3,224 matches
-
unde autoritățile erau mai tolerante. Calea spre emanciparea evreilor din Moldova și Valahia a fost lungă și plină de obstacole. Încurajați de promisiunile pașoptiștilor, care au importat idealuri liberale vest-europene, de soluționare umanistă a problemei minorităților și a emancipării evreiești - „...emanciparea israeliților și drepturi egale pentru toți locuitorii...” în Țara Românească și respectiv, „...emanciparea treptată a israeliților...” în Moldova - promisiuni care urmau să le deschidă porțile spre prosperitate economică și socială, spre modernizare și libertate - evreii au sprijinit cu entuziasm revoluția
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
a fost lungă și plină de obstacole. Încurajați de promisiunile pașoptiștilor, care au importat idealuri liberale vest-europene, de soluționare umanistă a problemei minorităților și a emancipării evreiești - „...emanciparea israeliților și drepturi egale pentru toți locuitorii...” în Țara Românească și respectiv, „...emanciparea treptată a israeliților...” în Moldova - promisiuni care urmau să le deschidă porțile spre prosperitate economică și socială, spre modernizare și libertate - evreii au sprijinit cu entuziasm revoluția din 1848 și grupările politice care au dus la unirea principatelor. Barbu Iscovescu
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
Românească. Pictorul revoluționar Constantin Daniel Rosenthal a plătit cu viața participarea la revoluție fiind prins de către autoritățile austro-ungare, dus la Budapesta și torturat până la moarte. La 9 (21) iunie 1848, "Proclamația de la Islaz" a revoluționarilor pașoptiști din Țara Românească proclama „emanciparea "israeliților" și drepturi politice pentru compatrioții de altă credință” (art. 21) . In anii următori Unirii, Alexandru Ioan Cuza a făcut primii pași spre emancipare. Au fost cooptați evrei în posturi publice iar legea comunală din 1864 le asigura dreptul de
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
moarte. La 9 (21) iunie 1848, "Proclamația de la Islaz" a revoluționarilor pașoptiști din Țara Românească proclama „emanciparea "israeliților" și drepturi politice pentru compatrioții de altă credință” (art. 21) . In anii următori Unirii, Alexandru Ioan Cuza a făcut primii pași spre emancipare. Au fost cooptați evrei în posturi publice iar legea comunală din 1864 le asigura dreptul de a participa - în anumite condiții - la alegerile municipale. Codul Civil din același an (art. 7) stipula „naturalizarea evreilor după zece ani de rezidență în
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
ei au fost ignorați de Statul Român. 55 dintre ei au fost distinși de Statul Israel cu Cetățenia de Onoare și cu titlul, diploma și medalia Drept între popoare. Regimul comunist, instaurat în România după război, a garantat prin Constituție emanciparea tuturor etniilor. În realitate, antisemitismul - interzis prin lege - a îmbrăcat forme noi chiar în cadrul Partidului, unde, după faza inițială în care conducerea a fost în mâinile unor staliniști de origine evreiască precum Ana Pauker sau Iosif Kișinevski, aceasta a trecut
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
pregăteau un sistem politic monarhist, cu un rol redus pentru Parlament. O facțiune conservatoare fusese întotdeauna împotriva democrației; altele aprobaseră parlamentarismul de la reforma revoluționară din 1906, dar după criza din 1917 și izbucnirea războiului în 1918, ajunseseră la concluzia că emanciparea oamenilor de rând nu va funcționa. Social-liberalii și nesocialiștii reformiști și moderați se opuneau însă oricărei restricții asupra parlamentarismului. La început, ei s-au opus ajutorului militar german, dar războiul prelungit le-a schimbat atitudinea. În politica externă, Senatul de la
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
așezare a unor păstori români veniți, după Ioan Skylitzes, din valea Moravei din Sârbia). În momentul constituirii Voievodatelor medievale cu majoritate românească, numite în limbajul popular "țările române" (anume Transilvania, Moldova, Țara Românească și Dobrogea), lupta anti-mongolă și efortul de emancipare de sub suzeranitatea regatului ungar au înlesnit politica de unificare a voievozilor Basarab și Bogdan. La capătul acesteia, geografia politică a Europei de Sud-Est a înregistrat, alături de mai vechiul voievodat al Transilvaniei, supus și condus de maghiari, două state românești : Țara
Regiuni istorice românești () [Corola-website/Science/302832_a_304161]
-
fiziologic iar per- sonajul nu intrase încă în propria sa umanitate. Cu vremea, s-a produs saltul și definirea prin cuvînt a lui homo stupid- os, ceea ce a reprezentat un semnificativ progres. Prostia echivala atunci cu o veritabilă formă de emancipare. se definește mai întîi printr-o ireductibilă prezență. E vizibil fără ostentație, prezent chiar și atunci cînd lipsește. Traseele lui fizice se compun din flanări noc- turne, evanescente și romantice iar silueta lui gracilă și ele- gantă lasă urme în
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
gerile realului și plasarea în metarealitatea tabloului. Lec- torul imaginii era și mai este încă invitat la o percepție neconvențională în raport cu tradiția și așezarea într-un unghi favorabil analizei de tip intelectiv. Cuplul autor-privitor participă simultan la un proces de emancipare ce se definește pe măsură ce unul sugerează codul simbolic, celălalt și-l însușește interesat. Invarianții estetici propuși de André Lhote privind elementele constitutive la nivelul picturii invocă forma, linia, culoarea, tonurile, valorile, contrastele, ornamentele dar nu uită că, finalmente, ceea ce contează
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
bună, toate fiind nevoite să se reclădească după război. Statele Unite vor accepta un val de imigranți, în special italieni. Anii '20 vor fi dominați de luptele între bandele de gangsteri, din cauza prohibiției. De asemenea, epoca interbelică a fost una de emancipare culturală, marcându-se o schimbare a moravurilor și a modei. Este epoca jazz-ului și a romanțelor. Acum se dezvoltă arta cinematografică, teatrul de stradă și radioul, care vor juca un important rol propagandistic în Germania nazistă. Interbelic este un
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
au fost industrializate, țări ca Japonia intrând pe piețele din China, Asia de Sud-Est și India. Relațiile dintre metropole și colonii s-au deteriorate însă. Militarea lui Woodrow Wilson pentru suveranitatea popoarelor și tezele marxiste antiimperialiste au dus la începutul mișcărilor de emancipare poltica. SUA a avut cel mai de câștigat, dublându-și venitul național și producția de oțel, și crescând flota comercială, împrumutând beligeranților 11-12 miliarde $ și câștigând competiția investițiilor în America Latină, preluând prima poziție ca superputere la nivel global. Conform lucrării
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
au vrut: în cazul celor deținuți în ghetouri sau lagăre ar fi fost fericiți să aibă destulă mâncare ca să supraviețuiască. În timpul unor perioade de represiune sau de ignorare a nevoilor religioase, de pildă, în timpul serviciului militar în diferite țări. după emancipare, o parte din evrei au fost expuși la necesitatea sau obligația de a se adapta la alimentația existentă. Totusi, evreii religioși au căutat în orice situație să nu încalce regulile alimentației kasher, care fac parte integrantă, esențială, de nedespărțit, din
Kașrut () [Corola-website/Science/303238_a_304567]
-
culturale și politice, și regiuni teritoriale. Contextul istoric particular a făcut ca organizarea politică belgiană să fie foarte complexă. În secolul al XIX-lea, elita politică și economică majoritar francofonă în întreaga țară a neglijat sistematic populația flamandă. Mișcarea de emancipare flamandă de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX a apărut pentru a contracara această situație. La sfârșitul celui de al doilea război mondial comunitățile francofone și neerlandofone au marcat politica statului prin tendințele pronunțate de autonomie. Tensiunile intracomunitare au
Politica Belgiei () [Corola-website/Science/303277_a_304606]
-
din statele confederate, cunoscut ca Alabama Republic ("Republica Alabama") la 18 februarie 1861. După Războiul civil american a fost readmis în Uniune la 14 iulie 1868. Același stat Alabama a fost teatrul de desfășurare al celor mai importante mișcări de emancipare a populației de origine africană care au avut loc în deceniile 1950 și 1960. Clima statului Alabama este una temperată cu o temperatură medie anuală de . Temperaturile tind să fie mai ridicate în partea sudică a statului, mai apropiată de
Alabama () [Corola-website/Science/302432_a_303761]
-
Reforma pentru emanciparea iobagilor din Rusia din 1861 a fost prima și cea mai importantă dintre reformele liberale din timpul domniei împăratului Alexandru al II-lea. Reforma a desființat dependența feudală a iobagilor ruși de marii latifundiari. Baza legală a reformei a reprezentat
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
Rusia din 1861 a fost prima și cea mai importantă dintre reformele liberale din timpul domniei împăratului Alexandru al II-lea. Reforma a desființat dependența feudală a iobagilor ruși de marii latifundiari. Baza legală a reformei a reprezentat-o Proclamația emancipării din 3 martie 1861 (19 februarie stil vechi), plus o serie de acte legislative cunoscute sub numele generic "Regulamente cu privire eliberarea țăranilor de dependența iobăgească" ("Положения о крестьянах выходящих из крепостной зависимости"). Proclamația oferea drepturi cetățenești depline iobagilor și
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
susținătorii lui Filip de Suabia (ghibelini) și susținătorii lui Otto de Braunschweig din familia bavareză a Wlefilor, ceea ce a dus la izbucnirea unei schisme imperiale, îngăduindu-i papei Inocențiu al III-lea să arbitreze Occidentul. S-au manifestat tendințe de emancipare în diferite regiuni, în nordul Italiei, caracterizată de o viață urbană intensă și de o prosperitate economică și comercială, orașele fiind total opuse intereselor imperiale și tutelei politice. Papa Inocențiu III a sprijinit familia Welf la început, dar când Otto
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
spitale, clinici și așezăminte medicale. În 1861, când a început Războiul civil american, mulți adventiști erau susținători convinși și activi ai aboliționismului și tocmai de aceea au participat la asociații (cum ar fi „Fairhaven Antislavery Society”, care favorizau fuga și emanciparea sclavilor), cu toate acestea însă, în fața probabilității de a pune mâna pe armă pentru Uniune a produs perplexitate. Pozițiile mergeau de la refuzul total de a se înrola în masă până la obiecția de conștiință individuală: după o dezbatere aprinsă și spinoasă
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
o critică la adresa împăratului Napoleon al III-lea, ale cărui escapade deveniseră la vremea aceea notorii. Faptul că instituția matrimonială este atacată cu vehemență chiar de personajul Euridicei a provocat și critici care se îndreptau în general împotriva tendințelor de emancipare a femeii, asemănătoare cu atacurile presei la adresa lui George Sand sau a lui Gustave Flaubert. Bineînțeles că opera a stârnit cu irevertențele ei și râsete răsunătoare. Popularitatea ei imensă s-a datorat muzicii accesibile, care exprimă în mod adecvat ideile năstrușnice
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
familie. Om cu foarte multe talente, cantorul nu stăpânea numai diverse instrumente muzicale (chitara, flautul și vioara), ci nutrea și anumite ambiții în domeniul literaturii, scriind poezii și tratate pe teme religioase, care-l arată ca adept al ideilor de emancipare a evreilor. Într-un cartier de mici negustori al Köln-ului s-a născut la 20 iunie 1819 Jacob, viitorul compozitor. Dând încă din copilărie dovadă de talent muzical, Jacob a luat lecții de vioară de la vârsta de șase ani, la
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
(n. 1775, Becicherecu Mic - d. 20 ianuarie 1818, Timișoara) a fost un preot, cărturar, fabulist, traducător și militant român pentru emanciparea românilor din Banat. S-a născut în familia preotului Zaharia și a urmat studiile la școlile sârbești din satul natal și din Timișoara, acolo unde s-a familiriazat cu limba sârbă și germană. Odată terminate studiile, devine învățator la Belinț
Dimitrie Țichindeal () [Corola-website/Science/303476_a_304805]
-
de numai 43 de ani, într-un spital din Timișoara. Este îngropat în satul său natal, Becicherecu Mic, conform dorinței sale. Literar, Țichindeal s-a ocupat de traducerea de texte din limba sârbă în română pentru a promova educarea și emanciparea maselor românești. Traduce mai ales lucrările marelui iluminist sârb Dositei Obradovici. Traduce și adaptează inclusiv unele fabule de mare circulație, pe care le-a publicat mai târziu, modificate ușor, ca fiind creații proprii. De aceea au o valoare nu atât
Dimitrie Țichindeal () [Corola-website/Science/303476_a_304805]
-
ei, pictorul Tache Brăescu, care a fost observator în aviația română în timpul războiului. Revine la scoala militară de la Tecuci cu solicitarea de a deveni pilot, dar reglementările militare și aeronautice ale vremii nu permiteau acest lucru. În lume, mișcarea de emancipare a femeilor a cuprins și domeniul aeronautic, femeile luptându-se cu prejudecățile și autoritățile vremii, lucru pe care l-a făcut și Smaranda. Unele dintre femei au reușit, cu mari eforturi, cheltuieli și sprijin particular, azi acestea având acces la
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
poloneză, datorită istoriei sale și poziției fără compromis [față de cele trei imperii care împărțiseră Polonia la sfârșitul secolului al XIX-lea], trebuia ca în acea luptă să ocupe fără nici un dubiu un loc de frunte și să ajute efortul de emancipare a altor națiuni oprimate din Rusia. Mișcarea Prometeistă a luat ființă, după spusele lui Charaszkiewicz, din mișcarea rezistenței naționale de la sfârșitul secolului al XIX-lea printre numeroasele popoare ale Imperiului Rus. Această renaștere națională își trăgea seva din procesul social
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
baltic, Finlanda, Estonia, Lituania și Letonia au devenit independente. Polonia a fost printre primele țări care le-a recunoscut independența, deși relațiile polono-lituaniene s-au răcit după războiul polono-litianian. În bazinul pontic și caspic, acestă perioadă a fost caracterizat de emanciparea Ucrainei, Crimeii, Georgiei, Azerbadjanului, regiunilor Donului, Kubanului și Caucazului de nord. Au apărut semne de renaștere națională și în Statul Idel-Ural și Turkestan. Rolul polonez în procesul prometeist a fost marcat de semnarea alianței militaro-politice cu Ucraina ("Înțelegera de la Varșovia
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]