5,717 matches
-
Călător prin spații sacre, la propriu și la f igurat, s-a lăsat și el copleșit și luminat de duhul Cotnariului, închinându-i o admirabilă hlamidă voivodală, remarcându-se printr-o subtilă interferență între spiritul acelui pământ îmbinat cu umbre domnești și „grase” arome pământești. Pe tăvi de-amurg Din stări de veghe tresar spade Acum e vremea cea de har Ninsorile clatină noaptea Hoinărind prin sânge Cotnar. înfățișări de voievozi Și acum seamănă dor și-a fi Dospirea limbii prinsă
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
la o cantitate de 12,8 milioane de hectolitri (Negrea. 2005). Strategii publicitare pe piața vinului Cea mai nobilă băutură românească, vinul, are la noi o tradiție veche de sute de ani - cea mai mare vinotecă de la ora actuală, Beciul Domnesc, e construită de pe vremea lui Ștefan cel Mare. Deși în ultimii 10 ani românii s-au îndepărtat de băutura lor preferată, revirimentul adus în preferințele lor de către investitorii în industria vinului este un semn că tradiția va fi reînnodată (Constantin
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
traducător și autor dramatic. Este fiul Smarandei (n. Izașcu) și al lui Răducanu Voinescu, în 1800 sluger, în 1816 stolnic, mai târziu mare clucer. Ofițer de carieră (căpitan în 1830, maior în 1836, colonel în 1841), V. a fost aghiotant domnesc și a avut funcții militare importante: „ajutor al șefului oștirii”, „șef al ștabului oștirii”, „șef al ștabului domnesc”. În 1851 era printre conducătorii școlii militare înființate de domnitorul Barbu D. Știrbei. A îndeplinit și funcția de președinte al Tribunalului Militar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
de 5 Χ 4 cm). Cu diagnosticul de tumoră pancreatică, probabil chistică, supurată, cu flegmon lombar stîng operat și fistulă pancreatică stîngă, se intervine chirurgical prin laparotomie. La operație s-a constatat o tumoră pancreatică, caudală, de mărimea unui măr domnesc, deci diametrele ceva mai mari - de 6 X 6 cm, care era aderentă la straturile profunde, renitentă la palpare. Puncția tumorii a adus un conținut păstos, nemirositor, fără a avea însă caracterul de puroi. S-a practicat pancreato„tumorotomie”, care
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
în lumina arămie a apusului. Se înțelege că, pentru a-și face ne-apărat loc întru împlinire, cea mai bună strategie a unui act este să se lase, de fapt, apărat de formă într-o mascaradă de proces; la curtea domnească a suveranei subiectivități drenate torențial de afecte, nimic mai erodabil decât curtea de judecată obiectivă a rațiunii. Între eroziune și corupție, la fel ca între buna și reaua credință, nu se întinde decât o plăpândă membrană de surzenie, strecurată, poate
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o paralelă între situația din secolele VII - VIII, din societatea protoromânească, și cea din secolul al XVIIlea - o distanță în timp de 1000 de ani - când, în Moldova, la Iași, domnea Vasile Lupu, cel cu firea mai mult împărătească, decât domnească. Atunci, din stepele rusești s-a abătut, ca de atâtea ori, urgia slavilor cazaci. Fiul lui Bogdan Hmelnițchi, Timuș (nume tă tărăsc, de la care cazacii au împrumutat și felul de trai) o pețește pe Domnița Ruxandra, frumoasa, cultivata și rafinata
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de elită - ieniceri („copii de suflet” educați pentru război în tabere speciale), la început 3.000, apoi, în secolul al XVI-lea, 10-12 mii, cavalerii Porții (8.000-11.000 sub Suleyman Magnificul), împreună cu tunarii și armurierii, au corespondent în Oastea domnească din timpul lui Ștefan cel Mare. La această oaste a Sultanului se adaugă armata de provincie, spahii, armată de cavalerie, care se echipau pe seama lor, cuprinzând mai multe mii, apoi serviciile auxiliare, pedestrașii și cavaleriile care luptau în ariergardă, unele
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
medievale românești. Revendicându-se de la iliri, celți și daci, de la daco-romani și româno-slavi, localitățile românești, unele întă rite, de tip dava, para, dunum, pyrgos, oppida, cetate, horodiște, holm, altele înconjurate cu un șanț simplu - fossatum -, intrate târziu în atenția cancelariilor domnești, au patina vremii, un aer vetust care le conferă autenticitate și tradiție. Elementul de vechime pentru comunitățile gentilice de pe teritoriul românesc, alcătuite în celule latinofone ale românovlahilor, identice cu obștea sătească, îl constituie tocmai apelativul sat, care vine din latinescul
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
momentul unui culoar istoric favorabil, culoar care, în momentul Dridu târziu, a fost ocupat pe rând de pecenegi, comani și apoi de mongolo-tătari. În momentul în care așezările românești, satele, sunt amintite în documentele interne, prin acte elaborate de cancelaria domnească, aveau o vechime apreciabilă, de cel puțin câteva sute de ani, mai ales pentru satele unde s-au făcut descoperiri 159 arheologice care au putut fi datate cu monedă emisă de împărații bizantini. În urma investigațiilor realizate, satele din bazinul râului
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
mai mare a tuturor așezărilor cercetate pe cale arheologică decât data la care apar menționate în documentele scrise din care aflăm despre existența lor”. Când au fost elaborate actele de danie sau confirmările și reconfirmările de danie, nici domnul, nici sfatul domnesc, nici cel care redacta actul, un diac, un grămătic, nu știau, nici nu puteau aprecia vechimea satului dăruit „uric cu tot venitul”, „în veci” și din această cauză s-au acoperit de formule stereotip, cuprinse în sintagme de felul „pe
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
biserica au folosit limba slavonă de la atestarea vieții de stat și până în secolul al XVII-lea, când, odată cu scrierea slavonă au împrumutat și formulele lingvistice din actele elaborate de cancelaria fostului cnezat de Halici, rupt din Rusia Kieveană. Prin cancelaria domnească și prin slujba în limba slavonă au pătruns în limba română multe slavonisme, ca urmare a traducerii unor cuvinte românești în slavonă de către diecii împrumutați din Galiția poloneză, de după 1348. Pentru exemplificare ne vom referi la documentele elaborate de cancelaria
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
juzi, vatamani și „oameni buni și bătrâni” cunoșteau elementele naturale de delimitare a moșiei satului de alte moșii vecine, în cazul nostru moșia satului Câmpulung, a satului Stulpicani, devenită moșia mănăstirii Voroneț, ctitoria lui Ștefan cel Mare, și de braniștea domnească, deoarece pe acolo „au umblat din veac”. Schimbarea statutului satului românesc din sat liber în sat dependent față de biserici ori mănă stiri „s-a făcut numai în momentul în care respectivele așezări devin obiectul unor tranzacții cu conținut feudal: vânzări
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
apară altele. Despre Zvoriștea de lângă apa Siretului și Dvoriștea din comuna Izvoarele Sucevei nu se poate susține că păstrează amintirea unui izvor, a unor izvoare, ci a unei vechi curți (dvor, în limba slavonă), un loc unde rezida o autoritate domnească, în jurul căruia gravitau mai multe sate . Dacă și la Izvoarele Sucevei era o curte, aceasta vine să întărească ideea că zona submontană și montană au fost locuite continuu din cele mai vechi timpuri, de pe vremea dacilor . În favoarea vechimii locuirii zonei
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
observă vizibil un progres demografic, teritoriul românesc nu poate face excepție de la această regulă, așa că putem afirma că satele înscrise în actele de danie au o vechime cu 350-400 ani mai mare decât data cuprinsă în actul emis de cancelaria domnească, fiind întemeiate și având caracter stabil după anul 1000. RAPORTURILE SOCIALE ȘI DE PROPRIETATE ÎN SPAȚIUL ETNIC ROMÂNESC ( CÂT PĂMÂNT A AVUT ȚĂRANUL ROMÂN ? ) Când, după evenimentele din decembrie 1989, lumea românească a fost cuprinsă de febra proprietă ții individuale
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
unor terenuri pe care neam de neamul lor nu le-au avut și nici măcar nu le-au lucrat. Absurditatea cererilor merge până acolo încât sunt revendicați munți întregi, cu păduri, pășuni, fânețe, moșii, livezi și vii, adică vechile braniști domnești sau mănăstirești, invocându-se boierii și răzeșii închipuite, cu pretinse acte de la vechii domni și voievozi care au domnit cu câteva secole în urmă în Țările Române. Confruntat cu această avalanșă de stăpâniri din moșistrămoși, bazate pe declarații interesate și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
care era „os domnesc”, vrednic să conducă moșia mai departe . Fiind stăpân absolut, din mila lui Dumnezeu, având toate atributele basileului bizantin și ale principilor apuseni, fiind înzestrat cu dominum eminens, domnul dădea credincioșilor săi - erau numiți toți slugi (slugi domnești) - părți din domeniul românesc-domnesc, domenii mai mici, numite la noi moșii, dar și alte bunuri aducătoare de venituri, în primul rând sate cu moșia lor, dar și vămi, mori, iazuri, bălți și heleștee, venituri din cârciumi și prisăci, sladnițe și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
pot fi numite ca în apusul Europei, cu un singur cuvânt: feud-beneficiu . Așa a procedat Bogdan cu vitejii lui veniți din Maramureș, viteji care îndeplineau slujbe, în primul rând, militare și apoi dregătorii prin ocoale și ținuturi sau în sfatul domnesc . Aceștia, formând nobilimea- boierimea de funcții și privilegii s-a suprapus nobilimii gentilice, cnezi și juzi, care treptat au început să desemneze, în limbajul cărților de istorie, țărănimea liberă românească. În calitatea lor de apropiați ai domnului, participanți la făurirea
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
unele imunități și scutiri, perpetuarea stăpânirii sale prin documente în care se specifica „prădalica să nu fie” , prin care moșiile nu mai puteau fi revendicate de domnie. Cel mai mare proprietar rămânea domnul, care întruchipa statul și care stăpânea domeniul domnesc, format din nenumărate moșii, braniști 15 (complexe de păduri, terenuri interzise colonizării și folosirii fără voia proprietarului absolut), imașuri, fânețe, iazuri, ape, supușii din ocoale, ținuturi și orașele cu locuitorii lor. Numai proprietarii, cu urice, aveau dreptul de a se
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
absolut), imașuri, fânețe, iazuri, ape, supușii din ocoale, ținuturi și orașele cu locuitorii lor. Numai proprietarii, cu urice, aveau dreptul de a se manifesta juridic, vânzând și cumpărând, dăruind, schimbând moșii și sate, care, după ce s-a încheiat epoca daniilor domnești (sec. XIV - XVI), acumulau, prin cumpărare, satele rămase libere, aducând în stare de dependență - vecinie sau rumânie, pe foștii, până atunci, proprietari liberi sau, prin moșteniri și căsătorii, întinse domenii cu zeci de sate. Satele, care continuau vechile obști sătești
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
liberi sau, prin moșteniri și căsătorii, întinse domenii cu zeci de sate. Satele, care continuau vechile obști sătești, au fost aservite mănăstirilor sau boierilor, având obligații în produse - zeciuiala - și în muncă - claca - către stăpânii lor, fiind scoase din domeniul domnesc. Cele rămase în domeniul domnesc sunt supuse domniei-statului și au obligații de pază a hotarelor, militare și dări în natură mai mici decât cele plătite de țăranii dependenți de boieri și mănăstiri. Aceste sate din domeniul domnesc și locuitorii lor
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
căsătorii, întinse domenii cu zeci de sate. Satele, care continuau vechile obști sătești, au fost aservite mănăstirilor sau boierilor, având obligații în produse - zeciuiala - și în muncă - claca - către stăpânii lor, fiind scoase din domeniul domnesc. Cele rămase în domeniul domnesc sunt supuse domniei-statului și au obligații de pază a hotarelor, militare și dări în natură mai mici decât cele plătite de țăranii dependenți de boieri și mănăstiri. Aceste sate din domeniul domnesc și locuitorii lor au format țărănimea liberă, unele
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
scoase din domeniul domnesc. Cele rămase în domeniul domnesc sunt supuse domniei-statului și au obligații de pază a hotarelor, militare și dări în natură mai mici decât cele plătite de țăranii dependenți de boieri și mănăstiri. Aceste sate din domeniul domnesc și locuitorii lor au format țărănimea liberă, unele sate revendicând pentru sine calitatea de sate răzeșești. Oricât vom căuta în documente satele răzeșești pe sub munte, la munte sau în oricare altă regiune a țării, nu le vom găsi, fiindcă
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
unele sate revendicând pentru sine calitatea de sate răzeșești. Oricât vom căuta în documente satele răzeșești pe sub munte, la munte sau în oricare altă regiune a țării, nu le vom găsi, fiindcă acestea sunt în realitate, sate din domeniul domnesc. În documente găsim răzeși , stăpâni de sate, în indiviziune, care au părți din părți de sate, au țărani dependenți (vecini-rumâni) și care îndeplinesc anumite funcții administrativ judecă torești și militare. Ei sunt boierii de rang inferior care sunt asemănători cavalerilor
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
sate, în indiviziune, care au părți din părți de sate, au țărani dependenți (vecini-rumâni) și care îndeplinesc anumite funcții administrativ judecă torești și militare. Ei sunt boierii de rang inferior care sunt asemănători cavalerilor apuseni, formând, împreună cu țărănimea din domeniile domnești, cavaleria ușoară în războaiele de apărare purtate de domnii români. Țăranii dependenți de pe moșiile boierești mergeau la oaste cu ceata boierească, între aceștia fiind și țărani liberi, așezați cu învoială pe moșia boierească, fiind lipsiți de pământ. Pentru țăranii dependenți
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
s-a păstrat termenul de vecin, dar, trebuie specificat că, inițial, vecin nu însemna țăran aservit, ci om liber, megieș, membru al obștii, era vecin în același hotar al satului cu ceilalți săteni. Când obștile au fost aservite prin daniile domnești către boieri și mănăstiri, foștii vecini din obște au ajuns vecini cu moșia boierească sau mănăstirească, desemnând starea de dependență personală - vecinia-rumânia față de proprietarii cu acte. Când vecinul, rumânul a fost legat de glie, când nu mai putea să se
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]