3,438 matches
-
asta ar schimba din nou, cu totul, povestea, cronicile, istoria, cursul faptelor, anii de bătă lie, ar deschide ochii mortului de la Guadalete, ar izbăvi-o, poate, pe Isabel de Los Reyes, ar lungi firul vieții Florindei, ar salva sufletul lui don Julián, el conde de Ceuta, i-ar ține pe arabi la porțile Spaniei), dar cine să mai știe cum a fost atunci, când a văzut-o Leovigildo prima oară, în grădina pala tului, mică și aproape adormită, cu gene grele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pe țărmul năpădit de conchistadori, și în arena unde taurul cade pe nisipul roșu de sânge. Și același parfum. În exact același loc. Un trup de mireasmă sumețit spre ea din răcoarea unei săli de piatră. Douăsprezece zile mai târziu, don Álvaro De La Mota, directorul Consiliului de Conducere al Arhivei, a primit o ce rere iscălită de o studentă de la Paris care voia neapărat să studieze îndeaproape o cărticică mare cât palma, de care directorul nu auzise niciodată, a unui anonim
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care comentaseră câteva dintre contractele semnate de el pentru achizițiile de materiale. Prin presă zburaseră, dintr-o foaie de ziar într-alta, acuzații cum că ar fi favorizat anumite firme și că ar fi existat, chipurile, legături de sânge între don Álvaro și câștigătorii licitațiilor. Hotărât lucru, nu-i trebuiau alte plictiseli. Studenta nu cedă însă și ceru o audiență personală. Enervat, don Álvaro era pregătit să se burzuluiască la ea și s-o ușuiască de-a binelea. Cine se credea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
acuzații cum că ar fi favorizat anumite firme și că ar fi existat, chipurile, legături de sânge între don Álvaro și câștigătorii licitațiilor. Hotărât lucru, nu-i trebuiau alte plictiseli. Studenta nu cedă însă și ceru o audiență personală. Enervat, don Álvaro era pregătit să se burzuluiască la ea și s-o ușuiască de-a binelea. Cine se credea, în fond, această domnișoară? Auzi, permis special de studiu la Archivo de Indias? Când s-a mai pomenit așa ceva? Era zveltă și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cât să vă spun cum se vede lumea de sus. Action. Cu 194 kilometri pe oră, doamnelor și domnilor, intră în scenă trenul care o duce pe Léa în gara unde va (re)deveni Lea. În câteva ore, demisia lui don Álvaro De La Mota va primi iscălitura lui Miguel Luís Alejandro Jiménez Acuña, nepotul unei bunici portugheze care a fost, la un moment dat, fată n casă la familia De La Mota, detaliu care acum, în zgomotul hoardelor protestatare care s-au
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Prinț trist. Fuiorul fluviului te poartă ca pe un nimic, furtuna cerului înlocuiește puținul aer respirabil cu o ploaie rece și tu te zbați punîndu-ți toată nădejdea în singurătatea ta ca înecații în crengile plutitoare. De ce ți-e silă de Don Juan? El se rănește pas cu pas exersîndu-și deopotrivă speranța ca și sexul. Cu toții ne zbatem între murdărie și puritate, obsedați de păcatul originar, de ochii noștri prea tare deschiși. Spre a scăpa de el. Săvîrșindu-l continuu. Și nu ne
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
te lepezi de tine. Don Juan, visul ipotetic ce apare din neant, e repetentul ce trebuie să reia cu îndărătnicie alfabetul fără să reușească însă a articula. Un mut mustind de putere. „-În lături, bătrîne!”-strig. „-Ce-i tot trageți cu Don Juan în sus și-n jos? Nu vreți să vă priviți în oglindă. Eu sînt voi. Cel însetat după o ființă. Plec, alerg s-o zeific și, subordonînd-o, să mă înalț ca să ating cerul. Să rămînă pe praful de acolo
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ar ajuta să scap de urmăritorii înnebuniți de gelozie. Și femeile astea m-ar ajuta să ies pe balcoane în timpul nopții și să cobor pe burlane cu tabla ruginită. Pro babil că aș avea nevoie de o trusă specială, de Don Juan. O trusă care să conțină o mulțime de gadgeturi și de life-savers. Are imaginație. Cum spuneam, visează departe. Ia să vedem. De pildă, să luăm cazul în care ar fi nevoit să coboare pe un burlan cu tabla ruginită
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
să te-aștepte pe tine! Doamne, ce bine fusese până acum! Ieșeam din casă și intram în școală! Mă sculam târziu, pentru că nu trebuia să-mi pierd vremea cu drumul. Și aveam însemnătatea mea printre băieți, că eram "băiatu' lu' don' director"! Dar aci, la liceu, cine o să mă mai bage în seamă printre atâtea sute de băieți?! De pe acum începuse să mă apese o grijă la care nici nu mă gândisem până atunci! Toată vara mă meditase tata, meditație cu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mi se auzea glasul! Costescu băgase de seamă că "nu-i prea dau concursul", și mă apostrofă: ― Băjenarul (că așa mă chema el, cu articol enclitic), ce e cu dumneata, dom'le? Asta se cheamă cîntat? ― Nu mă simt bine, don' profesor! Cred c-am răcit! ― Ce răcit, dom'le, n-ai răcit, dar ți-e gândul la cai verzi pe pereți, dom'le! Dar ce dispoziție puteam avea, când peste câteva ore trebuia să dau piept cu inamicul, în persoana
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de liniștit, atât de ușurat, de parcă mi se luase o piatră de moară de pe suflet! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ora a treia aveam Botanica. După ce a notat absenții, Crăcănel și-a îndreptat întrebător spre mine ochii-i bulbucați de cameleon: ― Ei, Bă-je-na-ru-le! Bi-le-tul! ― Poftiți, don' profesor! și i-l întinsei. M-a întrebat inutil: ― L-ai adus! ― Da, don' profesor l ― Ce a zis tată-tău? I-a plăcut anecdota? ― N-a avut timp să-mi spună. ― De ce? ― Pentru că era ocupat cu bătaia! Crăcănel râse
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
suflet! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ora a treia aveam Botanica. După ce a notat absenții, Crăcănel și-a îndreptat întrebător spre mine ochii-i bulbucați de cameleon: ― Ei, Bă-je-na-ru-le! Bi-le-tul! ― Poftiți, don' profesor! și i-l întinsei. M-a întrebat inutil: ― L-ai adus! ― Da, don' profesor l ― Ce a zis tată-tău? I-a plăcut anecdota? ― N-a avut timp să-mi spună. ― De ce? ― Pentru că era ocupat cu bătaia! Crăcănel râse satisfăcut: ― Ahaha... Și ce-a scris în bilet? ― Nu știu, don' profesor, că nu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ai adus! ― Da, don' profesor l ― Ce a zis tată-tău? I-a plăcut anecdota? ― N-a avut timp să-mi spună. ― De ce? ― Pentru că era ocupat cu bătaia! Crăcănel râse satisfăcut: ― Ahaha... Și ce-a scris în bilet? ― Nu știu, don' profesor, că nu l-am citit. ― Atâta îți mai trebuia! Stai jos! A desfăcut plicul ușor, cu o atenție deosebită, de parcă s-ar fi așteptat cine știe ce minunăție să iasă din el, a luat cartea de vizită delicat, cu două degete
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vizită delicat, cu două degete, a citit-o și a surâs, mormăind: "Foar-te bi-ne!" Apoi și-a îndreptat din nou privirea spre mine: ― Nă-dăj-du-iesc că te-ai vindecat de a-nec-do-te... hm, cum să le spun eu... pli-ne de mă-gă-rii! ― Da, don' profesor! făcui eu, pocăit. ― Și acum, să ne vedem de oră... Mda! Să poftească la lecție: Ionescu Vasile, Manolescu Constantin, Niculescu Gheorghe, și, ă, și... Popescu-Băjenaru Grigore! CAPITOLUL V LA "TINERIMEA ROMÎNĂ" În clasa a II-a, la Limba română
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să-mi răspundă la această întrebare? Ca prin farmec mi s-a luminat mintea, mi-am întors gândul cu veacuri înapoi, în lumea patriarhală a satelor noastre, și am sărit cu două degete în sus. ― Aș putea să spun eu, don' profesor! ― Spune... să auzim! Foarte curioși să audă cam ce voi răspunde ― poate că nici mulți dintre ei nu cunoșteau etimologia cuvântului ― profesorii se făcuseră numai urechi. Am răspuns răspicat și îndrăzneț ca întotdeauna când o întrebare de Romînă: ― Nu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
poziția profesorului pe catedră și a mea în bancă, mă legam la fălci cu o batistă mare, popească, și așteptam. Dacă mă chema la lecție, mă ridicam în picioare și spuneam fonf, îndurerat și bălos: ― Vă rog să mă scuzați, don' profesor, dar am o durere de măsele groaznică! ― Ah, stai jos, stai jos! răspundea dascălul... Ai vreo măsea cariată, sau o nevralgie? ― Nu știu, don' profesor... știu numai că mă doare de înnebunesc. ― Păi n-ai luat nimic, vreun antinevralgic
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mă ridicam în picioare și spuneam fonf, îndurerat și bălos: ― Vă rog să mă scuzați, don' profesor, dar am o durere de măsele groaznică! ― Ah, stai jos, stai jos! răspundea dascălul... Ai vreo măsea cariată, sau o nevralgie? ― Nu știu, don' profesor... știu numai că mă doare de înnebunesc. ― Păi n-ai luat nimic, vreun antinevralgic, ceva. De ce nu te duci la dentist? ― N-am avut timp, c-a trebuit să-nvăț toată după-amiaza! ― Of, bietul băiat... și durerea de măsele
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
a caracterizat și ni l-a păstrat în amintire ca pe un profesor ales: ― Stai, nu te neliniști, gîndește-te bine, să nu faci vreo confuzie... Vorbeam despre "Războiul troian", nu? Ai fost atent la răspunsurile date de către colegii dumitale? ― Da, don' profesor! încuviință Chiorul foarte puțin convins... ― Ei, atunci? Dar să presupunem că n-ai învățat lecția din cartea de Istorie, deși era suficient să fi fost atent la explicație sau s-o citești măcar o dată, că nu este altceva decât
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cartea de Istorie, deși era suficient să fi fost atent la explicație sau s-o citești măcar o dată, că nu este altceva decât o poveste... tot trebuia s-o știi de la Romînă! Anul acesta se studiază "genul epic" nu? ― Da, don' profesor! răspunseră tocilarii. ― Ei, cred că prima epopee cu care ați făcut cunoștință este "Iliada" lui Homer, nu? ― Da, don' profesor! ― Ei, bine, Constantinescule, cum începe "Iliada"? Și fără să mai aștepte răspunsul lui Chiorul care, dealtfel, n-ar fi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
este altceva decât o poveste... tot trebuia s-o știi de la Romînă! Anul acesta se studiază "genul epic" nu? ― Da, don' profesor! răspunseră tocilarii. ― Ei, cred că prima epopee cu care ați făcut cunoștință este "Iliada" lui Homer, nu? ― Da, don' profesor! ― Ei, bine, Constantinescule, cum începe "Iliada"? Și fără să mai aștepte răspunsul lui Chiorul care, dealtfel, n-ar fi venit niciodată, Marin Dumitrescu începu să ne recite cu glas cald: "Cîntă-mi, Zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul, Patimă crudă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
răspunsul lui Chiorul care, dealtfel, n-ar fi venit niciodată, Marin Dumitrescu începu să ne recite cu glas cald: "Cîntă-mi, Zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul, Patimă crudă, ce-Aheilor, mii de amaruri aduse!" și așa mai departe... nu? ― Da, don' profesor! afirmă cu multă convingere Chiorul. ― Ei, acum ți-ai amintit cine era Ahile? ― Da, don' profesor! făcu Chiorul cu ochii strălucitori, și se pregăti să dea răspunsul. Dar el avea o specialitate a lui, neîntrecută decât de Ionaș Moscu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cu glas cald: "Cîntă-mi, Zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul, Patimă crudă, ce-Aheilor, mii de amaruri aduse!" și așa mai departe... nu? ― Da, don' profesor! afirmă cu multă convingere Chiorul. ― Ei, acum ți-ai amintit cine era Ahile? ― Da, don' profesor! făcu Chiorul cu ochii strălucitori, și se pregăti să dea răspunsul. Dar el avea o specialitate a lui, neîntrecută decât de Ionaș Moscu, de a răspunde: tare, limpede, impresionant, chiar când nu știa ce să răspundă! Își alcătuia o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de zi, a întrebat clasa: ― Ostrogoții au năvălit singuri, sau au mai fost însoțiți de cineva? El se gândea, desigur, la Visigoți. Clasa n-a știut să răspundă, însă Chiorul, foarte serios, a ridicat degetele. ― Știi dumneata, domnule Constantinescu? ― Da, don' profesor! ― Ei, spune atunci! ― Da. Ostrogoții n-au năvălit singuri... ― Așa! îl întrerupse satisfăcut profesorul. ― Ei, continuă Chiorul apăsat, au năvălit împreună cu nevestele lor! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Într-o zi, în clasa a VI-a modernă, s-a întîmplat una boacănă de tot
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vreun spirit? La Cioc zâmbetul era admis numai când făcea el vreun spirit, și cum asta se-ntîmpla o dată într-o generație școlară... însemna că la ora lui n-aveai prilejul să zâmbești decât o dată în opt ani! ― N-am zâmbit, don' profesor... m-au mâncat buzele și m-am scărpinat cu dinții! ― Da? Ia vezi să nu te mănânce obrajii, și să nu te scarpin eu cu palmele! ― Să vă spun cum a fost... Eu mi-am făcut un palton nou
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
făcut lăudabile eforturi să se ridice, ca apoi, extenuat, să-și compună o privire de vițel care merge la tăiere, fără însă să spună ceva, întrucît această parte a înscenării ne revenea nouă. ― A căzut și și-a luxat piciorul, don' profesor! Nu poate să stea în picioare! Înduioșat la culme de starea nenorocită în care se găsea Simulescu, mai ales după ce i-a văzut piciorul înțepenit, aruncat demonstrativ afară din bancă, profesorul a început să-l întrebe, după vechiul său
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]