3,349 matches
-
nu i‑ar plăcea să‑l disprețuiască pe tatăl femeii pe care o iubește, bine că nu e nevoit s‑o facă. Imaginea ghiulurilor care pătează niște degete albe a luat‑o din expresionism, care e mort și îngropat. Îi disprețuiește pe toți, pe grăsanii excursioniști și pe cariatidele alea îmbrăcate în frac, nu pentru asta l‑a adus maică‑sa pe lume, după cum scrie și simte el cu patos. Mama lui ar protesta însă și la ideea că l‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fi necesar, deși eu aș putea să trăiesc la fel de bine și fără muncă, ba chiar mai bine. N‑am nevoie decât de Sophie. Dacă ea mă iubește, pot să renunț până și la muncă. După ce a spus toate astea, Hans disprețuiește pâinea unsă special cu un strat foarte gros de margarină. Iar margarină! Fără salam, pfui! Și le trântește celor doi colegi în față că de eliberat trebuie să se elibereze individualistul, nu grupul indiferent și anonim, în care te pierzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se scoală imediat și nu mai poate alerga și sări chiar așa de lejer. Cu siguranță, corpul ei este mai alb și mai moale decât cel al Annei, care e mai măsliniu și mai osos. Totuși n‑o s‑o disprețuiască niciodată pe Anna, ci se va arăta plin de înțelegere față de ea. Cândva, după ce va studia și el, se va putea ocupa serios de problemele ei, va putea să dea sfaturi și să ajute. Uneori, el și Sophie or s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
prietenilor de aceeași vârstă. Nu era nici pe departe vorba ca ei să nu fi descoperit deja felurite moduri de a se autosatisface. Jocurile lor alunecau adesea În homosexualitate, chestie care, Încă de la vârsta aceea, Îi repugna lui Leac. Își disprețuia prietenii care, Îmbăloșați și hliziți, povestindu-și despre câte o pulpă ori o jumătate de țâță zărite Întâmplător, se adunau și-și trăiau În grup spasmul. Leac bănuia că se Întâmpla așa doar pentru că nu aveau la Îndemână - bine zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
o mulțime de foști colegi care au urmat mai departe școli excelente, au făcut și un masterat-doctorat prin străinătate, au Învățat cel puțin o limbă străină. Acum aveau bani și erau dispuși să-i cheltuie și pe cărți. Cătă le disprețuia gusturile, fiind ei cititori de Coelho și de cartea de pe noptieră, de multe ori consumatori de literatură motivațională și manuale de Îmbunătățire a performanțelor sexuale. Eu Însă Îi preferam altor clienți. La cafenea, comandau whisky ori coniac adevărat, făceau consumație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
biserică. Ce-o ajuns ficioru’? E bine, slavă Domnului, comisar la Garda Financiară! Sau: sergent angajat, Îi merge bine, salar, slujbă sigură, haine gratis. De ce să-ți dorești să rămâi amestecat cu o astfel de gloată? De ce, dacă tot Îi disprețuiești, să nu faci un gest radical de retragere din lume? Ți-ar rămâne În apropiere, așa cum se Întâmpla la Șiria, doar prietenii și pe lângă ei niște indivizi care, intimidați de opulența ta misterioasă, nu te vor deranja prea mult. Câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
îi pregătesc noi chinuri, sunt rudele ei. Că parcă recunoaște veri, unchi, nepoți. Dădea numele câte unuia... Despărțirea de familie fusese teribilă ! Până a-l cunoaște pe Hariga, Sia se simțea legată de ai săi, chiar dacă străină între ei și disprețuindu-i uneori. Au judecat-o, se pare, și într-un consiliu de familie. O zdruncinase șocul... Cei altădată atât de blânzi, de-o ipocrizie inofensivă, apucați dintr- odată de-un soi de bestialitate. Mutre schimonosite de furie, împroșcând înjurături, minciuni
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
apropiere, până la identificare, ceea ce ar însemna uneori și până la repulsie, de un subiect mereu interogativ. Durerosul său sentiment de nesiguranță ? Nu visa neapărat la împăcarea omului cu sine prin beatitudinea anticei vârste de aur, nici a nevinovăției biblice. Și își disprețuia epoca nu din cauza pierderii seninătății originare sau a decăderii din har, ci pentru excesul intelectual al unei evoluții culturale care uita să se oprească la momentul oportun. Evoluție de care nici nu se putea însă desprinde. Tânăr încă și iubit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai privea publicul. — Mi se tolerează. Neglijența, lenea, capriciile, slăbiciunile, fantezia. Mi se tolerează ! Au acceptat până la urmă să mă considere un rău necesar. Pentru că le sunt necesar. S-au convins... Deși nu-mi pricep acțiunile, loviturile, deducțiile. Deși mă disprețuiesc. Le-ar face plăcere să mă bage într-o celulă ! Să se răzbune, prin metodele pe care le cunoașteți, pentru tot ce nu reușesc să priceapă. Și încă mai bine, să mă contemple într-un sicriu. — Trec luni și nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu e o aiureală, nu e nici o farsă ! Nu trebuie să zâmbești cu atâta dispreț. Poate mă plătește cineva și pentru acest joc dublu și pentru mișcările în avans ale rolului meu, de unde știi ? Cine îți dă dreptul să mă disprețuiești ? În timp ce urla, aprinsese, brusc, lampa de deasupra biroului, spre a-și verifica bănuielile. Se ridicase în picioare, tremura, lovind cu pumnii mici în cristalul de pe masă. Se înroșise, umerii i se bâțâiau. Ochii măriți o priveau cu furie. Dădea din
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mlaștinii. Nesfârșit este drumul prin valea plângerii și nu se aude decât, din când în când, râsul mic al diavolilor, iepurașii iuți, cruzi, cu trofeele noii genetici. Tovarășa Sia, cine este fiul vostru ? Un ingineraș astenic, salarizat, un bufon melancolic, disprețuit de temniceri, un evadat ratat, ascuns într-un tren întunecos și captiv ? L-aș putea vedea intrând, brusc, pe ușa compartimentului. Ochii umezi, de copil curios, senini, senini, contrazicând ororile din care s-a născut și între care se mișcă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se coboară de pe înălțimile țării, și o ceată vine pe drumul Stejarului Ghicitorilor." 38. Zebul i-a răspuns: "Unde îți este acum gura, cu care ziceai: Cine este Abimelec, ca să-i slujim? Nu este oare acesta poporul pe care-l disprețuiai tu? Mergi acum, și luptă-te cu el!" 39. Gaal a înaintat în fruntea locuitorilor Sihemului, și s-a luptat cu Abimelec. 40. Urmărit de Abimelec, a luat-o la fugă dinaintea lui, și mulți oameni au căzut morți pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
și eroică îndârjire. Ion Antonescu voia să-i pună în libertate pe asasini printr-un transfer la închisoarea militară, apoi acasă. După 21 ianuarie 1941, echipa legionară care a lucrat la dezgropare a fost executată din ordinul lui Ion Antonescu, disprețuind orice fărâmă de justiție. Tenebra lui josnicie a primit și ea răsplata cuvenită. Din înălțimea cerului, Căpitanul se roagă: „Adu ți aminte, Doamne, de toți ai mei. Primește-i sub scutul Tău. Iartă-i și odihnește-i în pace. Celor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Luca e de părere că sinuciderea reprezintă o soluție doar în tinerețe, când poți lăsa în urmă un cadavru frumos. După ce ai îmbătrînit, nu-ți rămâne decât să cutreieri, ca el, tavernele, tăvălindu-te în noroi, ca să poți să-ți disprețuiești trupul. În consecință, nu se sinchisește de ce clevetește lumea, în Asybaris, pe seama lui. "N-au decât să-și bată gura cât vor, i-a zis lui Julius, ștergîndu-și cu o mare batistă cadrilată fața roșie, de rac fiert și pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a frunză de nuc și a fân încins, ci și a rachiu prost. Și că am trăit, cumva, schizofrenic, pe două planuri, încă de atunci, deoarece am copilărit într-o lume pe care grijile și existența dură o obligau să disprețuiască slăbiciunile, să fie chiar brutală când interesul material era în pericol. Bărbații pe care îi admiram, cărora doream să le semăn, mânuiau mai bine toporul decât vorbele despre sentimente, iar asta mă complexa. De altminteri, când m-am lămurit în privința
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mă bărbieri, pentru a-mi ridica moralul. Nu sunt, încă, în stare să judec senin "evenimentul" (infarctul nu e o boală, ci un accident), dar, cu răbdare, voi deveni, poate, un pacient model care socotește perfect normal "servilismul față de trup", disprețuit de Marc Aureliu. 10. Tânărul custode a încercat să-l tragă de limbă pe doctorul Luca. A avut vreo legătură stăpânul său cu lumea principilor sau a prelaților, de i s-a zis "Monseniorul"? Și cum a ajuns acest om
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mai degrabă, nedumeriri. De ce să ții, oare, să dormi ca tânărul Marc Aureliu, plăpând și bolnăvicios, pe pământul gol? Pentru mine, asceza nu e o virtute. Dumnezeu ne-a lăsat darurile vieții ca să ne bucurăm de ele, nu ca să le disprețuim. Asceza neagă viața. Și poate nu greșesc văzând în disperare și chiar în sinucidere, de fapt, dovezi de vitalitate. Ești disperat că pierzi ceva ce iubești sau nu mai suporți viața deoarece nu vrei s-o accepți sub formă de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de struguri; le curăța pe fiecare cu unghiile ei lungi și apoi și le arunca în gură. În poala ei începuse să se formeze o grămăjoară de coji. Nu e deloc genul meu de emisiune, spuse Alan. Dar nu-l disprețuiesc. Trebuie să faci emisiuni pentru publicul larg. Fiecare are dreptul să se amuze un pic. Au terminat cu BBC2, unde se difuza un serial intitulat Ooh La La!, o adaptare după farsele lui Georges Feydeau. Episodul respectiv îi avea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
moartea lui Bevan. Unde-mi mai găsesc eu locul dacă partidul alunecă tot mai mult spre stânga? Se vorbește că Wilson va fi viitorul lider, ceea ce ar fi un adevărat dezastru. În primul rând, pentru că tipul mă urăște și mă disprețuiește. Nu-mi răspunde niciodată la salut nici la Comisii, nici în Cameră. Am stat șase ani, fir-ar să fie, pe băncile astea și nu mă las până n-o să mă aleg cu ceva. 8 noiembrie 1967 Conversație scurtă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bălării de la marginea lui, se înălța un imens complex de clădiri cu birouri și laboratoare, sediul internțaional al companiei Brunwin Holdings PLC. George nu călcase pe acolo de peste cincisprezece ani. Întrucât nu avea cap pentru afaceri, nu înțelegea știința și disprețuia jocurile copilărești de la bursă, care păreau să-i preocupe pe majoritatea directorilor, el preferase să se retragă într-o versiune imaginară a unor vremuri mai fericite. Un mic staul de vaci din cărămidă roșie reușise să supraviețuiască programului de expansiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
după ce a părăsit Anglia. Ultima lor conversație, la dejun, a avut loc într-o după-amiază la Oxford și amândurora le-a fost greu să rămână civilizați chiar și atunci. Ea a sfârșit prin a-l acuza pe Mark că o disprețuiește. — „Dispreț“ este un cuvânt prea dur, spusese el. Nu văd ce rost are viața pe care o duci. Era o observație de care-și amintea de multe ori, poate când ședea cu soțul ei pe verandă după cină, privind spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
această știință. Vocea e a lui Collona, competența e a lui Machiavelli, comunicată post res perditas. Umbra subiectivității atinsă de mîhnirea inacțiunii învăluie frazele ultime. Iată una, scrisă cu plăcerea niciodată reprimată pentru formulări spirituale cu valoare de maximă: "Oricine disprețuiește asemenea instituții [cum e armata] este indiferent față de autoritatea sa, dacă e monarh; și pentru patria sa, dacă e simplu cetățean"15. Cu ideile sale despre armata națională, contra armatei de mercenari, va umple Machiavelli multe pagini din Principele. Fondatorii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
istorică tulburătoare, pe măsură ce înaintăm spre finele mileniului al doilea. Cel ce guvernează optează uneori cu fatalitate pentru soluții negative, netezindu-și singur și sigur calea eșecului, cel puțin moral. Pînă la exemple, introducerea acestui capitol e teorie. Principele "va fi disprețuit dacă se va arăta schimbăcios, ușuratic, fără energie, meschin, nehotărît". Va fi, dimpotrivă, prețuit dacă "își va da silința ca faptele lui să dovedească măreție, curaj, gravitate, forță". Așa va îndepărta pericolul conjurațiilor, întrucît "nu e ușor să uneltești împotriva
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a o mai practica și ajungi sau sărac și disprețuit sau, pentru a ocoli sărăcia, devii lacom și urît de ceilalți. Dar între toate lucrurile de care un principe trebuie să se ferească, este tocmai acela de a nu fi disprețuit și urît, iar dărnicia te duce și la una și la cealaltă. Prin urmare este mai înțelept să-ți păstrezi reputația de om zgîrcit, care îți creează o faimă proastă dar lipsită de ură, decît să vrei să-ți cîștigi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu le iei oamenilor, anume majorității lor, nici onoarea, nici averea, ei trăiesc mulțumiți și nu ai de luptat decît împotriva ambiției cîtorva, pe care o poți înfrînge în mai multe feluri și cu ușurință. În schimb, el va fi disprețuit dacă se va arăta schimbăcios, ușuratic, fără energie, meschin, nehotărît. Principele trebuie să se ferească de aceasta ca de o stîncă în mijlocul mării și să-și dea silința ca faptele lui să dovedească măreție, curaj, gravitate și forță. În ce privește chestiunile
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]