198,612 matches
-
rar și nu cu toată lumea. Iar atunci, cum s-a întâmplat în acea zi de primăvară ploioasă, pentru a spune cee ce spunea de obicei: că, poate numai Cel de Sus știa când, cum și cu ce scop doamnele și domnii cercetători ai Institutului, care îmbătrâneau și se îngrășau pe zi ce trece sub privirea lui somnolentă, își făceau cercetările, fiindcă toți, de îndată ce soseau spre prânz se și grăbeau să plece, iar el putrezea singur, în spatele mesei, cu mâinile și cu
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
înfășurat o dată în jrul gâtului fularul scămoșat și și-a fixat fatalist palmele încrucișate: că, dacă n-ar fi fost vizitele străinilor, care nu conteneau să năvălească în capitală, și care-i mobilizau cât de cât pe doamnele și pe domnii cercetători, el ar fi putut spune fără rușine că ținea Institutul în mâinile lui înghețate. Cu privirea pierdută pe zidul din față, și-a acoperit gura fără dinți cu dosul palmei și a chicotit: - Douăș’doi de ani, domn’ Caraiman
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
pe domnii cercetători, el ar fi putut spune fără rușine că ținea Institutul în mâinile lui înghețate. Cu privirea pierdută pe zidul din față, și-a acoperit gura fără dinți cu dosul palmei și a chicotit: - Douăș’doi de ani, domn’ Caraiman, douș’doi de ani, imposibil să nu-ți pui întrebări! - Dumnezeu o să-ți răspundă într-o zi, am spus, ai încredere în el, Ilarie! - Cred că am văzut o scrisoare pentru dumneavoastră, a zis el vizibil nemulțumit și a
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
scos din sertar o scrumeiră și a împins-o pe masă cu bobârnace rapide; era felul său de a da de înțeles că gestul costă. Am strivit mucul și am abandonat pachetul de țigări între degetele lui febrile. - Noi doi, domn’ Caraiman, a spus el plimbând leneș sub nări o țigară și adulmecând-o zgomotos, noi doi, fără supărare, suntem încă adevărați fumători! Ultimii poate din această venerabilă instituție. Toți s-au dedat la americane, ce dezolare! Mă întreb și vă
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
Ultimii poate din această venerabilă instituție. Toți s-au dedat la americane, ce dezolare! Mă întreb și vă întreb: o fi deosebit cancerul american de plămâni de cancerul nostru? Ilarie nu greșea când își punea întrebări tulburătoare despre doamnele și domnii cercetători, deși nu îndrăznea încă să le rostească pe cele cu adevărat supărătoare: îmbătrâniserăm și ne îngrășaserăm sub privirea lui somnolentă profitând senini și orgolioși de generozitățile sistemului comunist, făcând pe dracu’n patru să-i intrăm și să-i
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
atunci fusesem cu toții niște revoltați care se ignorau. Dar nu erau decât infirmități de slugi care nu pot trăi fără stăpân. Mascarada revoluționară care dusese la dispariția fostului stăpân fusese ocazia ideală pentru ca, în așteptarea febrilă a următorului, doamnele și domnii cercetători să-și plângă aprig de milă - victime rămase în viață cu eforturi supraomenești, revoltați ce săpaseră discret, dar tenace temeliile comunismului, ilegaliști subversivi la ordinele Mesiei cu o mie de capete ce-și așteptau răsplata. Cei mai plângăreți, cei
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
și te cațeri pe arcul ei...”). Ciclul Joc de artificii poartă un titlu sugestiv pentru modul de a lucra al poetei din acest moment dominat de fantezismul ludic - “broderie” pe marginea unei idei sau stări de spirit (“Pe unde umbli domnule contrabas / cu gâtul sucit / după păsări de noapte?”; “Scurtcircuit în fosa orchestrei./ Mâinile se lovesc provocând accidente / pentru că cineva ține ascunsă / o dansatoare în trompetă”; “La o parte! / Florăresei i-a înflorit capul / și nu mai vede pe nimeni, / La
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Singurul lucru pe care regret că nu l-am făcut la timpul lui e studiul amănunțt al luminii! Cîte pagini au rămas nescrise! Cîte capitole și subcapitole! Și totuși, ani în șir, am pîndit-o, am văzut-o, uneori
Clocotul minuscul al luminii pe obiecte by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13791_a_15116]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, De fapt, ce bine se autodefinește (din punctul meu de vedere) Turgheniev în rîndurile următoare: „...era ca și cum ai fi deschis, într-o cameră întunecoasă și murdară, o sticluță de parfum uitată..." Obișnuit, se percepe mireasma, nu se vede
Un fluture ce palpită by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13815_a_15140]
-
unui om, el - iertați-mi felul grosolan de-a mă exprima - va începe să mănînce numai după cîteva ceasuri sau cel mult a doua zi. Și cu asta își va găsi cea dintîi mîngîiere..." Și-un om care mănîncă, stimate domn, ca să mergem pînă la capăt „- iertați-mi felul grosolan de-a mă exprima -" se mai și cacă! Or, Natalia suferind și căcîndu-se, iată răzbunarea sadicului Turgheniev!!! Ce elegant trece timpul lui Turgheniev! „Mai trecură cîțiva ani. Era o zi rece
Un fluture ce palpită by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13815_a_15140]
-
și căcîndu-se, iată răzbunarea sadicului Turgheniev!!! Ce elegant trece timpul lui Turgheniev! „Mai trecură cîțiva ani. Era o zi rece de toamnă. În fața celui mai mare hotel din Orașul S***, reședința guberniei, se opri o caleașcă. Din ea coborî un domn..." Ai impresia că domnul s-a urcat, dezinvolt, în caleașcă, în urmă cu „cîțiva ani" care „trecuseră doar pentru ca el să poată coborî, într-o ,,zi rece de toamnă", „în fața celui mai mare hotel din Orașul S***, reședința guberniei..."! „Domnul
Un fluture ce palpită by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13815_a_15140]
-
sadicului Turgheniev!!! Ce elegant trece timpul lui Turgheniev! „Mai trecură cîțiva ani. Era o zi rece de toamnă. În fața celui mai mare hotel din Orașul S***, reședința guberniei, se opri o caleașcă. Din ea coborî un domn..." Ai impresia că domnul s-a urcat, dezinvolt, în caleașcă, în urmă cu „cîțiva ani" care „trecuseră doar pentru ca el să poată coborî, într-o ,,zi rece de toamnă", „în fața celui mai mare hotel din Orașul S***, reședința guberniei..."! „Domnul baron se ocupă și
Un fluture ce palpită by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13815_a_15140]
-
domn..." Ai impresia că domnul s-a urcat, dezinvolt, în caleașcă, în urmă cu „cîțiva ani" care „trecuseră doar pentru ca el să poată coborî, într-o ,,zi rece de toamnă", „în fața celui mai mare hotel din Orașul S***, reședința guberniei..."! „Domnul baron se ocupă și de literatură sau, mai bine zis,... ah! Ce fluture minunat! Da-ți-mi voie să vă atrag atenția... Mai bine zis se ocupă de economie politică..." Acest fluture ce palpită, ah, între literatură și economie politică
Un fluture ce palpită by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13815_a_15140]
-
Ioana Pîrvulescu, ne șoptim la ureche vorbe pe care Șușară, cel care vine la redacție în fiecare joi doar ca să-mi boicoteze mie succesul la femei, nu le poate auzi și, culmea intimității culturale, mîncăm chiar din aceeași farfurie. În timp ce domnul Manolescu ajustează articole și croiește pagini, în timp ce Masto prezidează imperial coloane, imagini și fonturi, eu privesc cu coada ochiului profilul Ioanei, decupat parcă direct din afișele cu Greta Garbo, și mi se pare că surprind în privirile ei mai mult
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
iar viața mi se scursese din trup. Am închis ochii. M-am cufundat într-un somn fără vise și fără spaime, inform și întunecat că moartea. Cînd mi-am revenit, Alină era aplecata peste mine, cu o privire înspăimîntata. - Slavă Domnului că ai deschis ochii! a spus, ușurată. Te simți bine? - Sigur că mă simt bine, de ce? am întrebat-o mirata de îngrijorarea ei. - Pentru că nu te puteam trezi. Erai palida că moartea. M-am speriat. - Probabil că sînt foarte obosită
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
spaime și cu deznădejde, și nimeni nu-i va putea spune că în noaptea asta întunecoasa, hăituit că un animal sălbatec, bărbatul ei se tîrîse să moară sub un tufiș, indreptindu-si ultimul gînd spre ea. Odihneste-i sufletul în pace, Doamne, si iarta-i păcatele, m-am rugat, în timp ce vîntul îngrămădea și mai multe frunze peste trupul lui, pînă cînd l-a acoperit cu totul, nemailăsînd să se vadă decît mîna pe care încă o țineam intr-a mea. Pînă la
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, "atalia se îmbujoră toată (s.n.) și tăcu." Obișnuit, Natalia e mereu, tam-nesam, "îmbujorată". Însă acum se întîmplă altceva. Turgheniev, fiți sigur, se gîndește și se referă la "toată" Natalia, nu numai la fața ei și-i vede, pe
"Natalia se îmbujoră toată și tăcu" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13841_a_15166]
-
dintr-a lui și pleacă. Rudin are 35 de ani. Natalia 17 ani. La ce se uită un bărbat de 35 de ani cînd are în față, la cîțiva pași, o fată de 17 ani, stînd cu spatele? Răspundeți, stimate domn, răspundeți! Ei bine, Natalia nu s-a întors tocmai pentru că știa și vroia asta! Înainte de figura destul de sexy de mai sus. Natalia "se înspăimîntase singură de toate simțămintele care se treziseră deodată (și adaugă Turgheniev suav) în sufletul ei..." Am
"Natalia se îmbujoră toată și tăcu" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13841_a_15166]
-
adaugă Turgheniev suav) în sufletul ei..." Am văzut rezultatul "înspăimîntării" ce se trezise în "sufletul" ei! Aproape că-mi vine să strig bătînd din picior, ca la o sîrbă: Cert e că Natalia Își arată Talia Și mai jos puțin Domnului Rudin! Hop-șa! Hop-șa!! "Natalia își ridică fruntea. În umbra tainică a boschetului, în lumina pală ce cădea din cerul nopții, chipul ei palid, cu trăsături fine, stăpînit de emoție, avea o înfățișare minunată". E vorba de prima întîlnire dintre Rudin
"Natalia se îmbujoră toată și tăcu" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13841_a_15166]
-
neprihănita Natalia. "Umbră tainică", "lumină pală", "trăsături fine", "o înfățișare minunată". Și știți ce-i spune? Bănuiți măcar? Virgina Natalia, în atmosfera dulce-lunară, arătînd ca un înger, răspică următoarele cuvinte, scurt pe doi: - Să știi... voi fi a ta! "- O, Doamne! exclamăm împreună cu Rudin; asta vrea să se fută!! "Dar Natalia îi alunecase din mîini și plecase". Și iată-l pe Rudin lăsat baltă și-n erecție în boschetul gingașei întîlniri. Natalia știe ce-nseamnă s-ațîți, mai întîi verbal, un bărbat
"Natalia se îmbujoră toată și tăcu" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13841_a_15166]
-
mea... în ea pot invita pe cine vreau pe cine doresc să-mi inunde inima doar la un gest necuvântat: am nevoie de tine ca de aer și aerul mi se pare uneori de nerespirat. Avertisment către mine odihnește-mă, Doamne! în viața asta și nu mă arunca în infernul cuvintelor și nu mă transforma într-o ființă dependentă de miresmele închipuite ale bărbatului din mine fă ordine în viața mea adu-mă pe calea cea bună a surâsului, aruncă-mă
POEZIE by Bianca Marcovici () [Corola-journal/Imaginative/13876_a_15201]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Profit de absența Tamarei Nikolaevna care-i plecată, c-o șaretă de ocazie, în localitatea P., la părinții ei, și-mi prepar o cafea în plus, încercînd să scriu, de azi, scrisoarea pentru mîine, luni! Gînduri disparate, stimate
Prăvălioara mea de lenjerie intimă de damă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13897_a_15222]
-
Lucian Raicu, Profit de absența Tamarei Nikolaevna care-i plecată, c-o șaretă de ocazie, în localitatea P., la părinții ei, și-mi prepar o cafea în plus, încercînd să scriu, de azi, scrisoarea pentru mîine, luni! Gînduri disparate, stimate domn, gînduri disparate! De cîte ori o văd pe Nadia la televizor, îmi vine-n minte Dinescu! Sînt absolut sincer, nu mint. Au ceva comun, nu știu ce, poate siguranța, aroganța, eleganța și Franța! Mersul lor presupune o încredere fantastică; pasul e exact
Prăvălioara mea de lenjerie intimă de damă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13897_a_15222]
-
preferința mea pentru distihuri: „Dintr-o scorb/ Fragu-ți sorb/ Pentru a scri/ proaspăt cri,/ De cernel/ De alt fel/ Și mai pur/ Într-o gur/ Pe largi foi/ Să altoi/ Al tău trup/ Ce se rup/ De-ntrupări,/ Resemnări/ pe sub tomni/ Doamne, domni/ îmi țâșni/ Peste răni/ De fântâni/ Mai subțiri/ Ca doi miri/ Înspre bis/ Ce s-a zis/ A fi seu/ de la deu." Barochismul, chiar concettismul acestor poeme îl plasează pe Adrian Bodnaru în linia poeților ermetici și nu chiar
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Îmi plăcea, acum vreo cîțiva ani, să spun, poetic: ce-i în mînă nu-i minciună, ci căpșună. Azi, deodată, am, mai realist, certitudinea că ce-i în mînă nu-i minciună și creion! Drept care mi-am ascuțit
Spumă de dantele by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13866_a_15191]