3,954 matches
-
că vrea să devină vedetă de cinema, de parcă tot ce trebuia să facă pentru asta era să se plimbe aiurea, îmbrăcată în rochia ei neagră, fiindcă mai devreme sau mai târziu avea să fie descoperită de cineva. Aiurelile astea mă enervau, pentru că eu urmez niște cursuri de actorie la Pasadena Playhouse și știu că nu-i deloc ușor. M-am uitat peste însemnările mele de la discuția cu Sheryl Saddon. — Domnișoară Graham, v-a spus cumva Betty că a apărut într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de acolo și... — Mai zi o dată numele hotelului, fiule. Se numea Cornucopia Motor Lodge. — Și Betty te-a ațâțat din nou? — Ăăă... mi-a zis că-i la ciclu. Și tu te-ai lăsat dus cu preșul? — Da. Te-a enervat rău de tot chestia asta? La naiba, n-am omorât-o eu! — Șșșt. Ai dormit pe fotoliu, iar Betty a dormit în pat, așa-i? — Așa-i. — Iar de dimineață? — Dimineața am pornit spre L.A.. Betty m-a însoțit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
este genul. Nu e Îndeajuns de inteligent Încât să mintă convingător. — Într-adevăr, fu de acord Logan. Cu toate astea, ne minte. Sub nici o formă nu a fost acolo doar să se răcorească după o ceartă În familie. Te-ai enervat, bine, dar nu te duci până la râu pe o ploaie torențială doar să te calmezi. A fost acolo cu un motiv precis, dar nu știm care este acela deocamdată. Portul din Aberdeen se Întrezărea prin geamul mașinii, cenușiu și sărăcăcios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să dovedească faptul că el Înscenase tot cazul. Că Angus Robertson, cunoscut drept „Monstrul din Mastrick“, era adevărata victimă. — Nu vă faceți griji, domnule Moir-Farquharson. Insch Îi pronunțase numele așa cum se scria - „Far-Quar-Son“, În locul tradiționalului „Facherson“, pentru că știa că Îl enerva la culme. — Vorbeam despre altă jigodie slinoasă. Ce frumos din partea dumneavoastră să vă alăturați nouă. Avocatul oftă și Își aranjă haina pe spătarul ultimului scaun liber din jurul mesei de interogatoriu. — Spuneți-mi că nu trebuie să o luăm de la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un colț și Își Înfipse picioarele Încă umede Într-o pereche de șosete negre. Cum naiba lăsase să se Întâmple așa ceva? El era comisar, iar ea era agent de patrulă. Lucrau Împreună. Era superiorul ei direct! Inspectorul Insch s-ar enerva groaznic dacă ar afla că a Început să se vadă cu un agent din echipa lui! Țopăind Într-un picior, Își puse pantalonii Înainte de a-și da seama că uitase să Își pună chiloții. Așa că jos cu pantalonii din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
celorlalți reporteri. Știu că poți să Îmi spui ce se Întâmplă În interior. Poți face asta. — Eu credeam că ai deja pe cineva care Îți servește ponturi. Acum, că nu mai mânca, Logan putea să se concentreze În a se enerva. Miller ridică din umeri și răsuci o fâșie lungă de paste pe furculiță. — Mda, dar tu ești mai bine plasat, Laz. Ești omul de la fața locului, ca să zic așa. Și până să o faci pe țâfnosul, nu uita: ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Așa că nu o făcu, se mulțumi doar să scoată niște sunete de Încurajare Înainte să dispară În noapte. Imediat ce ajunse suficient de departe, Logan Își scoase telefonul mobil, Îl porni și apoi sună la sala de ședințe. Îi răspunse voce enervată de polițist: — Da? — Aici comisarul McRae, spuse Loganpornind spre oraș. S-a Întâmplat ceva? Urmă o scurtă pauză, după care: — Îmi cer scuze, domnule, dar presa a sunat Încontinuu. Dumneavoastră spuneți un nume, iar eu vă spun că am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
poliție, În uniformă completă, aplecată Înafară pe geamul mașinii, care Înjură până nu mai poate, face vreun bine poliției? Nu m-am gândit, domnule. — Jackie, un astfel de comportament ne face pe toți să arătăm ca o adunătură de idioți. Enervezi pe oricine vede sau aude de la altcineva. Și Îți pui slujba În pericol. Roșeața ei trecu de la culoarea căpșunei la cea a sfeclei. — Eu... scuze. O lăsă să fiarbă În liniște până numără la zece, Înjurând În sinea sa. Sperase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să fie oprit. Insch mormăi. — Oh, nu vă faceți griji, domnule. Când aflu cine e de vină, o să mă asigur că nu mai vorbește cu nimeni niciodată. Napier ciuli urechile. — Asigură-te că nu Încalci regulile, inspectore, zise el, vizibil enervat că Insch Îi uzurpase responsabilitatea de a găsi cârtița. Vreau o audiere disciplinară formală și demiterea din poliție. Fără Întoarcere. Fără scurtături. S-a Înțeles? Insch aprobă din cap, dar ochii Îi ardeau ca doi cărbuni pe fața-i nervoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
năvală hormonii și devin adolescenți. Atunci nu mai scoți de la ei nici un cuvânt. Dar un copil de patru ani poate să se smiorcăie toată ziua și toată noaptea dacă vrea ceva cu-adevărat. Așa că, În cele din urmă, mama se enervează și cu asta basta. N-o mai vede niciodată pe fiică-sa. Și În nici un caz n-avea s-o mai vadă nici acum. Când cadavrul avea să fie În cele din urmă eliberat pentru Înmormântare, sicriul va fi Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
conditio rerum humanarum, era mediocră și fără speranță. Nu căută cuvinte de consolare. Spuse că greutățile vieții îl învățaseră știința scrisului. — Pentru că acesta este scopul durerii: să zidească experiențe. Văzu că Împăratul era cu gândul în altă parte și se enervă. Zise, trufaș, că se inspira din faptele și cuvintele altora pentru o operă pe care o scria încet-încet și care avea foarte multe părți. Împăratul se ridică; avea senzația că se sufocă. Zise că voia să se odihnească. Medicul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Da, dar cu cine...?“ „Cu oricine. Vor fi fiind acolo farfuze și damicele destule!“ Are dreptate. Mă ridic lihnit din boemă și alerg curios spre Clipă. (revelion) Spre miezul nopții am, la un moment dat, o stare de neliniște; mă enervează brusc lumini, toalete, zâmbete, cuvinte false. Îi simt pe toți cum se prefac, pândindu-se, pândindu-mă. Le Întorc spatele și umblu singur cu un pahar plin În mână În căutarea lui Mephisto. „Dar dacă o fi rătăcind printre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să mă apăr În viitor. „Dacă se comportă așa cum se comportă, Înseamnă că are ceva În el numai al lui, ceea ce noi nu avem și trebuie să-l lăsăm cum e el, altfel Îi forțăm personalitatea“, vorbea Aura. M-a enervat acest mod patetic al ei de a-și da aere de tragi-comediană, mai ales pentru că șefa ASC de grupă m-a acuzat, În apărare, de „imaturitate“ și le-am trântit, nu fără a-i face să creadă inițial că vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acrobatice. Sunt veselă, veselă, veselă, cu toate că la istorie am luat un 5 pentru neînvățare. Însă presimt că e prima și ultima dată când visul meu cel vechi are speranțe de realizare. Dinu a lipsit azi și asta m-a cam enervat. Restul, mare, mare bucurie determinată de Radu. 29 noiembrie 1959 (duminică) Dimineața, la demonstrație, am mers extrem de prost. Apoi, decepție totală, tot și toți contra mea. Și acum mă cutremur când mă gândesc ce-am putut suferi. Însă, după-masa, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aleg ca ajutor pe Dinu, Însă el a renunțat, ceea ce m-a făcut de râs În fața dirigintei și a clasei. Să nu mai vorbim despre perdaful ce a urmat! Bineînțeles că mi-a cerut scuze și l-am iertat. Mă enervează Însă atitudinea lui Iloni, care susține În gura mare că Dinu este sub papucul meu, ceea ce nu-mi convine absolut deloc. Toată ziua Învăț după noua mea metodă. Într-adevăr, cere muncă! Sunt pe calea de a câștiga prietenia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
22 aprilie 1960 (vineri) Azi, la ora 15.56, a avut loc cea mai dureroasă lovitură care mi s-a putut da. Horia a declarat În gura mare, În toată clasa, că eu mă țin după Dinu și asta Îl enervează. A fost o situație Îngrozitoare. Ca urmare, Îi urăsc pe toți, pe toți, vreau să mor de rușine. Toți și-au bătut joc de mine, mi-e frică de lume, m-a lovit imparabil. 26 aprilie 1960 (marți) Am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu li se Întâmplă și lor, se reped În mare grabă (simțind cu al șaselea simț acel miorlăit straniu) ca să omoare pe preafericiții parteneri, incapabili să se mai apere, Înmuiați de voluptatea plăcerii. Hai, recunoașteți și voi, ipocriților, că vă enervează la culme miorlăiala asta a neamului pisicesc, că sunteți aproape invidioși pe lipsa de prefăcătorie cu care natura Își strigă legile ei. (marți) Nu mă pot abține să nu mă manifest sincer; simt că lumea este falsă, plină de meschinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și să nu mă leg spiritual de nimeni. Așa voi face! 25 aprilie 1963 (joi) Am așteptat degeaba la ora 7 În hol la facultate. N-au venit cei doi. Oare or fi avut motive serioase? Nu m-am prea enervat, pentru că am petrecut un sfert de ceas cu Crângulescu, care mi-a făcut o propunere interesantă. Apoi, ca să nu mă plictisesc, am plecat cu colegul meu Martin la film. Am o afecțiune specială pentru el. Nu specială În sensul intensității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În care să pot scrie mai departe mult. Pe Vasile Îl detest. Nu pot să Îl văd În ochi, mi-amintește lucruri oribile, de nepovestit. Oribile, bine am ales cuvântul! Mi-e scârbă de el, mi-e greață. Martin mă enervează cu rigiditatea lui. Totuși, În lipsa altuia mai bun, deocamdată, o să mă resemnez și la el. Singură Înnebunesc. Nu știu ce am. Desigur, mi-au lăsat multe urme cele ce s-au petrecut cu idiotul de Vasile. Dar cât o să dureze oare? De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu mai caut nimic. Soartă, rupe-mă de starea asta; oricum, dar rupe-mă! Seara m-am dus cu Martin la o oră de filosofie. Oh, cât aș fi vrut să dau cu el de-a azvârlita, așa m-a enervat cu pretențiile lui de savant atoateștiutor. Cum Îi găsesc Înlocuitor, Îl dau dracului imediat și iremediabil. Prea mult l-am suportat. Mi-ajunge! Mă simt foarte singură, dar nu vreau să recunosc nici În ruptul capului. Am atâția În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sâmbătă) M-am Întâlnit la plenara de patinaj cu Petre. Am aranjat ceva amândoi. Ce târziu se pot satisface pasiuni care demult mă terorizau, iar acum au devenit simplă curiozitate! Am fost considerată la ședință o cantitate neglijabilă. M-am enervat destul de bine, noroc de prietenii mei hocheiștii, care m-au dispus. Urăsc mediul acesta de patinaj. E atâta prefăcătorie, atâta meschinărie În el! 5 mai 1963 (duminică) Petre, Eugen... Care din ei? De ce nu unul Într-o seară, celălalt a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În poșetă, Îi Întorc totul pe dos, ca să aflu corpul delict, să găsesc o urmă. Iată că pomeții obrajilor ei rămân impenetrabili, nu se colorează ca hârtia de turnesol, nu-mi dau nici un indiciu, mă trădează oare și ei, mă enervez la culme: „Unde ai fost, cu cine te-ai...?“. Mă Înfurii, ridic mâna s-o lovesc; ea râde, mă sfidează cu toată ființa. Simt că sunt ridicol; când nu mă controlez, râde În hohote: „Ei, drăcia dracului, ești gelos, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fi plăcut să se uite și ea, dar nu avea loc de mine. Ea Însă se maimuțărea, se strâmba la mine, pe când eu eram extrem de serios și, când se apropia de oglindă, Îi Întorceam spatele și plecam, ceea ce-o enerva În mod inexplicabil. De multe ori, se ascundea În dosul marii oglinzi, aștepta un timp până când eu Întindeam mâna să mă mângâi și atunci, brusc, scotea o mână din lateral și mă Înhăța; fiind pe Întuneric, odată, m-am speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Kara tocmai terminase din nou trucul lui Tarbell cu cele trei batiste. Stingând țigara pe podea, Balzac se încruntă din nou: - Arătătorul de la mâna stângă puțin mai sus. - S-a văzut legătura? - Dacă nu s-ar fi văzut legătura, se enervă el, de ce aș mai fi zis să ridici mai mult arătătorul? Încă o dată. Fșșșș... batistele se separară și fluturară prin aer precum steagurile unei armate triumfătoare. - Ah, spuse Balzac. O încuviințare aproape imperceptibilă. Nu fusese tocmai o laudă, însă Kara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dimineață. Îți garantez că nu va fi așa, pentru că o să stau treaz toată noaptea. Asistentul își dădu ochii peste cap. Apoi anunță cu voce tare: - Lincoln va merge să doarmă câteva ore. - Cum ți-ar plăcea să fii șomer? se enervă Rhyme. - Cum ți-ar plăcea să fii în comă? ripostă Thom. - Ăsta se numește abuz în serviciu, spuse Rhyme. Dar începea să lase de la el. Înțelese pericolul care îl pândea. Când stătea prea mult în aceeași poziție sau când anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]