2,928 matches
-
conceptual al imaginarului se revarsă în întreg modelul tip matrice pe care îl propun pentru evul mediu, cu arhetipurile sale (dar și modelele istorice și spirituale și tipurile sociale), cu religia oficială (o suprastructură de tip sintagmatic), cu credințele populare, ereziile sau gnozele care traversează cultura și imaginarul popular creștin, cu bestiarele, complexele, codurile și unitățile spațiu-timp ("clase morfologice") și cu o zonă în care imaginile fantastice sunt generate de o imaginație bogată și insurgentă față de dogmă, completată, în sfârșit, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Imperiul roman și Imperiul grecesc. Românii, datorită originii lor latine, devenite o dogmă pentru cărturari, și nu numai în provincia de peste munți, își revendică apartenența la primul. Centrul cercului în care ei ființează nu mai e Roma "cea nouă", a ereziei latinilor, nici, cu atât mai puțin, Țarigradul greco-turcesc, Stambulul. Conștiința de a aparține unui neam care începe cu întemeietorii Romei vechi o avuseseră românii din vremea lui Ștefan cel Mare, urmașii lor fuseseră fericiți să descopere în scrierile umaniștilor poloni
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
in alternatim a devenit o obișnuință tot mai acceptată și reglementată. Aproape fiecare biserică era mândră de a poseda o orgă, ajunsă acum la un nivel tehnic ridicat; aceasta, prin sunetul său impunător, părea să strige victoria credinței asupra ultimelor erezii din sfera protestantă și să invite vocile umane să se asocieze cu ea. S-a născut, astfel, o literatură organistică de mare valoare, avându-l în frunte pe Frescobaldi, cu celebrele sale „comentarii” organistice. Acum, în Baroc, și celelalte instrumente
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Părinți participanți la primele două Sinoade Ecumenice, care au avut loc la Niceea, în anul 325, și Constantinopol, în anul 381. Crezul a fost definit de Sfinții Părinți de la aceste două Sinoade mai ales cu scopul de a combate diverse erezii, în special arianismul, apolinarismul, macedonianismul (sau erezia pnevmatomahă), hiliasmul etc., precum și din dorința de a deosebi religia cea nouă - creștinismul - de celelalte religii, politeiste. Crezul este cea mai cuprinzătoare și mai clară mărturisire de credință a Bisericii noastre, constituind, de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
care au avut loc la Niceea, în anul 325, și Constantinopol, în anul 381. Crezul a fost definit de Sfinții Părinți de la aceste două Sinoade mai ales cu scopul de a combate diverse erezii, în special arianismul, apolinarismul, macedonianismul (sau erezia pnevmatomahă), hiliasmul etc., precum și din dorința de a deosebi religia cea nouă - creștinismul - de celelalte religii, politeiste. Crezul este cea mai cuprinzătoare și mai clară mărturisire de credință a Bisericii noastre, constituind, de fapt, sinteza învățăturii de credință ortodoxă. Simbolul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
la 9 iulie, același an. Au participat 150 de episcopi, printre care mai de seamă au fost: Meletie al Antiohiei, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nysa, Amfilohie de Iconiu, Chiril al Ierusalimului și Diodor de Tars 4 . Sinodul a condamnat erezia pnevmatomahilor - a celor care învățau greșit despre Sfântul Duh - și apolinarismul, care nega integritatea firii umane a lui Hristos. Părinții participanți la acest Sinod au completat Simbolul niceean cu încă 5 articole de credință, care stabilesc învățătura Bisericii despre Sfântul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cu nici unul din duhurile rele. Trăind în împrejurările pământești, ea nu e înnegrită de rugina păcatului. În sfârșit, ea rămâne nemicșorată și neîmpuținată, deoarece, cu toate că e arsă din vreme în vreme în cuptorul prigoanelor și încercată de răscoalele necontenite ale ereziilor, nu suferă sub povara încercărilor nici o slăbire în învățătura sau viața, în credința sau disciplina ei. De aceea, ea întărește prin har înțelegerea celor ce caută spre ea cu 98 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Altarul nu e sfânt nici-cum pot fi
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
este un singur Dumnezeu și un singur Domn, de aceea se cuvine laudă Bisericii pentru singularitatea ei, fiind o copie a principiului unic. Biserica cea una este moștenitoarea Celui care prin fire este unul; și pe această Biserică se silesc ereziile să o împartă în multe biserici. Spunem, deci, că numai Biserica veche și universală este una și în ce privește ființa ei și în ce privește începutul ei și în ce privește superioritatea ei. Biserica, deci, care și are temeiul în Testamentele ei proprii, dar mai
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
astăzi o relevanță nouă, sînt considerate ceva important, dacă nu cumva esențial. Antropologii își îndreaptă atenția spre procedeele, din trecut sau de astăzi, folosite de Biserici pentru a tolera/admite/ integra în ortodoxia oficială diferența, opinia îndrăzneață pînă la limita ereziei, nonconformismele. Nu pe omogenitate, ci pe concurența, varietatea, policromia din peisajele credinței, fie ele vechi sau noi, cade acum accentul în studiile religioase. într-un frumos text introductiv la cartea despre Origen a lui Henri Crouzel, Ioan I. Ică înfățișa
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
patrimoniu de idei moștenit și care urmează doar să fie lămurit și înfăptuit prin existența umană. Simbioza dintre viața religioasă și gândirea filosofică apare în India ca un fenomen promovat de două împrejurări fundamentale: omul religios nu se teme de erezie, iar filosoful nu e atins de patima singularității. Această potrivire a creat un climat optim pentru dezvoltarea spiritualității indiene. India secolelor VI-V î. Hr. trecea printr-o perioadă de intense căutări spirituale și intelectuale. Cadrele înguste ale vedismului au fost
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
călugărilor din împrejurimi, printre care și aceea de a primi de la mireni aur și argint. Conciliul a condamnat practicile incriminate și vinovații au fost obligați să accepte verdictul. Una dintre cronicile ceyloneze, Dipavamsa , înregistrează faptul că, după condamnarea lor pentru erezie, călugării repudiați s-au retras și au ținut un conciliu propriu numit, destul de semnificativ, chiar în textele ortodoxe ale grupului împotriva căruia era îndreptat, Mahăsangīti, „Marele Conciliu”. Ei au deformat învățătura și au alcătuit o altă Sutta rivală și o
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
învățătura sa este „desăvârșită și infailibilă” (tatheva hoti no aññatha), este pentru că el a pătruns în întregime Legea Eternă (akălika dharma) și a verificat el însuși toate lucrurile în cer și pe pământ (sayam abhiññă sacchitkatvvă ). El denunță ca o erezie josnică ideea că ar învăța o înțelepciune care să fie a sa, elaborată de el. Nu sunt cu adevărat înțelepți cei care au venit să distrugă; adevărații înțelepți au venit pentru a împlini Legea. „Am văzut - spune Buddha - Vechea Cale
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
sub egida lui Van Artevelde. Fenomenul afectează de asemenea și statele monarhice prin revolte conduse de Étienne Marcel la Paris (1357-1358) sau prin cea purtată de Van Tyler în Anglia (1384). Ea se manifestă în chipuri multiple care, adesea, reînvie "erezii sociale"117 de tip albigeois, jacquerii țărănești clasice ca acea din Vendeea, dar în egală măsură suscită primele revendicări ale cetățenilor simpli, și nu numai ale burgheziei. În Boemia mai ales, această mișcare politică se unește cu trezirea conștiinței unei
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
conglomerat ce dă formă finală substanței lirice: „labirinturi de cristal, / fulgerate / de șerpi negri / înhămați la harfe de aur, / și lacuri, în șiraguri, de sunete” (Adâncuri de mare). Îndepărtându-se de efortul atingerii stării pure de poezie cu valențe metafizice, Erezii marine (1980) evidențiază relația erosului cu spațialitatea, marea ritmând, stingând elanuri și ștergând urme ori ducând spre infinit sentimentul limitării ființei. Iubirea pentru androgin (femeia cu „trupul zvelt de băiat”), cu rezonanțe amintind de miturile Antichității elenistice, diversifică modalitățile de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
între pasiune paroxistică și gelozie maladivă, ar părea că provine din romanul interbelic (Anton Holban, Cella Serghi). SCRIERI: Orizonturi dobrogene, Constanța, 1964; Ceasul umbrei, București, 1969; Elementele, București, 1974; Poem scris pe suflarea pământului, București, 1975; Golful sălbatic, București, 1977; Erezii marine, București, 1980; Anamorfoze, București, 1983; Dimineața nuanțelor, București, 1989; Fragilități, Constanța, 1996; Dignidad, Constanța, 1997; Provocări imergente, Constanța, 2000. Antologii: Secvențe marine, introd. Cornel Regman, București, 1966 (în colaborare cu Marin Porumbescu); Fereastra dinspre mare, Constanța, 1995. Repere bibliografice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
Piru, Poezia, II, 329-332; Eugen Barbu, Prospectare, LCF, 1976, 15; Poantă, Radiografii, I, 193-194; Florin Pietreanu, Un spațiu al purității, TMS, 1977, 4; Artur Porumboiu, „Golful sălbatic”, CRC, 1977, 51; Sorin Titel, Roman de analiză, RL, 1978, 5; Lucian Raicu, „Erezii marine”, RL, 1980, 39; Alex. Ștefănescu, Poesia omnia vincit, TMS, 1981, 4; Eugen Simion, „Anamorfoze”, RL, 1983, 11; Costin Tuchilă, Formă și deformare, LCF, 1983, 18; Daniela Bistriceanu, „Anamorfoze”, TR, 1984, 24; Elvira Iliescu, Alunecarea lumii spre miracol, TMS, 1986
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
capitalului străin la punerea în valoare a bogățiilor țării, simplificarea administrației, precum și descentralizarea serviciilor publice. De altfel, în articolul intitulat Criza Partidului Liberal, georgiștii recunoșteau că programul lor era "în esență cel al Partidului Liberal tradițional, debarasat însă de lestul ereziilor economice și politice din trecut și ținându-se seamă [...] de experiențele tuturor partidelor politice"266. Hotărârile Comitetului Executiv al PNL de sub conducerea d-lui. Gh. Brătianu, din 7 noiembrie 1930 cu privire la unele puncte din programul partidului, au reprezentat rezultatul unei
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
în aproximativ 1800 de limbi, se spune) iar traducerile ei se influențează unele pe altele. Cât privește Coranul, primele traduceri, realizate în Europa în scopuri polemice în sec. X-XIII, în unele cazuri, si pentru a dovedi că islamul este o erezie creștină, au fost influențate de traducerile Bibliei. Cele care au urmat au fost influențate de primele, cele din secolul trecut au fost influențate de traducerile în germană (este cazul și al traducerii lui Silvestru Octavian Isopescul, apărută la începutul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
al lui „satisfăcător”; acest fapt împiedica în mare măsură perceperea semnificației participiului activ Š"kir și a formei intensive Šakór. Pentru claritate, le-am putea echivala cu „Recunoscător”, însă am riscă să adăugăm o conotație ce ar constitui chiar o erezie în context coranic: recunoscător este cineva care a primit o binefacere de care avea nevoie; or, All"h nu are nevoie de nimic, este ghan. La fel, echivalarea lui al-′aqq cu „Adevărul” - și am văzut, în exemplele noastre, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
vechii versiuni de la București; în 1936, aceasta a suferit și unele modificări în pasajele mai obscure, ținând seama de textul masoretic. Edițiile succesive au făcut același lucru, ultima fiind cea din 1988, care s-a retipărit în mai multe rânduri. „Erezia” modificărilor datorate textului masoretic a fost eliminată - cel puțin în intenție -, revenindu-se la Septuaginta că textus receptus 168, în versiunea recentă a Bibliei realizată de Bartolomeu Valeriu Anania. Traducerea Cornilescu, făcută după ebraica (Vechiul Testament) și greacă (Noul Testament), este versiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Press, New York Cuceu, Ion; Cuceu, Maria, 1988, Vechi obiceiuri agrare românești, Minerva, București Cuisenier, Jean, 1998, „Cérémonial ou Rituel”, În Ethnologie française, vol. 28, nr. 1 Cuisenier, Jean, 2006, Penser le rituel, PUF, Paris Culianu, Ioan Petru, 2003, Cult, magie, erezii, Polirom, Iași Curcio-Nagy, Linda, 1994, „Giants and Gypsies: Corpus Christi in Colonial Mexico City”, În Daniel Czech, Craig Wrisberg, Leslee Fisher, Charles Thompson, Gene Hayes, 2004, „The Experience of Christian Prayer in Sport”, În Journal of Psychology and Christianity, vol
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Rubens, Pictor și diplomat (Scrisori), București, 1970; Federico García Lorca, Doña Rosita, București, 1971; Antonio Buero Vallejo, Somnul rațiunii, București, 1971; Lillian Gish, Filmele, domnul Griffith și eu, București, 1973 (în colaborare cu Paul B. Marian); Neri Pozza, Proces pentru erezie, București, 1973; Katherine Anne Porter, Corabia nebunilor, București, 1975; George Eliot, Middlemarch, I-IV, pref. trad., București, 1977; Kenneth Allsop, Chicago sub teroare, București, 1978; Jerome K. Jerome, Vacanță cu copiii mei, București, 1981; Trei secole de paradox, pref. Silvian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288019_a_289348]
-
de dominație politico-socială. Altfel zis, sacrul refuză instituționalizarea sa. Zamolxe trebuie să se sacrifice pentru a-și împiedica rivalul să transforme o dispoziție nativă autentică, o credință adevărată, într-un cult. După ce-l acuzase pe propovăduitorul religiei Marelui Orb de erezie și obținuse izgonirea profetului, Magul, observând răspândirea tot mai mare a învățăturii lui Zamolxe și întrevăzând repede că o poate folosi ca să-și întărească autoritatea, pune să se cioplească o statuie a acestuia, o așază în templu și organizează venerarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
naturae individua substantia), care pune în dialog o caracteristică unică a ființei, teologică la origine, și folosirea, în același timp, a unor categorii pur filosofice. La origine, definiția lui Boethius este teologică, referindu-se la o polemică în opoziție cu erezia monofizită a lui Eutichie, atribuind lui Isus Cristos o singură natură, cea divină, și împotriva ereziei dualiste a lui Nestorius care atribuie, pe lângă cele două naturi, și două persoane: divină și umană. Împotriva acestora, Boethius afirmă o unire ipostatică într-
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
folosirea, în același timp, a unor categorii pur filosofice. La origine, definiția lui Boethius este teologică, referindu-se la o polemică în opoziție cu erezia monofizită a lui Eutichie, atribuind lui Isus Cristos o singură natură, cea divină, și împotriva ereziei dualiste a lui Nestorius care atribuie, pe lângă cele două naturi, și două persoane: divină și umană. Împotriva acestora, Boethius afirmă o unire ipostatică într-o singură persoană a celor două naturi, divină și umană. De fapt Boethius folosește două concepte
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]