt, Nixon era un cunoscător aproape obsedat al corupției, asociațiilor criminale și acțiunilor de acoperire săvârșite de predecesorii săi, ca să nu mai vorbim de eroul popular Kennedy, a cărui moștenire o disprețuia într-atât; iar casetele de la Casa Albă arată în mai multe rânduri că Nixon nu se vedea pe sine comportându-se diferit față de oponenții săi. La al treilea nivel, Nixon era preocupat să-și maximalizeze libertatea de guvernare, o ambiție
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
1922 i s-a vândut un titlu de pair pe care numai presiunea publică l-a forțat să îl refuze (Searle 1987: 350). Un titlu de baron i-a fost vândut lui Sir Willian Vestey, un exilat din motive fiscale, disprețuit de oameni după relocarea afacerii sale de ambalare a cărnii la Buenos Aires în timpul războiului cu costul a mii de slujbe. Protestele s-au intensificat, de la literați radicali precum Hilaire Belloc și Cecil Chesterton, de la nou-formata Ligă Națională pentru o Guvernare
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
ce trăim vine din Harms. Nu Caragiale a scris lumea noastră, ci Harms. Care zicea că nu trebuie înfășați copiii, ci nimiciți, aruncați într-o groapă comună în centrul orașului, după care se va turna peste ei var nestins. Ceaprazarul disprețuia ucenicii, nici copii n-avea, refuza să procreeze. Procreând, ar fi contribuit cu ceva la lumea asta meschină care oricum îl refuza și ea. Ar fi fost coautor al ei, complice. Și nu voia asta cu nici un chip. Lumea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
devii bărbat, când borăști cu simț de răspundere. Mamă, ce vulpe am tras la bairamul cutare. Ca un fel de rit de inițiere. Bem deși nu putem spune că suntem prieteni. Io, Pif, Bălănescu. Doar ne tolerăm la masă. Ne disprețuim reciproc. Ei mă disprețuiesc pe mine pentru că scriu, io pe ei, pentru că lucrează sau își doresc să lucreze în presă. Io nu vreau să lucrez în presă, nu pot contribui și io la mizeria lumii ăsteia. Nu pot să găsesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu simț de răspundere. Mamă, ce vulpe am tras la bairamul cutare. Ca un fel de rit de inițiere. Bem deși nu putem spune că suntem prieteni. Io, Pif, Bălănescu. Doar ne tolerăm la masă. Ne disprețuim reciproc. Ei mă disprețuiesc pe mine pentru că scriu, io pe ei, pentru că lucrează sau își doresc să lucreze în presă. Io nu vreau să lucrez în presă, nu pot contribui și io la mizeria lumii ăsteia. Nu pot să găsesc decât expresii patetice. Totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
din când în când de așa ceva, și-atunci, din prea-plinul sufletului ei... Căcatul e că pentru mine Miruna nu mai e decât un construct intelectual și apoi un corp, o ființă. De-aia interacționez superficial, artificial câteodată, de-aia îi disprețuiesc pe Pif, Bălănescu. De-aia refuz să fiu integrat. Fiind integrat, aș deveni complice cu ei și nici n-aș mai putea să scriu despre ei. Așa cum nu pot să spun totul despre mine. De exemplu, numele meu, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ca atare, se poartă lamentabil, mitocănește. Problema lor e că se cred șmecheri și nu sunt. Golani ratați. R.T. are tendința să dea interpretări freudiene peste tot. Așa zice despre ăștia. Nu are forța să spună pe față că îi disprețuiește, pentru că și atunci îi descrie. De fapt, și descrierea asta în amănunțime e tot o formă a disprețului, a scârbei. A silei. Descrii ca să-i arăți ăluia: uite, bre, în ce hal arăți! Îi disprețuiești pentru că merg la cursuri, seminare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
spună pe față că îi disprețuiește, pentru că și atunci îi descrie. De fapt, și descrierea asta în amănunțime e tot o formă a disprețului, a scârbei. A silei. Descrii ca să-i arăți ăluia: uite, bre, în ce hal arăți! Îi disprețuiești pentru că merg la cursuri, seminare, pretinzând că ei nu au nevoie să citească nimic, deoarece au păreri personale. Pentru că admiterea fiind o aberație în care e valorizată părerea personală, ei nu mai înțeleg de ce trebuie să citească o carte. Le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a imaginii, doar, oprind sadic firul acțiunii pe un singur cadru, gestul apărea dintr-o dată oribil. Ca o fotografie instantaneu, în care prezentatorii care ar fi trebuit noi să fim se strâmbau ca inconștienții la public, îi arătau limba, îl disprețuiau. Gesturi minore și firești pe care o cameră le poate memora și hiperboliza. În fond, cam asta face și scriitorul. Încarcă cu sens detalii. Un ochi atent asta face. Doar că aceste amănunte, o dată scoase în față, nu au rolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Eram gravi din cale-afară și plini de importanță În Îngâmfările noastre nevârstnice, aspirând spre culmi, cu sufletele Însetate după esențe și chin tesențe substan țiale. Ajuns, cu vremea și cu vârsta, mult mai concesiv, nu pot decât să regret că, disprețuind opereta, mi-a lipsit decorului vieții mele acest aspect caracteristic al Bucureștiului nostru de acum o jumătate de veac. Aspect facil și grațios, din mucava și poleială, cu intrigi vechi și răsuflate, cu piruete și ciripit de tenorine și de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
zidarul, debutând În postul de casie riță la „Plosca de aur“, vechiul magazin cu pânzeturi din Bără ție. Nu ea era cea mai plăcută dintre surori; iar cele trei nașteri din căsnicia ei cu Bucuța o obosiseră curând de tot. Disprețuind orice cochetărie sau chiar numai grija pentru cum este datoria unei femei să se Înfățișeze lumii, sau chiar celora ai ei sau mai de aproape, Eufimia ne descuraja pe toți prietenii cu acea continență austeră și amară, proprie fiziono miei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sub care pătimim Împreună, dar, mai sigur, de afirmările lor totale și irecuzabile În pat. D.H. Lawrence se arată, În comentariile lui din Défense de Lady Chatterley, ca un mare moralist al epocii noastre de „se xua litate contrafăcută“ când disprețuiește frauda sexuală, atât a bărbaților, cât și a femeilor, și proclamă drepturile firești ale sexualității dinamice, pozitive și vii, cum și ale fidelității nu numai În amor, dar și În căsnicie, unde va trebui să pătrundă dragostea „radical și durabil
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
grăniceri.“ M-a ascultat! Dar sângele, sângele ei milenar, trist și obosit, a biruit asupra ei și asupra noastră, curând și neînduplecat. BĂRBATUL POSEDĂ (CÂND LE POSEDĂ) CAPACITĂȚI șI REzerve de generozități pe care femeile le ignorează, le subestimează, le disprețuiesc când sunt Încă tinere și Încrezute. Erau totdeauna mirate, proastele, când, prin 1920, deci Încă tânăr, le culegeam de pe stradă În pantofii lor găuriți, prin zloată, le Încălțam și le duceam din urmă, ca pe niște gâște rătă cite, la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cultul lor comun pentru acel har coborât pe neașteptate În sufletele lor și care se cheamă dragoste. Marile rătăciri sentimentale sunt relevate În istorie și cele brate În literatură; pe câtă vreme cronica tuturor timpurilor trece cu vederea, nu insistă sau chiar disprețuiește, după cu viință, legăturile [extra]conjugale oricât de respectabile ale marilor oameni. Iar bărbații sunt totdeauna mai statornici ca amanți decât ca soți. și, cu toate astea, amantele noastre sfârșesc bles temându-ne că nu le-am luat de neveste
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în fond, să ducă o existență complet străină de firea sa, de adevărul său personal, de karma sa. El se pregătea pentru o luptă absolută, lupta cu Verbul, nu-și permitea să-și irosească energia în mărunte revendicări politico-istorice. El disprețuia, ignora istoria, miza lui era una superioară, de natură metafizică, estetică. Aceasta era starea de spirit (la care se adăuga senzația irepresibilă de epuizare fizică, foame și frig...) a fratelui meu când în camera de anchetă și-a făcut apariția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
neîntrerupt și ireversibil. Tot ce făcea pentru „a transpune în viață“ linia partidului făcea în silă, de mântuială, făcea fără să mai creadă o iotă în adevărul acestei căi, făcea simulând. Insul cel nou, care tot creștea în el, îl disprețuia profund pe el, cel de până atunci, și tot ce ținea de el, cel de până atunci. Tovarășul Cameniță, noul Cameniță, deja căuta cu înfrigurare o cale pentru a-l abandona definitiv pe vechiul Cameniță, insul cel nou nu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în voie. Domnul fie lăudat! Pr. Iosif Budău, OFMConv. Luizi-Călugăra, 12-VIII-1994 Francisc în lume 1993 Francisc, sărac de bunăvoie Trecând atent printre păcate Smerit, prin lume el străbate ... De-i vânt, furtună sau e ploaie Cu-a lui sărăcăcioase straie Disprețuind mândria lumii Dorește ca martir, păgânii Să îl facă ... Umila-i viață-n gura lumii E-o nebunie ne-nțeleasă Din lipsuri, el își vrea mireasă... Deși-i disprețuit de unii El dovedește că nebunii Sunt cei cărora nu le pasă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
De-i vânt, furtună sau e ploaie Cu-a lui sărăcăcioase straie Disprețuind mândria lumii Dorește ca martir, păgânii Să îl facă ... Umila-i viață-n gura lumii E-o nebunie ne-nțeleasă Din lipsuri, el își vrea mireasă... Deși-i disprețuit de unii El dovedește că nebunii Sunt cei cărora nu le pasă C-a lumii față păcătoasă O să treacă ... De jale plin, plângând îl doare Că în nebuna goană-a lumii Creștinii ... se poartă ca păgânii ... Că nimeni nu e
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
-te însă că sunt atâția de seama ta ai căror părinți zac sub țărâna umedă de lacrimi a cimitirului și care nu deseori au și ei în mână o bucățică de pâne veche și uscată, pe care tu, poate, ai disprețuit-o! Dumnezeu e atât de bun cu tine! Slujește-i, așadar, numai lui. Roagă-te pentru părinții tăi și propune-ți ca în noul an să începi să le fii numai spre mângâiere. Cere apoi necontenit de la Părintele ceresc ca să
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pentru a-și dobândi puritatea sufletului capabilă să iubească și să respecte natura și pe oameni fără a fi deviați de orgoliul și minciuna egoismului. Într-una din prevederile Regulei, Sf. Francisc spune: „Frații să nu judece și să nu disprețuiască pe cei care-i vor vedea că poartă haine moi și luxoase ori folosesc mâncăruri și băuturi fine”. Pentru credincioșii care nu erau în măsură să renunțe la viața obișnuită, la proprietăți și la familie, Sf. Francisc a conceput o
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]