7,291 matches
-
a vândut, dar a și cumpărat, În felul lui, de la mine câte ceva. Într-o zi ne jucam leapșa-n copac, cocoțați Într-un cireș Înalt din fundul grădinii unui vecin. De-acolo, de sus, se vedea totul prin curțile din dos, cele pe care de la drum nu ai cum să le zărești. În bătătură la noi, bunica Întindea rufele pe culme. Al dracului hoț mă Întărâtă: „N-ai curaj să te duci până În curte, să iei de pe sârmă gogoșarii mă-tii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la discuții, stropea cu mâncare când Îi ieșeau vorbele din gură. Dordonea fierbea. Când aia scotea prima râgâitură, izbucnea și el: „Ieși afară, purcea nesătulă! Mi-e silă să intru În cancelarie. După ce că miroase de ți se Întorc mațele pe dos, mai și grohăi și plescăi ca-n cocină! Du-te și Îndeasă-n tine până crăpi În laboratorul tău de chimie. Poate dă Dumnezeu și-ți bagi lingura În vreun acid ori În sodă caustică!”. Lizica sărea și ea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe soldați și să-i facă să-și vadă de drum. Scurtul trase cu ochiul la sticla lor, care mai avea câteva degete de vin. Se ridică și, fără să zică nimic, i-o Întinse Sergentului. Acesta o izbi cu dosul palmei și o azvârli În iarbă. Vinul hâltâcâi de câteva ori și Începu să se scurgă. Se răspândi un miros de iarbă strivită, de țărână Înmuiată și de venin de albine. Militarilor le puțeau bocancii a seu de oaie rânced
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înțelegea nimeni mare lucru din poeziile lui, dar Îi arătau respect pentru că erau Încredințați că știa multă carte. Pe deasupra, le citea și ziarele cu voce tare. Lățosul se Împrietenise cu unul dintre popi și se bețivăneau Împreună În camera din dos a cârciumii. Popa Îi arătase, ca pe un zapis de mare preț, ce scrisese pe o bucată de hârtie un preot de demult, al cărui nume nu și-l amintea nimeni, căci se prăvălise și putrezise chiar și crucea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aproape cu supușenie la fetița care Îmi dădea turtă dulce În schimbul feliilor mele de pâine unse cu unt și cu miere. Știi, urangutanule cu barbă, de atunci n-am mai gustat turtă dulce așa bună. O fabrica În odăița din dos, alături de halvița după care te apuca pântecăraia și mieji de floarea-soarelui amestecați cu zahăr ars, unul, Tatapopii, care striga prin sat, Împingând sau târând un cărucior: „Plângeți, copii, să vă ia mamele Înghețată, iar voi, bărbați, să va ia nevestele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și cu tauri, berbeci, țapi ori armăsari. Prin vorbe erau pătrunse, În felurite locuri ale trupului, de măciuci noduroase, oiști nesfârșite și chiar de turlele semețe ale bisericii. Taxa crescu la cinci, apoi la zece lei, numărul de picioare În dos primite de la Înjurături ajunse și el la zece. În Încăpătoarele pântece femeiești intrau și ieșeau păduri Întregi, munți și câmpii, țări, Întreg pământul, universul și chiar galaxia (lui Odraslă i se părea că „galaxie”, după cum sună, era ceva mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-l lase să se dea de câteva ori. Soarele se Înălțase către miezul zilei și ardea aproape cu dușmănie. Mulți băieți plecară pe la casele lor, amețiți de gândul că vor Înghiți pui fript cu mujdei și mămăligă. Câțiva rămaseră În dosul umbros al șirei de paie. Odraslă era În mijloc și toți ochii Îl cercetau cu nerăbdare, iar urechile se ciuleau să audă cu ce minunății se laudă. Credeau fără șovăire În tot ce le spunea, pentru că știau prea bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să Îndurăm și aceste neajunsuri ale democrației și data viitoare să deschidem bine ochii când punem ștampila pe buletinul de vot. Numai așa vom evita intrarea În rândul consilierilor a unor persoane care fac omenirea de rușine, vechi pupătoare de dosuri comuniste, profitoare fără scrupule ale vechiului regim. Dăm cuvântul unui cetățean indignat și revoltat de cățărarea unor astfel de dihori Împuțiți, fățarnici și agresivi În Consiliul Local. Ne relatează bunul om: «Păi, domnule, ăla al lui Untură-n Căciulă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai are voie să reintre În joc. Câștigă, desigur, echipa care Își gonește toți adversarii dincolo de tușă. Înainte de luptă, dar și În toiul ei, Marinaru se ocupă cu pariurile pe care le pun Înfocații suporteri. La sfârșit, În odăița din dos a frizeriei, căpitanii celor două echipe primesc un anumit procent din Încasări. În ziua În care doamnele țața Veta și țața Norica au Înfruntat primele dificultăți ale economiei libere de piață, Marinaru, ca să profite cât mai bine de publicul adunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și cu măruntaiele lor mucioase. Ce-l supăra cel mai tare erau țepii otrăvitori din spinările lor, care se Înfigeau În piele și o bășicau. Ectoraș avea o urticarie dureroasă și care-l mânca mai ales În palme și pe dosul lor, pe brațe și chiar pe față și pe ceafă, căci, neatent, se ștersese de sudoare fără să-și dea seama, cu mâna plină de perii scurți și ascuțiți ce se grăbeau să se Înfigă În piele. Pe drumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ani s‐au scurs de când te‐ai dus și e pustie casa, Că mâini ca a matale nu‐s Să ne întindă masa. Ți‐am așezat grilaj frumos Dar parcă nici nu‐ți pasă; Căci între noi totu‐i pe dos De când te‐ai dus de‐acasă. Mai vin la noi , măcar în vis Să afli‐ a noastră dramă; C‐ atâta pentru noi ai plâns, Îți sărut mâna mamă! 29.03.1987 RETROSPECTIVĂ Tata , după ce‐a murit, Mama, rău s‐a
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
i-ar fi pierit puterea să se miște În acel moment, sosi un mesager care-i dădu o scrisoare cu ordinul de a-și aduna forțele ca să plece, imediat, spre provinciile din apus. Vasalii clanului Akechi duseră prin poarta din dos numeroasele delicatese pe care le pregătiseră pentru Ieyasu și le aruncară în șanțul castelului, exact cum ar fi aruncat gunoiul sau un câine ori o pisică moartă. În tăcere, stăpânindu-și lacrimile, aruncară cele ce simțeau în apele negre. Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
eu să fac le depășește pe toate. Nici o șansă să mă răzgândesc. La toate lucrurile de bun simț pe care mi le spui tu acum m-am gândit noapte de noapte, răsucindu-le în creier și pe față, și pe dos. Când privesc în urmă la drumul pe care l-am străbătut în ultimii cincizeci și cinci de ani, știu că n-aș fi fost atât de distrus dacă nu mă nășteam samurai. Și nici n-aș fi fost hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cetate. Beniamiții s-au uitat înapoi; și iată că flăcările se ridicau din cetatea întreagă spre cer. 41. Bărbații lui Israel se întorseseră; și bărbații lui Beniamin s-au înspăimîntat, văzînd prăpădul care avea să-i ajungă. 42. Au dat dosul înaintea bărbaților lui Israel, și au fugit pe calea care duce în pustie. Dar năvălitorii s-au luat după ei, iar pe cei ce ieșiseră din cetate i-au culcat la pămînt, căci îi prinseseră la mijloc. 43. Au înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
Au înconjurat pe Beniamin, l-au gonit și l-au zdrobit de îndată ce voia să se odihnească, pînă în fața cetății Ghibea înspre soare răsare. 44. Optsprezece mii de bărbați au căzut din Beniamin, toți voinici. 45. Din cei ce au dat dosul ca să fugă spre pustie la stînca Rimon, bărbații lui Israel au nimicit cinci mii pe drumuri, i-au urmărit pînă la Ghideom, și au ucis din ei două mii. 46. Întreg numărul Beniamiților care au pierit în ziua aceea a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
Ghideom, și au ucis din ei două mii. 46. Întreg numărul Beniamiților care au pierit în ziua aceea a fost de douăzeci și cinci de mii de oameni în stare să poarte armele, toți voinici. 47. Șase sute de oameni erau cei ce dăduseră dosul și fugiseră spre pustie la stînca Rimon; acolo au rămas patru luni. 48. Bărbații lui Israel s-au întors la fiii lui Beniamin, și i-au trecut prin ascuțișul săbiei, de la oamenii din cetăți pînă la dobitoace, și tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
sunt adâncit în aceste gânduri, aud pași târșiți, dar nu în același ritm de altădată. Sunt moi și obosiți... Privesc spre acolo... O umbră alungită de soarele oprit pe marginea orizontului se târăște pe alee... În cele din urmă, din dosul tufei de liliac se ivește siluieta călugărului. Inima îmi tresare cu putere... În fața mea se află bătrânul... Albul pletelor și al bărbii contrastează puternic cu negrul anteriului. Sprâncenele căzute deasupra ochilor par mai lungi. Umerii lăsați îl fac mai scund
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cătră temniță, ce iaste în zidul Curții Vechi și în dugheana unui ceasornicar neamț, ce au avut și el danie de mai înainte”. Hotarnicul spune că acest loc a fost drum ce mergea la “Poarta Căzacilor și marginea uliții din dos,... se numește Ulița Temniței”. Despre “temniță” aflăm și din “Un ispisoc din anii 7170 <1662> iulie 14, de la domnul Efstrate Dabija voievod, cu carile au dat și au miluit pe Lăscărachi cămărașul cel mare cu un loc de casă aice
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ispisoc din anii 7170 <1662> iulie 14, de la domnul Efstrate Dabija voievod, cu carile au dat și au miluit pe Lăscărachi cămărașul cel mare cu un loc de casă aice, în târgul în Iași, pre Ulița Mare, lângă temniță, în dosul temniții, cari loc au fost domnesc”. Apoi, în zapisul din 22 octombrie 1669 (7178), citim: “Adecă eu, Safta, giupâneasa lui Dumitrașco Șoldan ce-au fost vornic mare, scriem și mărturisescu cu acest zapis al mieu,... de a mea bunăvoie, am
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
chir Nichifor mitropolit”. Până la urmă însă a avut noroc, fiindcă mitropolitul, văzând-o atât de strâmtorată, a iertat-o de datorie și i-a mai dat încă patru lei, dar casa i-a luat-o! --Știa sfinția ta că în dosul grajdului domnesc se afla “Gunoiul gospod”? --Știam doar că ulița care mai târziu s-a numit Podul Roșu înainte s-a chemat Ulița Gunoiului. --Despre această uliță, aflăm la 17 iunie 1776, din mărturia vornicului de poartă Toader Pivniceriul, care
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
aflăm la 17 iunie 1776, din mărturia vornicului de poartă Toader Pivniceriul, care, fiind trimis de Costandin Rusăt vel logofăt, măsoară și hotărăște un loc dăruit de vodă lui Toader seimen domnesc. Acest loc se afla la “Gunoiul domnesc din dosul grajdului gospod”. --După cum se vede, slujbașii domnești s-au cam înădit la locul domnesc din preajma Gunoiului gospod. Asta se vede din mărturia hotarnică de la 9 aprilie 1777, făcută de același Toader Pivniceru vornic de poartă, pentru un loc dat
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
vechi ce le-au răsâpit”. Mai zice prefectul că l-a mai tocmit pe Manolachi încă pentru 95 de lei ca să-i facă “prispă pe dinainte dughenilor di piatră și să podească hudița porții și doă ișitori și poarta din dos”. Acestea însă în contul lemnului vechi, a pietrei primite în dar”. Până la urmă, Manolachi s-a lăsat păgubaș, fiindcă boierii trimiși de divan să vadă care-i adevărul l-au convins pe teslar “a nu mai ceri nimică de la prefect
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de întărire dat de Mihail Racoviță voievod la 15 februaie 1726 (7134), pentru un loc de casă de pe Podul Vechi, ne întâlnim cu “Aracâl armanul arcariu”, cel care a cumpărat locul. Și acesta se află “între casele Păscăloaiei și din dos până în țintirimul arminesc”. --Înainte de a spune că am aflat și de “țintirimul arminesc”, care se află în latura de vest a bisericii armenești, cea de lângă mănăstirea Sfântul Sava, te-aș întreba ce mai știi de Arcari? --Doar că arcarii
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
-i ocolesc. --Pe cine ai în vedere, amice? --Pe un “biv vătaf de peaici”, anume Ionașco, care la 15 decembrie 1670 (7179) este nevoit să vândă casa cu pivniță și cu trei dughene “care case sintu pre Ulița Chervăsăriei, în dosul Târgului Făinii”. --De ce vinde el acestea toate? --Rămânând văduv, nu are încotro. Uite ce spune omul: “Căci multe cheltuieli am avut noi împreună; pentru - acesta lucru și eu, de multe nevoi și pentru cheltuielile... la moarte... într-altu chip n-
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
fămeia lui Bogdan armeanul și cu feciorii” la 2 decembrie 1671 (7180). --Ce spune Aishatân? --Că a “vândut... cinci dughene cu pivniță de piatră, aicea în târgu în Iași, lângă Chervăsăria armenească și lângă Chervăsăria cea noao a golăienilor în dos”. --Nu prea m-ai lămurit, fratele meu, fiindcă n-ai spus care-i fața călugărească care a cumpărat pentru sufletul său așa bunătate. --Și zice mai departe Aishatân: Acestea le-am vândut părintelui Macarie ce-au fost egumen la svânta
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]