7,734 matches
-
ex. Tată sau Fiu). Întreaga sferă a transcendenței divine poate fi definită însă ca „uniune” în opoziție cu „distincția” reprezentantă de procesele și manifestările divine care sunt și izvorul a tot ce există; și toate apelativele pe care le atribuim divinității se referă de fapt doar la puterile emanate din aceasta care coboară către noi pentru a ne însufleți. Vorbind apoi despre rugăciune ca mijloc de elevație spirituală, autorul îl evocă pe veneratul său maestru Hieroteos care l-a ajutat să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
către noi pentru a ne însufleți. Vorbind apoi despre rugăciune ca mijloc de elevație spirituală, autorul îl evocă pe veneratul său maestru Hieroteos care l-a ajutat să înțeleagă adevărurile divine. Sunt apoi rând pe rând trecute în revistă atributele divinității și acțiunile puterilor ce corespund acestora; în acest context, este negată existența autonomă a răului care nu este altceva decât absența parțială a binelui. Tratatul Teologia mistică este în schimb foarte scurt (5 capitole). Pentru a ne apropia de divin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Bine asupra tuturor ființelor și se întoarce din nou (epistrephô) către Bine (Numele divine, 4, 14: 712C). Viața universului este așadar una și aceeași cu mișcarea ciclică a energiei divine; din această perspectivă, universul însuși devine un moment al vieții divinității. În faza sa de monê, divinitatea este transcendentă în mod absolut, însă în faza de proodos este imanentă universului; neoplatonismul se întâlnește aici cu doctrina puterii divine care ține la un loc părțile universului; e o concepție de origine stoică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
întoarce din nou (epistrephô) către Bine (Numele divine, 4, 14: 712C). Viața universului este așadar una și aceeași cu mișcarea ciclică a energiei divine; din această perspectivă, universul însuși devine un moment al vieții divinității. În faza sa de monê, divinitatea este transcendentă în mod absolut, însă în faza de proodos este imanentă universului; neoplatonismul se întâlnește aici cu doctrina puterii divine care ține la un loc părțile universului; e o concepție de origine stoică, însă trebuie amintit, că, pentru stoici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este transcendentă în mod absolut, însă în faza de proodos este imanentă universului; neoplatonismul se întâlnește aici cu doctrina puterii divine care ține la un loc părțile universului; e o concepție de origine stoică, însă trebuie amintit, că, pentru stoici, divinitatea este absolut imanentă lumii. Apoi, creația este echivalentă cu proodos care produce ființele făcându-le să iasă din divinitatea care le avea în sine (de ex. Numele divine 5, 9: 825A). Cristologia lui Dionisie nu se abate deloc de la dogma
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
puterii divine care ține la un loc părțile universului; e o concepție de origine stoică, însă trebuie amintit, că, pentru stoici, divinitatea este absolut imanentă lumii. Apoi, creația este echivalentă cu proodos care produce ființele făcându-le să iasă din divinitatea care le avea în sine (de ex. Numele divine 5, 9: 825A). Cristologia lui Dionisie nu se abate deloc de la dogma stabilită la Calcedon în privința unirii celor două naturi, umană și divină, în Cristos (de ex. Numele divine 2, 10
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la un moment dat, secretar în cancelaria uneia dintre școlile comerciale din București. Confruntat cu neajunsurile unei existențe mizere, G. iese din viața literară la fel de discret precum a trăit. Cărțile sale de poezii reflectă o relație de tip special cu divinitatea. Candela veacului (1932), Lacrimi sub soare (1935), Veniți la Isus (1935), Cântece în lumină (1937) cuprind versuri delicate, cu imagini de inspirație biblică, umbrite uneori de clișee. Își încearcă puterile și în lirica de orizont laic, ca în versurile adunate
GORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287314_a_288643]
-
se sustrage de fapt acesteia, constituindu-se într-o „lume” particulară, omogenă prin stabilitatea caracteristicilor fundamentale. Este „lumea” lui Brâncoveanu, cu prieteni și inamici, cu clipe de tihnă și momente de tensiune, cu „zidiri” și traversări răvășitoare, vegheată de o divinitate justițiară, aflată mereu în postura de aliată a voievodului, pe care îl scapă și de niște adversari sâcâitori și neobosiți. G. este un spirit pe care lecturile l-au rafinat cu prisosință. Demonstrația întreprinsă în predoslovia scrisă pe la 1699 (când
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
creionarea unei faune politice care îi prevestește pe T. Mușatescu, G. M. Zamfirescu, M. Sebastian” (Doina Modola). O altă dramă, A zecea. I.N.R.I. (1904), scrisă în versuri, urmărește câteva episoade din viața lui Iisus Hristos. Perspectiva abordată este a unei divinități abstracte, distante și reci; personajelor, copleșite de livresc, le lipsește tocmai latura umană. Totuși, unele dintre piesele lui L. au avut oarecare succes la public, fiind gustate critica politicianismului veros ori melodramaticele relații sentimentale. În poezie, scriitorul se încearcă în
LECCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
dintre confrați. Când toată poezia modernă este dominată de ideea de criză a poeziei și mulți, foarte mulți autori privesc fără speranță viitorul ei, Ioanid Romanescu continuă să scrie Poezie cu majusculă și s-o adore ca pe o mare divinitate. Nici instrumentul poeziei (cuvântul) nu este contestat. Poetul ieșean nu cunoaște boala neîncrederii în limbaj, răspândită în generația lui. Cuvintele, ideile i se supun cu docilitate. Inspirația vine repede, cel puțin așa ne lasă să înțelegem acest poet ce nu
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
lor către o fericire universală. Adept al lui Jean-Jacques Rousseau, îmbrățișează teoria dreptului natural, care ar exclude de la sine oprimarea. Tezele principale ale programului său politic sunt libertatea individuală absolută, salvgardarea naționalității, republica. Ca un profet al revoluției, invocă adeseori divinitatea în maniera, poematică, a Cântării României, apelând la citate și ilustrări biblice, ceea ce conferă discursurilor o coloratură mistică, fără ca omul să fi fost un spirit religios. Influența romanticilor Jules Michelet și Edgar Quinet, a lui Lamennais, dar și a socialismului
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
grădina publică, gramofonul) și a schimbărilor survenite în vederea integrării în viața obișnuită. Bine prinse sunt apetitul pentru fabulos, aspirația contopirii realului cu fantasticul. Întreaga narațiune reconstituie într-o manieră lirică înfiriparea unei individualități sub protecția tatălui, întrevăzut aproape ca o divinitate. De o cu totul altă factură este romanul de aventuri Naufragiații de la Auckland (1937), a cărui acțiune se desfășoară în anii 1863-1864, având ca protagoniști câțiva navigatori porniți din portul australian Sydney. Alegerea subiectului și interesul pentru continentul de la antipod
SADOVEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
orientare singulară în poezia lui Ș. se afirmă în volumul Rugă pentru cei blânzi (1999). Celui ce a fost „sluga clipei trecătoare” și care s-a bucurat „de lucruri mărunte” pe când era „urlet mort” și „mâzgă plutitoare” i se revelă divinitatea, intens colorată biblic, a primilor creștini. Confruntat cu singurătatea și moartea (în poeme ca Pierdut în spațiu, Singuri sub cer, Eram gheară înfiptă în mătase, Gol și plin de frică, Un urlet până la cer ș.a.), eul își caută izbăvirea: „Lepădați
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
resurse care așteaptă să fie transformate după imaginea omului. Înarmat cu cunoștiințe obiective, Bacon a prezis ca va fi posibil să „extindem limitele imperiului uman până la influențarea tuturor lucrurilor posibile”12. În timp ce anticii vedeau cunoașterea ca pe o fereastră spre divinitate, Bacon a văzut-o ca pe o modalitate de a domina Întreaga natură. Făcând uz de metoda științifică, natura putea fi „forțată din starea ei primară și modelată”13. În toate scrierile sale, Bacon, a pus accentul pe nevoia de
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
terestră a fost reconfigurată Într-o singură formulă - al meu versus al tău. Cu această formulă europenii au pornit să Îngrădească Întregul spațiu și timp. În viitorul care tocmai se năștea, fiecare persoană va deveni Dumnezeul său personal, a cărei divinitate stătea În acumularea de proprietate, dezvoltându-și ființa și lăsând o umbră din ce În ce mai mare asupra existenței și timpului. Mai mult al meu, mai puțin al tău. Acei care puteau, prin talent și viclenie, să obțină un maxim de proprietate, puteau
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Distincția este notată și de Wilson (1979): „Capacitatea comună pentru sacrificiul suprem nu înseamnă că mintea umană și «mintea» (dacă așa ceva există) unei insecte funcționează în același fel. Înseamnă însă că nu e nevoie ca impulsul să fie guvernat de divinitate sau într-un alt mod transcendental și că suntem îndreptățiți în căutarea unei explicații biologice normale” (p. 159). Continuând, am putea adăuga că explicația genetico-biologică nu e singura alternativă la cea transcendentală; acesteia din urmă i s-a opus și
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
conduite politice particulare cum ar fi acordul față de cheltuielile pentru apărare, taxele la produsele de import și altele (Eagly și Chaiken, 1998). De asemenea, o ideologie dominantă ca aceea a realizării prin muncă- ideea eticii protestante ce promovează responsabilitatea în fața divinității prin activism, disciplină, muncă asiduă și sporirea bogăției - are consecințe atitudinal-comportamentale față de grupurile dezavantajate. Aceasta deoarece corolarele, mai mult sau mai puțin deliberat aplicate, spun că săracii se află într-o astfel de situație pentru că nu urmează principiul realizării individuale
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
eseu despre filosofia lui B. P. Hasdeu, dezvăluie fenomenul opus: dinamica operei avute în vedere e schematizată în funcție de un „model plotinian”, unde cele două secțiuni ale volumului (Kathodos și Anodos) relevă „căderea sufletului în lume (procesiunea)” și „reîntoarcerea sa la divinitate (conversiunea)”. Grila lui Ș. se dovedește mult mai eficientă atunci când nu se mai aplică pe texte ficționale. În Prezență și înțelegere (2000), bunăoară, lectura „pretextuală” transformă aparentele recenzii de carte filosofică și religioasă în eseuri autonome, un bun exemplu în
STEFANESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289906_a_291235]
-
cea scrisă „prost”, dar animată de „o credință mistuitoare în fantasmele închipuite”, S. o preferă pe cea de-a doua. Ceea ce afirmă despre marea poezie se poate extinde și asupra prozei: mijloc de a „dezvălui chipul cel mai ascuns al divinității”și de a pătrunde în miezul originar unde „Ființa se întrepătrunde cu Non-ființa”, opera exercită asupra cititorului, prin lectura ei repetată, un efect de „învăluire”, care îl conduce „spre o înțelegere superioară”, deoarece „învăluirea presupune participare, comuniune, consens liturgic”. Relația
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
nupțiale (de exemplu pentru nunta lui Ruricius, viitor episcop de Limoges, cu Iberia), descrieri de edificii etc. în aceste scrieri Sidonius se exprimă ca un poet profan, folosind fără nici o reticență instrumentele tradiționale, considerate indispensabile, ale poeziei clasice, cum sînt divinitățile și episoadele mitologice. Aceasta nu înseamnă însă că Sidonius n-ar fi creștin, dat fiind că asemenea instrumente retorice erau considerate doar instrumente și nimic mai mult; sigur, sîntem departe de severa angajare a lui Prudentius sau a lui Paulinus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
2, ibidem 337: citate din texte care nu sînt bine precizate, dar evident ariene), sau condamnă în mod explicit, însă în mod generic, arianismul (de exemplu II, 4, PG 73, 293A). însă Chiril și-a dezvoltat polemica antiariană, susținînd deplina divinitate a Fiului (și a Sfîntului Duh) în două opere (cărora li se adaugă epistola despre Crez, pentru care cf. infra, p. 000). Există în Comentariul la Ioan (I, 1, PG 73, 93) o trimitere la Tezaurul sfintei și consubstanțialei Treimii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trebuie să-i fie inferior. Al șaselea răspunde unei serii de obiecții bazate pe texte din Scripturi unde pare să existe un temei pentru inferioritatea Fiului: soluția rezidă în faptul că toate enunțurile care, în sine, nu sînt potrivite cu divinitatea sînt aplicabile Fiului din cauza economiei întrupării (e vorba de communicatio idiomatum). în sfîrșit, al șaptelea dialog demonstrează deplina divinitate a Sfîntului Duh. Bibliografie. Aici și în continuare ne limităm să indicăm pentru fiecare operă ediția de referință, lăsînd la o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să existe un temei pentru inferioritatea Fiului: soluția rezidă în faptul că toate enunțurile care, în sine, nu sînt potrivite cu divinitatea sînt aplicabile Fiului din cauza economiei întrupării (e vorba de communicatio idiomatum). în sfîrșit, al șaptelea dialog demonstrează deplina divinitate a Sfîntului Duh. Bibliografie. Aici și în continuare ne limităm să indicăm pentru fiecare operă ediția de referință, lăsînd la o parte PG cînd există Pusey, și chiar pe Pusey cînd avem ACO; pentru indicații complete a se vedea CPG
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ca Tatăl și nu îl primește ca orice ființă umană. Pe baza lui Ioan 6,54 și a altor pasaje (1 Cor. 15, 26; Mat. 26,26), Nestorie mai afirma și că prin euharistie mîncăm carnea Fiului omului, și nu divinitatea sa; Chiril consacră a doua parte a cărții a patra respingerii acestei separări artificiale între umanitate și divinitate în Cristos, care - așa cum subliniază el cu sarcasm - ajunge să pună semnul egalității între euharistie și antropofagie. Ținta celei de-a cincea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
altor pasaje (1 Cor. 15, 26; Mat. 26,26), Nestorie mai afirma și că prin euharistie mîncăm carnea Fiului omului, și nu divinitatea sa; Chiril consacră a doua parte a cărții a patra respingerii acestei separări artificiale între umanitate și divinitate în Cristos, care - așa cum subliniază el cu sarcasm - ajunge să pună semnul egalității între euharistie și antropofagie. Ținta celei de-a cincea cărți este modul cum interpretează Nestorie afirmațiile din Noul Testament referitoare la patimile și la moartea lui Cristos, pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]