18,730 matches
-
de proastă, are chiar o inteligență colectivă scânteietoare, uneori: Astrologul va primi o cotonogeală zdravănă, doar a lăsat a se înțelege că e nemuritor, un mesager galactic! În urma unei lovituri de ciomag bine mânuit, Cititorul în stele și-a dat duhul. Minciuna s-a dovedit. Cel care vroia să distrugă, moralmente, Stațiunea - fiindcă, altfel, ce rost ar fi avut să intoxice oamenii cu prevestirea lui? - e mort. Cum îți așterni așa dormi. Orice acțiune poate fi, în rezumat, exprimată printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vreme, malul va ceda. Se apropie, poate, împlinirea unei prevestiri. Cineva tot amintește de Astrolog; totodată, zice că nici Castelanul nu e străin de cele ce se petrec; oamenii l-au izgonit sub pământ, unde și-a găsit sfârșitul, dar duhul său e nemuritor și, acum, se răzbună. Cele două crime cer plată. De la Magistrat la ultima babă, toți sunt vinovați. Nu vor fi iertați nici copiii, pentru că se trag dintr-un neam ticălos. Vreo câțiva, poate, vor scăpa, pentru că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
răzbune pe lupii liliputanilor, i-au ucis cu ciomegele; niște câini mari, prostiți. Piticii care s-au opus au fost călcați în picioare. Chiar au primit și destule măciuci, de vreme ce patru au fost găsiți morți, iar nouă și-au dat duhul pe urmă. Mulți au rămas betegi. Întregi sau nu, cei scăpați au fost goniți, casele lor mici aprinse. Magistratul a dat o Ordonanță prin care întoarcerea lor în Stațiune e interzisă pentru totdeauna. Un punct câștigat de acesta: i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
celorlalți asupra vorbelor pe care era pe cale să le rostească. Nu părea că nerușinarea cu care se apropiase de masă ar fi tulburat pe cineva. Dimpotrivă, lui Dante i se păru că surprinde câteva zâmbete amuzate, ca și când vorbele sale de duh ar fi fost bine cunoscute. — Nu crezi, messer Alighieri, continuă Cecco după ce adresase un salut grăbit Întregii adunări, că masa dumitale s-ar putea reduce la o adunătură nesuferită de calici și de escroci? Ce regiuni ale cercetării filosofice vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dar, chiar și așa, poetul nu avu nici o dificultate În a-i recunoaște imediat sursa. În acel moment, spunea ceva În legătură cu etapele succesive ale vieții omului pe Pământ. Ca să ajungă, era sigur, la exaltarea epocii viitoare, al treilea timp al Duhului, eliberarea de povara cărnii și a materiei, ștergerea păcatului și a egoismului Într-o societate de egali În care Biserica, reînnoită de influxul Înviorător al Sfântului Duh, avea să devină În sfârșit campionul libertății și al justiției. Chipurile stinse ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Pământ. Ca să ajungă, era sigur, la exaltarea epocii viitoare, al treilea timp al Duhului, eliberarea de povara cărnii și a materiei, ștergerea păcatului și a egoismului Într-o societate de egali În care Biserica, reînnoită de influxul Înviorător al Sfântului Duh, avea să devină În sfârșit campionul libertății și al justiției. Chipurile stinse ale acelor plebei erau terenul ideal pentru Însămânțarea de vise. Încă un rod al marelui arbore sădit de Gioacchino da Fiore, călugărul exaltat care, cu mai bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Între timp, Baldo Își trecea singura mână peste frunte. — Simt uneori că otrava maurilor nu s-a stins În mine, ci doar a adormit, precum un șarpe care așteaptă sub o piatră soarele de mai, ca să lovească din nou. — Iar Duhul este cel ce te ocrotește? Acela al părinților noștri, care a asistat pe Golgota la jertfa divină? Cârciumarul ridică din umeri. — Peste mare am cunoscut multe duhuri. Dante Îl fixă În tăcere. Apoi Își Înmuie degetul arătător În cupa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care așteaptă sub o piatră soarele de mai, ca să lovească din nou. — Iar Duhul este cel ce te ocrotește? Acela al părinților noștri, care a asistat pe Golgota la jertfa divină? Cârciumarul ridică din umeri. — Peste mare am cunoscut multe duhuri. Dante Îl fixă În tăcere. Apoi Își Înmuie degetul arătător În cupa de vin și trasă pe masă pentagrama scrijelită pe mozaicul lui Ambrogio. Cruciatul păli, dar rămase impasibil, ca și când n-ar fi priceput. — Ți-ai precupețit oare mântuirea trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trasă pe masă pentagrama scrijelită pe mozaicul lui Ambrogio. Cruciatul păli, dar rămase impasibil, ca și când n-ar fi priceput. — Ți-ai precupețit oare mântuirea trupului cu aceea a sufletului? Îl Întrebă poetul. Baldo nu răspunse. Dante se ridică, Încetișor. — Iar Duhul tău cere În schimb jertfe de sânge? Avu impresia că ciungul Încerca să Îi evite privirea. — Și ceilalți? Căror duhuri și-au consacrat ei credința? — Ceilalți? Cine? — Învățații care par să Își fi ales taverna ta ca altar al riturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ai precupețit oare mântuirea trupului cu aceea a sufletului? Îl Întrebă poetul. Baldo nu răspunse. Dante se ridică, Încetișor. — Iar Duhul tău cere În schimb jertfe de sânge? Avu impresia că ciungul Încerca să Îi evite privirea. — Și ceilalți? Căror duhuri și-au consacrat ei credința? — Ceilalți? Cine? — Învățații care par să Își fi ales taverna ta ca altar al riturilor lor. Ce știi despre ei? Nimic. Sunt oameni de știință. Ce ar putea avea ei de a face cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acele cuvinte exista un sens ascuns. Era ca și cum Cerul al Treilea ar fi Început să vorbească În alegorii. — Dar, chiar dacă În mintea lui Dumnezeu Între ceea ce a fost și ceea ce va fi nu există deosebire În virtutea omniscienței inspirate de Sfântul Duh, zise el, finitudinea noastră omenească trebuie să constate că doi oameni au fost uciși, drumul lor pe Pământ a fost curmat, timpul le-a fost furat. Această faptă strigă după răzbunare către Dumnezeu. — La mine este răzbunarea și la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rol funcțional explicit ale edificiului central: să despartă diurnul de nocturn, să delimiteze unitățile de timp - anotimpuri, ani, zile -, să producă lumina necesară vieții pe noua planetă. Există În versetul al doilea din capitolul Întâi al Genezei o notație incitantă: Duhul lui Dumnezeu Se purta (sau se plimba, sau plutea) deasupra apelor. Ce va să Însemne această preumblare? Creatorul umblă hai-hui În lipsă de ocupație, Își face siesta, bate cosmicele coclauri ca să nu se plictisească? Sau, cumva, este În misiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dar... Senzorii ăia nenorociți se dovedeau mai sensibili decât crezusem. Dracu’ să-i ia astăzi și mâine! Bun, Înțeleg, sistemul de deschidere trebuia să asigure un grad maxim de securitate, În regulă. Ce se Întâmpla totuși dacă Magistrul Își dădea duhul pe neașteptate, dacă murea subit În somn ori În toiul unei ședințe a Consiliului? Poarta rămânea Închisă pe veci? Se recurgea la invenția lui Alfred Nobel, adică la dinamită? Sau la bomba atomică? Mă Întrebam, pentru că altă soluție de clintire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Sau cât de cât familiar, În măsura În care Îți poate fi familiară repetarea coborârii Într-un cavou. Asta era senzația, În principal: că revin Într-o incintă căptușită cu vagi arome mortuare, unde totul agoniza În stare de catalepsie indusă de un duh rău și pe care doar o șansă fericită, dar deloc probabilă, o putea Învinge, readucând lucrurile la viață. Să nu mă-ntrebi de unde până unde o astfel de percepție și ce anume o legitima: habar n-am. Este posibil chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ieșit amețit și am ajuns În cameră mai mult Împleticindu-mă decât pășind. M-am dus țintă la ascunzătoare, am ridicat salteaua și am pipăit cu palma umedă locul bine cunoscut. Era gol. 35 Oricât de sălbatic ne-ar cutreiera duhul relativismului, câteva certitudini nu strică niciodată. Să fie, acolo... Personal, nu știu dacă aveam În dotare prea multe, pentru una Însă pot băga mâna-n foc: am stat tot timpul prost la capitolul instinctul primejdiei. Probabil că de-asta nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
făcu Ximachi ca trezit din somn. Ce spuneai? Continuă, rogu-te. — Vorbeam despre urechi - zise Metodiu. Așezate, cum se cuvine, de o parte și de cealaltă a capului, ele ne ajută să auzim sfaturile duioase, povețele înțelepte, vorbele pline de duh ale celor pe care Cerul, în milostenia lui, i-a așezat peste noi, să ne glăsuiască în ele. Episodul 76 RITORICEȘTI — Ai limba ascuțită, cuvioșia ta, - glăsui vistiernicul Ximachi după ce Metodiu termină vorba. Am avut întotdeauna un sentiment de respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
220 SPRE VALAHIA — Vorbele domniei-tale mi-au lămurit multe lucruri, iubite frate turc - zise Metodiu. Căci ceea ce nu înțelegeam eu, anume cum se face că o nație ce pare unora nu tocmai inteligentă, ba uneori de-a dreptul săracă întru duh, a supus atâtea popoare, acum înțeles-am deslușit. Totul se trage de la educația eminamente militară ce le dați copiilor. Da, da - încuviință turcul - nu suntem deștepți per total, au ieșit și proverbe în această privință pe seama noastră, dar în timp ce alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
al său. — Insh’ Allah, obișnuiau să spună. Dar pentru marea majoritate a celor care își aminteau de acea întâmplare nu fusese vorba de voința lui Allah, ci de un absurd capriciu al destinului sau de o farsă cumplită a neastâmpăratelor duhuri ale nisipurilor, care deveniseră invidioase că un simplu muritor devenise protagonistul sutelor de istorii ce se povesteau la lumina focului. Peripețiile lui Gacel Sayah erau cunoscute și dincolo de granițe, făcuseră să curgă râuri de cerneală și fuseseră chiar motiv de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
În cap, nici dracu n-o oprește. Da i-o fi și iei săraca că-i tînără și n-o să și-o puie În saramură că acolo la hotel, la Brașov, vine străini, de, cu dolari și noaptea țse ridică duhul orașului peste troițele din Șchei peste zidurile grele ale catedralei Bartolomeu degetul parcurge pe fisura unui portal gotic centimetru cu centimetru istoria cînd a fost asta tăcerea imposibil de urnit de pe buze după un concert) — ...Văzuși ce șal frumos mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Elise“ și tu acolo În spatele tuturor pereților aceia răsfoind o carte, turnînd ceaiul În cești, scriind o scrisoare, spălînd mîinile unui copil cu un săpun parfumat, despletindu-te În fața oglinzii, așteptînd brațele unui bărbat, Însoțindu-te pînă la confuzie cu duhul acelor locuri, pipăindu-i sensibilitatea cum Își mîngîie poetul ficțiunile. Dar poate că ceea ce noi numim libertatea de a alege nu este decît un fel deghizat de a ne omologa invențiile. Și atunci ar fi fost mai corect să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de partea doamnei Oprișan cîtă distanță și cît refuz În căderea acestui oblon Între tine și celălalt și ea acolo neînțelegîndu-și greșeala și așteptînd Încă aplauzele măcar un zîmbet de politețe o apreciere cît de mică pentru vorba ei de duh ...doar e bărbat, ce pizda mă-sii! o fi gîndit ea acum În sinea ei) — E minunată, doamnă Oprișan, să trăiești! Și-ți mulțumim. Mă bucur că vă place. Eh, pe mine să mă iertați dacă v-am supărat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cer. Și Îl văzură pe El În car Înveșmîntat În gloria strălucirii, cu veșmintele lui ca soarele, frumos precum luna și cumplit că de groază nu se putea uita la El. țe ca o parafrază la „fericiți cei săraci cu duhul că a lor e Împărăția cerului“ oare există plată și răsplată pe lumea asta? nici nu știu pentru cine să mă tem mai mult pentru Marcelică sau pentru Niki) Și iată un glas din cer zicînd Ilie! Ilie! și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu zece cu douăzeci cu o sută de rechini ca-n junglă trebuie să știi să sfîșii dacă ai ceva de apărat și nu oricum care mai de care mai sus În circa tatălui și a fiului și a Sfîntului Duh fiecare cu propteaua lui de parcă omului i s-a dat un hoit cu toate sculele necesare nu numai pentru el ci să-l Împartă cu zeci și sute de indivizi impotenți care nu au ce le trebuie că Titi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
șeful ei, e un bețivan senil care a investit atât de mulți bani în conservatori încât a obținut postul ca un ajutor de prestigiu, știindu-se că el nu va face treabă. Și, când într-un final își va da duhul, Catherine Hammond îi va lua fără îndoială locul. Pe lângă abilitățile sale, toată lumea caută cu disperare o femeie puternică. Cum e mariajul lor? am întrebat. A urmat o pauză scurtă. Asta nu e o chestie ambiguă. Mereu sunt împreună în locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
putea crede urechilor. Cuvintele binevoitoare ale rabinului erau ca niște lovituri în inima lui, care începu să bată ca un mânz dornic să alerge pe preeriile verzi ale lumii. - Oare pot să duc o asemenea bucurie fără să-mi dau duhul? Părăsi repede sinagoga și se îndreptă spre Strandvägen, către magazinele unde putea să cumpere ceva pentru Tua și familia ei. Și poate un parfum bun pentru el, ca să miroasă bine. Dar îi era greu să meargă. Ca și cum pielea ghetelor i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]