12,502 matches
-
în spațiu sau timp este, ne arată Creția, exotismul, ci spiritul în care ele sînt gîndite. Aceia pentru care ,,interesant e omul în universalitatea sa, peisajele și obiceiurile de departe... sînt doar un fel de a afirma interioritatea generică a dramei umane". În sensul acesta nici Melville, nici Stevenson, nici Kipling sau Joseph Conrad nu aparțin exotismului. Esența exotismului este insatisfacția cu lumea proprie, imaginarea unor alte locuri și lumi, ,,în fond fictive și ele", întru căutarea unor false compensații, identificarea
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
o simplitate impresionantă, acordă acelei bucăți scurte din 1890 valoarea de document semnificativ, atrăgînd atenția asupra sindromului anxios care palpită sub variate forme, în operele tragice, dar și în cele comice, ale lui Caragiale. Tot în 1890, autorul își termina drama "Năpasta" în vreme ce nuvelele tragice de amploare sunt imaginate și definitiv compuse între 1889 și 1898. Altfel spus, deceniul care urmează apariției povestirii "O făclie de Paște" ne apare ca o rezervație a ficțiunilor înfricoșate, urmărind la scenă deschisă jocul spasmodic
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
Hadârcă este o carte a eșecului tranziției în Republica Moldova. Cititorilor din țară, care nu urmăresc în mod constant evoluțiile politice de dincolo de Prut, acest masiv volum de publicistică le poate produce revelații importante. El scoate în evidență adevăratele dimensiuni ale dramei trăite de românii din Basarabia în timpul URSS, dar și avatarurile politice și culturale specifice contradictoriei perioade de tranziție. De mai multă vreme, intelectuali de orientare liberală pledează pentru tratarea cu aceeași măsură a crimelor săvârșite de naziști și de comuniști
Tranziția dincolo de Prut by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11088_a_12413]
-
dincolo de expunerea ei ca atare, puțini se încumetă să argumenteze de ce este necesar un asemenea demers. Prin combinarea mai multor surse (memorii ale unor foști deportați, cercetări în arhive, documente oficiale, date statistice), Ion Hadârcă dă o idee despre proporțiile dramei trăite de populația românească intrată sub ocupația sovietică în urma Pactului Molotov-Ribbentrop și după un scurt intermezzo de revenire la patria mamă reîncorporată Uniunii Sovietice, la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial. Chiar dacă cifrele diferă de la o sursă la alta
Tranziția dincolo de Prut by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11088_a_12413]
-
primul val - 28 iunie 1940-22 iunie 1941; al doilea - 1944-1948; al treilea 6 iulie 1949; al patrulea - 1954-1964. Unii indică cifra de 40 de mii de oameni deportați, alții - 500 de mii! Alții - circa un milion!!!" Dincolo de statistici stau însă dramele reale ale unor familii care și-au văzut ruinat viitorul din cauze pe care, unii, nu le-au înțeles niciodată. Fără a fi adeptul răzbunării, Ion Hadârcă pledează în favoarea unui proces al comunismului. Rostul acestuia ar trebui să fie cunoașterea
Tranziția dincolo de Prut by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11088_a_12413]
-
de culturi, femei prinse la mijloc (undeva între tanti Cosmo și casnica supusă a fundamentalismului islamic) care sunt totodată personaje periferice societății, de data aceasta prin intermediul moravurilor. Ca să fiu mai exactă: prin tot filmul sunt diseminate personaje feminine și toată drama se petrece în interstițiile rețelei pe care ele o compun. Nu mă înțelegeți greșit, filmul nu e o simplificare la modul ,bărbații e răi și minte, bietele femei", dimpotrivă. Doar că rețeaua de femei - care nu se caracterizează prin solidaritate
Cocoșul lovește din nou by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11145_a_12470]
-
personajul decedează pe plajă (nada flori), așa, ca filmul să se termine circular, că doar începe cu el puștan la mare, nu? Personajul matur e sfâșiat de conflicte: să se împace cu familia, să rămână cu iubitul, să îi mărturisească drama bunicii... Nici o conexiune cu copilăria care e atât de anostă și banală - mă rog, hai să zicem că sugerează înmugurirea homosexualității - că te miri că personajul n-a crăpat de plictiseală până la adolescență. Din tot filmul supraviețuiește o singură scenă
Cocoșul lovește din nou by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11145_a_12470]
-
S-ar fi evitat, astfel, din start foarte multe articole ratate. Marcel Duță îi dedică lui Paul Everac două pagini elogioase cu cîteva fraze scăpate de sub control, fraze scrise într-un limbaj lemnos altoit ici-colo cu sintagme nobile gen ,noua dramă absolută camilpetresciană", ,deplina știință a meșteșugului dramatic" ș.a.m.d. Afirmații precum ,cel mai prolific autor dramatic român contemporan" sau 1959, anul Everac pentru dramaturgia românescă" sînt corecte dacă nu le folosești axiologic. Mă tem că M. Duță nu sesizează
Merge și așa? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11156_a_12481]
-
nu va să zică lipsite de importanță. O biologie in vitro care scapă de sub control. Ca iubirea pentru Boris, destul de planificată în ,concesii", cu începutul de perfidie al fetelor de școală, din care se alege, pînă la urmă, un fel de mică dramă. Ca mecanismele dereglate de apărare ale mamei în fața unui cancer atentînd la cochetăria ei de femeie, apoi în fața atacurilor cerebrale, erodîndu-i structura de om care scrie și citește. Împingînd cartea în parabolicul cel mai antipatic - tratament pe care, de altfel
A murit Luki... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11136_a_12461]
-
crimă, abuz, frica, suspiciune, delațiune și neîncredere le resimțim încă"12. Grație demersurilor lui Constantin Ilaș, persoane despre care publicul nu stia până în prezent au putut să ne povestească ororile prin care au trecut în pușcăriile și lagărele comuniste și dramele pe care le-au trăit familiile lor. Oameni precum Spiru Tuțu, Radu Ralea, Sergiu Movila, Ion Năvodaru, Gelu Simionescu, Dumitru Vacariu și Dumitru Bazon ies din nedreptul anonimat în care i-a trimis regimul politic atât în comunism, cât și
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
pun pe tapet răvășitoarele lor povești de viață. După cum remarcă prefațatorul lucrării, Sorin Bocancea, "nedreptatea care continuă să li se facă în prezent victimelor închisorilor comunismului nu ia doar formă absenței despăgubirii materiale, ci și a tăcerii și indiferentei față de dramă lor. Viețile lor nu au contat nici atunci, în marșul triumfal al societății spre comunism, si nu conteaza nici acum, în nebuloasa trecere spre ceea ce credem că este o societate normală. Românii se concentrează asupra problemelor cotidiene, pe care le
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
comunism, si nu conteaza nici acum, în nebuloasa trecere spre ceea ce credem că este o societate normală. Românii se concentrează asupra problemelor cotidiene, pe care le consideră dramatice, si nu au disponibilitatea de a se mai opri și asupra adevăratelor drame, în care a fost vorba de viață și de moarte, ale celor care au avut neșansa de a fi declarați în vremea comunismului drept "dușmani ai poporului""13. Din fericire, acest volum este un gen de reverența față de persoanele care
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
nu ne îndeamnă să ne rușinăm prea mult la auzul noțiunii de creație literară de sorginte erotică. O femeie este cu atît mai prețioasă cu cît puterea ei de a sugera imagini îți poate inspira niște emoții pe măsură. Iar drama feminismului este că-mi cere să privesc șuvița de păr ca și cum ar fi ruptă de condiția biologică și psihologică a femeii, adică independent de virtutea ei sugestivă și inspirativă. Cu alte cuvinte, îmi cere s-o privesc nu biologic, cu
Șuvița de păr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11167_a_12492]
-
există ,un număr important de însemnări disparate (...) pe care nu le-am luat în considerare"(p. 3). Consemnând evenimente din perioada 1940-1954, jurnalul lui Miron Radu Paraschivescu nu este numai o scriere intimă, personală, care mărturisește despre nenumăratele obsesii și drame ale diaristului (femeile, ,uscăciunea" lirică, antipatiile și inamicițiile literare, dorința de a scrie un roman, dorința de ascensiune), iluzia și deziluzia politică - ,mă consider un comunist fără partid" - scria, în 1952; boala - ,sufăr de excitație maniacală" ș.a.), ci se dorește
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
clar că oricît de César Birotteau în mizerie ar fi bătrînul Haikis, sorții nu înclină spre Balzac. Fosta graniță făcută din prejudecăți de secol XIX e mult mai vagă acum, și șerpuitoare. Într-atît de tare amețește viețile conturul ei încît drama, adevărata dramă (luați eticheta cu prudență...) care se consumă în romanul lui Cristian Teodorescu e aceea a tînărului așezat, odată, care, de voie, de nevoie, tot umblînd, ajunge să nu-și mai găsească locul nicăieri. La facultate, trecut la seral
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
oricît de César Birotteau în mizerie ar fi bătrînul Haikis, sorții nu înclină spre Balzac. Fosta graniță făcută din prejudecăți de secol XIX e mult mai vagă acum, și șerpuitoare. Într-atît de tare amețește viețile conturul ei încît drama, adevărata dramă (luați eticheta cu prudență...) care se consumă în romanul lui Cristian Teodorescu e aceea a tînărului așezat, odată, care, de voie, de nevoie, tot umblînd, ajunge să nu-și mai găsească locul nicăieri. La facultate, trecut la seral, intrat în
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
om ca mine (un intelectual de modă Ťvecheť) e obligat să suporte existența actuală, cel mai bun lucru ar fi să citească romanul lui George Orwell intitulat (profetic) chiar: 1984. Acolo este descrisă, la modul fantastic, dar absolut veridic, toată drama pe care o trăim noi azi, aici, în era acelui Big Brother, imaginat de fantezia crudă a scriitorului englez, dar prezent în realitatea și mai crudă a zilelor noastre". Poate părea o exagerare, dar nu e...
Condei acid - I by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11231_a_12556]
-
104). Dumitru Micu polemizează aici cu Nicolae Balotă, care afirma că în Flori de mucegai lipsește dimensiunea tragicului. Mai mult decât această replică, Dumitru Micu identifică în volumul arghezian ,simptome deŤ suferință a ceruluiť"(p. 105), ca un ecou al dramei metafizice din psalmi. Interesantă este interpretarea concluzivă privitoare la Arghezi însuși, în sensul că această poezie a unei lumi decăzute e ,o proiecție a spiritului său". Sau, altfel spus: ,Oricât s-ar exclude din spectacol, oricât ar privi doar în
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
de moravuri fanariote, ar fi intrat în folclor "și rezistă și azi, dovadă că intuiția scriitorului a fost exactă". Rezervele, tăios exprimate, într-una din epistolele lui Duiliu Zamfirescu către Titu Maiorescu, față de nuvela O făclie de Paște și față de drama Năpasta, în care romancierul credea a găsi artificiu și inautenticitate psihologică, îi sugerează exegetului o asemenea raportare: "E, acolo, o critică de detaliu, cîrtitoare și foarte asemănătoare cu cea operată nu demult de către Alexandru George asupra nuvelei ŤCalulť de Marin
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
prozatoarea Gabriela Adameșteanu. Este "un fel de Ťsagať românească", ne spune Iolanda Malamen, o "revelație", creația unui "talent de prozator ieșit din comun". Acesta a fost și sentimentul nostru, parcurgând fragmentul din Manuscriptum, în care este evocat un episod al dramei românești din timpul primului război mondial. Putem afirma fără a ne fi teamă că exagerăm: reîntâlnim în textul epic al lui Marius Robescu tensiunea paginilor cu același subiect ale unor Camil Petrescu sau Liviu Rebreanu.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10653_a_11978]
-
exegeză. Ilie Moromete e un țăran aristocrat, cel puțin prin ținuta de excepție și ironia cu care se distanțează de ceilalți săteni, dar și printr-o filosofie sceptică și dezabuzată de contemplativ căruia nu se știe de unde îi vin resursele. Drama contemplativității, pe care i-o atribuie Marin Preda lui Ilie Moromete, poate fi luată și ca o invenție? aristocratică. Și Ioanide trece, în felul său, printr-o dramă a contemplativității, devastatoare ca rezultat și soldată cu efecte grave. Ceea ce e
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
și dezabuzată de contemplativ căruia nu se știe de unde îi vin resursele. Drama contemplativității, pe care i-o atribuie Marin Preda lui Ilie Moromete, poate fi luată și ca o invenție? aristocratică. Și Ioanide trece, în felul său, printr-o dramă a contemplativității, devastatoare ca rezultat și soldată cu efecte grave. Ceea ce e șocul comunist pentru Moromete e șocul legionar pentru Ioanide. Dar nu e numai atât la originea dezastrului fiecăruia dintre ei. Disoluția autorității și pierderea olimpianismului provin - atât la
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
imediată. Sunt deosebiri frapante. Dar mai e ceva important în destinul epic comun al celor doi. Înstrăinați de copii (și unul, și altul), înstrăinați de propria epocă, cu tot efortul de adaptare, Ioanide și Moromete se îndreaptă ineluctabil spre propria dramă de familie, fiecare în felul lui, încât ghicim în surdină o compătimire ce poate fi exprimată de către autor sau de către cititor. "Bietul Ioanide" rezonează la nivel afectiv și dramatic cu "bietul Moromete". Așa încât prozatorii G. Călinescu și Marin Preda nu
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
complet neimplicată din punct de vedere afectiv, Eustațiu Stoenescu este disponibil pentru orice tip de solicitare și este prezent la orice formă de apel pentru că, în esență, este absent într-un mod superior. El nu participă cu adevărat nici la dramele timpului, nici la frămîntările individuale și nici măcar la convulsiile artistice care au loc chiar sub privirile sale. însă tocmai din pricina acestei neutralități, ajutat și de o manualitate ieșită din comun, el a ajuns un pictor oficial, și în sensul restrîns
Eustațiu Stoenescu (rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10706_a_12031]
-
în vremea prunciei, i se spunea mamei despre mine: - Ay, ce ficioraș făinuț și cumințel ți-a dat Dumnezeu!... Fratele mieu, în momentele alea îmi simțeam sternul gata-gata să plesnească din cauza orgoliului specific vârstei, fapt care ar fi constituit o dramă în familie și o eternă compătimire a societății față de mama (rude, prietene, vecine, cunoscuți, minus categoria mijlocie a indiferenților și categoria grea a invidioșilor...). Regretele și drama că nu s-a petrecut ,nenorocirea", au venit ceva mai târziu și continuă
"Golden Blitz"! "Golden Blitz"! Nu cam sună a sughitz? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10730_a_12055]