3,849 matches
-
apărut fiecare cu cel puțin 50 de pagini smulse de cenzură (cu o excepție, Copiii Domnului). Am avut succes, de public și de critică; dar publicul nu era sinonim cu regimul, iar criticii respectați erau și ei "snipers" (trăgători) împotriva dogmei. Prins, dar mai cu seamă Sfîrșitul bahic au sfidat atît de abrupt filozofia oficială, încît au fost atacate de adevărații răsfățați, inclusiv de purtătorul de cuvînt al neo-naționalismului ceaușist, Eugen Barbu. Breșa prin care am reușit să pătrund a fost
PETRU POPESCU - "Sînt multe momente cînd tresare în mine România și nu încerc să le reprim" by Remus Valeriu Giorgioni și Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/16615_a_17940]
-
numărul celor interesați de cumulul pensiei cu salariul și ar fi fost diminuate așa numitele salarii "nesimțite". Cursa în care a căzut PDL era, de fapt, cursa electorală pentru realegerea președintelui. Liberalii ar fi atacat dur abaterea partidului prezidențial de la dogma cotei unice, odată ce impozitele ar fi acționat pe mai multe paliere. În 2010, creșterea cotei de impozitare era cel mai facil mecanism prin care se putea interveni în echilibrarea bugetului, fără ca bugetarii să poată ataca decizia. După 1 ianuarie 2011
Cum omoară cota unică bugetul lui Boc. Când va cădea guvernul () [Corola-journal/Journalistic/27645_a_28970]
-
ca în fața unui vrăjmaș care dă semne că se prăbușește singur. Iar dacă ne amintim de disprețul savanților față de superstițiile infantile ale creștinismului, atunci gestul de a savura frămîntările unei științe care, pînă de curînd, îți lua peste picior înapoiatele dogme și le trata drept obscurantisme incurabile e justificat. Keith Ward e un vulpoi de preot anglican, uns cu toate alifiile retoricii moderne, și care, suficient de abil pentru a nu da impresia că se bucură de debusolarea fizicienilor, își scrie
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
se face lac, din izvor se face fântână și aici, în cerc, când seminarizezi un text, adică îl iei propoziție cu propoziție și-l judeci la rece, în "semințele" lui, vezi că, în spate, autorul stă pe loc în câteva dogme ce-l definesc foarte limpede. După doi sau trei ani de analiză a presei făcută logic, filologic și filosofic, Titu Maiorescu a putut scrie câteva zeci de pagini cu titlul În contra direcției de azi în cultura română, care au așezat
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
Trebuie, pentru aceasta, să acceptăm - iată ce ne este foarte greu: să acceptăm! - că există o voință a autorului în privința publicării operei sale, și să încercăm să urmărim sensurile poeziilor după această voință. Parcă s-a instituit tiranic în eminescologie dogma după care opera sa poetică înseamnă un maldăr de cuvinte și idei pe care n-a avut răgazul să și le ducă la desăvârșirea propriu-zisă, pe care le-a lăsat într-o ladă devenită tezaur comun de diamante neșlefuite... Maiorescu
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
renunțarea - chiar în momentul urcării în vaporul de Argentina - la evadarea din provincia irlandeză, viața unei familii cu mulți frați etc. Toate par ecouri la experiențele autorului născut în 1882 într-o familie numeroasă din suburbia Dublinului, cunoscând confruntarea cu dogma religioasă ori declinul material al familiei. Școala iezuită, cu multă literatură clasică (de unde se trage faptul că Ulise a devenit "eroul preferat" al autorului) și-a lăsat amprenta asupra devenirii autorului. Presupun că legătura nu e greu de făcut: scandările
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
moral. În epoca războiului rece o astfel de convingere nu putea duce decât în zona unui liberalism relaxat, pe linia Raymond Aron - Jean-François Revel, menit să pună în evidență avantajele gândirii libere, în raport cu lipsa de substanță și incoerențele logice ale dogmelor emanate prin aparatele de propagandă ale partidelor comuniste. Din jurnalele Monicăi Lovinescu se știe că la un moment dat autoarea a cochetat cu proza. Este normal ca fiica lui Eugen Lovinescu să fi mizat, la un moment dat pe o
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
ta" legate de cratimă, cât să înțelegem că pentru cuvioșia sa ecumenică tot aia e că se află în parlament, într-un studiou de televiziune sau pe maidan. O să mă întrebați dacă vasta sa operă-celuloză conține și niscaiva contribuții de dogmă ortodoxă. Nu e exclus, dar nu prea-mi vine a crede. Și atunci, de ce-o fi fost invitat în emisiune dacă nu e o somitate în domeniu? Simplu: pentru a acoperi cu gureșenia sa multipartinică acuzația că "învierea" de pe
Învierea prin partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15186_a_16511]
-
sunt nu atât ipotezele, și cu atât mai puțin verdictele pe care le poate emite un individ (remarca aplicându-i-se atât lui Gide, cât și portarului său), ci cauzele profunde care îl determină să încline mai curând spre anumite dogme decât spre altele. Pentru ca fraza lui Gide să-și dezvăluie până la capăt semnificația, e suficient să meditezi o clipă la impulsul din care provine setea de cunoaștere: la baza curiozității noastre stă voința de putere. E ușor, atunci, să te
André Gide și portarul lui: un dialog social by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/4137_a_5462]
-
de trepidația umorilor. Aici însă Stăniloae se află în postura neobișnuită a spiritului iritat, lentoarea așezată pe care o întîlnim în alte cărți fiind înlocuită cu o limbă iute de ciomag polemic. Stăniloae lovește cu pofta cruciatului pornit în apărarea dogmei, elanul său ofensiv dîndu-i o nerăbdare de paladin îmbrăcat în sutană. Ce-l irită pe Stăniloae la Blaga e doctrina matricei stilistice. Potrivit gînditorului din Lancrăm, creatorul lumii își ia măsuri de precauție în fața avîntului cognitiv al omului, sădindu-i
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
Stăniloae stenahoria preotului în fața intelectualului laic: liber-cugetătorii sunt niște fanfaroni care abat privirile vulgului de la catapeteasma altarului, punînd în locul tainelor așchiile serbede ale ifoselor meditative. Mai mult, în loc să se închine icoanelor, ei urzesc calambururi ieftine, și în loc să se smerească în fața dogmei, ei preferă strălucirea fadă a figurilor de stil. Numai că în spatele tropilor estetici se întinde netezimea sterilă a unei gîndiri fără busolă transcendentă, o bîțîială artistică fără apetit pentru profunzimi și un carnaval de trufii autoidolatre. În ochii lui Stăniloae
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
a expus fiecare în parte este mai puțin important acum, ceea ce contează, însă, este faptul că grupul și-a propus, prin expresii diferite - de la pictură la instalație - și din perspective diferite, să iasă din crisparea strictă a limbajului și din dogma ceva mai largă a tot felul de propoziții tabuizate și de materiale sanctificate prin decrete ideologice și prin liturghii propagandistice. Unul dintre expozanți, să-i zicem Gelu, pentru că oricum nu contează, a realizat, de exemplu, o compoziție cu bustul lui
Victimele tricolorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16262_a_17587]
-
miracolului". în aceeași ordine se cuvine amintită orientarea lui Eugen Ionescu spre mai multe religii, circumstanță ce ar contracara urmările "instituționalizării" unilaterale a credinței. Frecventînd atît preoții cît și rabinii, el căuta misticismul pur, neînfeudat unei doctrine anume, neobligat față de dogmă: Ťtrebuie să ajung să cred în Dumnezeu care nu e cuprins (...) în nici unul din sistemele umane posibileť". Mai mult decît natural, se simte atras către derivațiile "eretice" ale religiilor, precum isihasmul în ortodoxie, mistica Sfîntului Ioan al Crucii și Sfintei
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
după aceste răbufniri, încă ezitante, scrisul lui Marius Ianuș s-a impregnat de religiozitate. Stă mărturie prima sută de pagini a cărții, adică ciclul omonim, Refuz fularul alb. Ar fi necesare, apropo de această transformare, câteva accente. O dată pentru că asimilarea dogmei n-a dus (ca la atâția alții) și la un prizonierat stilistic. Chiar dacă preia termeni și referințe din sfera imaginarului creștin, Marius Ianuș nu-și pune nici o clipă în paranteză personalitatea. Scrie pe limba lui. Liber. Aceeași mențiune și în privința
Lirism elementar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5211_a_6536]
-
clasic al anticului Lațiu, și-a împletit concepția de viață sub impulsurile monumentalității romane, reînviată de strălucirea Vaticanului. De aici, de sub coloanele de marmură ale Coloseului ș...ț, s-a înfiripat catechismul fanatic al acestui preot, care avea ca supremă dogmă latinitatea. Acest crez i-a dat arsenalul de gîndire, scutul de apărare și ținta de luptă."
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
și ortodoxă în ceea ce privește originea și viitorul bisericilor unite este sintetizată în Documentul de la Balamand, din care cităm, în traducere: Prima biserică greco-catolică a luat ființă în anul 1596 ca urmare a Uniunii de la Brest. Pentru a facilita unirea, modificările în dogmă și ritual au fost reduse la strictul necesar (cele patru puncte florentine: "primatul papal, împărtășirea cu azimă, existența purgatorului" și "adaosul Filioque"). Poziția Bisericii Catolice față de bisericile orientale neunite s-a schimbat o dată cu Conciliul Vatican II și cu înmulțirea inițiativelor
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
dacă astăzi sînt culpabilizați pînă la diabolizare, punîndu-li-se în seamă defecte pe care nu le-au avut și crime pe care nu le-au făcut, este pentru că toată vina a fost a lor. Și atunci poftim de spune altceva decît dogmele în vigoare. Meritul lui Lucian Boia este că spune altceva, trecînd în revistă poncifele pe care propaganda postbelică le-a pus în seama monștrilor arieni. Și, pentru a nu vorbi în gol, autorul își ia drept repere polemice doi istorici
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
succintă e simptom de misionarism. Boia nu e un autor militant, dar aici e teribil de subversiv, efectul cărții sale fiind cu atît mai redutabil cu cît vine din partea unui istoric care a fost dat ca exemplu de vector al dogmelor globalismului. În realitate, Boia are emunctae naris, adică finețe în aprecieri și mai ales fler istoric. Cu o facondă lapidară de asprime analitică, detaliu ce sporește și mai mult ascuțimea observațiilor, eseul lui Lucian Boia este o admirabilă mostră de
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
cu toate că de opera lui, cartea, profită permanent toată lumea și în primul rînd statulť". Poate că ar fi necesară o redresare a intelighenției românești, care de atîtea ori, inclusiv după 1989, s-a dovedit incoerentă, "indecisă în opțiuni, servilă și aservită dogmelor, cu rare, dar cu atît mai semnificative excepții". Care categorie, în consecință, adăugăm noi, nu și-a putut impune cerințele, n-a putut dialoga eficient cu puterea politică, de atîtea ori adulată de cei ce s-ar fi cuvenit a
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
și un romantism hiperbolic de care nu sunt scutite nici măcar momentele de maxim intimism. Radu Ulmeanu este un revoltat - violența este o altă trăsătură unanim observată a versurilor sale - chiar dacă sursa nemulțumirii sale nu este prea ușor de depistat: "De dogmă pus la zid și împușcat,/ plin de tramvaie în cap și cu momâile/ alături, stau pe drumuri, ca să vină/ războaiele, cu avioane huruind./ Sus este imperiul motoarelor./ Pe jos, prin praful vacilor, mișcă/ din picioare universul/ încet,/ pierdut prin mințile
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]
-
cu rafinament in bricolajele lui iși au originea in marea cultură, că și-a șlefuit cu stăruință de perfecționist stilul și chiar și cele mai aparent gratuite experimente au o marcată dimensiune socială (inexistentă la metaliteratorii care respectă cu strictețe dogmele formalismului). El împărtășește aprecierea lui Salman Rushdie care a văzut in Barthelme „una dintre figurile esențiale ale literaturii americane", nu-l contrazice pe Malcolm Bradbury care l-a considerat „cel mai bun dintre scriitorii americani contemporani de proză scurtă" și
Colaj de perle și nestemate by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6115_a_7440]
-
în cor, o singură cântare, cu același dirijor...". Concluzia ironică a diaristului are valoare sibilinică: "Din bucuria asta nici Dumnezeu nu are să ne mai scoată!". O lume a fost metamorfozată, fără să mai poată reveni la ceea ce începuse a fi. Dogma comunistă a venit ca un Katehon fatal pentru evoluția popoarelor din estul continentului. Pentru români răul pare să fi fost mai adânc. Pentru generația care știe ce știe, predicția lui Sîrbu e înțeleasă. Punctele de intersecție ale celor două jurnale
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
profundă pentru durerea mamei. El a con-solat-o, oferindu-i, de pe cruce, alt fiu. E și asta o formă a iubirii lui, dar oarecum prea omenească. Or, el era, totuși, Fiul lui Dumnezeu. Steinhardt, care-și îngăduia mai puține abateri de la dogmă, vorbea și el despre o anume cruzime Dumnezeului creștin. Și nu numai a lui, dar și a creștinilor înșiși. Uite, holocaustul mieilor. Când eram copil la țară se tăiau mieii pe care îi îmbrățișasem și cu care dormisem în pat
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]
-
cîtorva coordonate mari. în primul rînd, pictorul și-a identificat spațiul de interes în zona de confluență a unui anumit spirit popular, ingenuu și lipsit de orice crispare, cu un reflex religios generic, în permanență viu și nefundamentat pe o dogmă anume. Din această perspectivă, pictura sa este o adevărată epopee în imagini, un imn închinat spiritului neîngrădit de vreo constrîngere, dar mereu protejat, printr-un fel de bucurie transmisibilă și printr-o pudoare consubstanțială, în fața unor excese de gesticulație. În
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
acordăm oamenilor Bisericii rolul de excelenți vorbitori ai limbii române. Parlamentul să învețe!... Vorbe în pustiu, însă. Să luăm glumeața observație pe care și copiii în creșterea lor rapidă o deprind... Să nu faci ce face popa... E ca o dogmă populară. Nici nu trebuie să știi carte. O doamnă în vârstă, amintindu-mi vorba aceasta, cuvânt cu cuvânt, plus repetiția - iar proverbele, se știe, nu au nevoie de stil, lor nepăsându-le de acesta, adoptând stilul lor... să nu faci
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]