3,004 matches
-
fără nici o eroare de proporții sau de linii, dar lăsîndu-i apoi toate asperitățile intacte, permițîndu-i să zgîrîie, să ardă pînă la incandescență, să provoace, să neliniștească. Oh, primul cuvînt cu care se întîlnesc ochii cititorului, ultimul pe care îl pronunță eroina, Michèle, cuvînt intens, sacadat, percutant, asemenea celor treizeci de zile din viața unei femei, pe care le povestește textul. De fapt, Djian alunecă el însuși în pielea femeii, și de acolo tot mai departe și mai adînc, prin sex și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
prozator juvenil. De pildă, personajul principal al romanul său Mon père est un fantôme, Mina Kemper, o tînără ce traversează o sumă de aventuri neverosimile, află în cele din urmă, odată cu noi, că de fapt este o creație virtuală, o eroină de joc interactiv, un "avatar", cum se spune, ale cărui coduri sunt înscrise într-un program pe care toți utilizatorii internetului îl pot descărca și face să interacționeze cu alte softuri, generînd astfel o infinitate de vieți fictive. Dar cine
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a ucide microbii, desigur, chiar dacă își mutilează pielea și degetele dintr-un foc), sau amica unui alcoolic drogat, care o îndoapă cu Mical, sau, potrivit finalului cutremurător, un înger care plînge pentru că nu vrea să moară. La fel ca Mina, eroina din Mon père est un fantôme care, atunci cînd cea care a creat-o pe calculator îi dezvăluie că nu e decît o invenție, exclamă din toată inima ei virtuală: "Dar exist!3 Autoarea ei și-a modificat propriul cod
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
vine neapărat s-o salvezi, dar pe care ești incapabil s-o abandonezi. Pasajul ar fi hilar dacă nu ar fi tragic: iată un cititor obișnuit, îndreptîndu-se liniștit către sfîrșitul cărții și care se trezește deodată interpelat (cu majuscule) de eroina care nu mai vrea să moară și care se agață cu disperare de forța salvatoare nu a autorului resemnat și pervers absent ci a cititorului. În cazul de față, acesta ar da totul ca să se afle în altă parte, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
În biserică, atunci când vrăjmașii, prin Badea Cluciarul, scuipă asupra cadavrului lui Mircea Ciobanul, Chiajna se dezvăluie ambițioasă și bărbătoasă. Într-un alt tablou mut, Chiajna, "rece, posomorâtă ca întotdeauna", își lasă mâna sărutată de domnițe, fetele ei. Ultima apariție a eroinei, scurtă, violentă, verifică posibilitățile firii ei aprige: " - Unde-s puii de năpîrcă?... strigă el ăDumbravă Vorniculîcu glas răgușit, intrând în cort cu mâna în șold. Li-a sosit ceasul pieirii! halal di ei, fărtați! . - Pare-mi-se că-n beție
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un roman detectivistic, narând complicatele și răbdătoarele metode pe care avocatul Mihai Aspru le folosește spre a smulge taina Donnei Alba și în cele din urmă dragostea ei. Eroul merge până acolo încît își procură niște scrisori crezute compromițătoare pentru eroină, sperând printr-o psihologie a priori, înrudită cu aceea a lui Camil Petrescu, că va câștiga dreptul la recunoștință. Însă Aspru nu cucerește pe Alba prin tactica insinuării, ci printr-o brutală posesiune. Romanul este o monografie a mentalității virile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
învață "prietenia" cu piciorul prin "tușă", constând în introducerea piciorului între pulpele altuia. Romanul, care, privit de sus, amintește literatura lui Pierre Loti (Azyadé, Madame Chrysanthème etc.), se salvează prin impresia de inocență sălbatecă ce se desprinde din moravurile unei eroine așa de străină de civilizația noastră. Maitreyi rămâne până acum singura scriere cu adevărat interesantă a lui Mircea Eliade. Restul e o ilustrare a acelui obsedant trăirism. Tineri participă la mișcări comuniste, fac crime, violează servitoarele și femeile măritate, cunosc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ștrengării, notate într-un stil stenografic, ce se exagerează în Călător din noaptea de Ajun, în care autoarea devine gidiană, prin Camil Petrescu, adică convinsă că nimic nu poate înfrumuseța autenticul, oricât de jurnalistic. Iar întîmplarea autentică este acum seducerea eroinei de către un student german la cursurile de vară de la Grenoble, cu refuzul căsătoriei. Victima nu dă expresie tragică accidentului ei dintr-o mândrie de fată modernă, dar se vede că, femeie ca oricare alta, nu pricepe concepțiile libere ale camaradului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
autoarei de a regândi sau de a reinvesti teme cunoscute cu sensuri noi face dovada unei inteligențe artistice remarcabile. Romanul Așteptare reia, stilistic, toate datele și premisele anunțate anterior în Nu ucideți femeile. Scrisă tot la persoana întâi, mai mult, eroina purtând același nume - Raluca -, această carte se dovedește mult mai ambițioasă, încercând sondarea unui psihic incert care, deși păstrează aparențele normalității, este gata oricând să o încalce. Raluca, posedând o incredibilă disponibilitate de a trăi în imaginar, refuză realitatea sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
o încalce. Raluca, posedând o incredibilă disponibilitate de a trăi în imaginar, refuză realitatea sau, în orice caz, îi respinge orice imixtiune în forul său interior. Drama se declanșează în momentul când realitatea evidentă se impune imaginarului cu violență, când eroina își dă seama că nu mai este victima propriei imaginații bolnave, că nu-și inventează suferințele, ci, cu adevărat, are suficiente motive să se simtă nefericită. La un moment dat, C. abandonează proza de introspecție în favoarea construcțiilor epice în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
recunoașterea sa publică, între statutul lui social și mizeria materială la care e condamnat. Necuviința oferă nu doar o altă modalitate narativă, ci și un alt univers uman decât cel investigat anterior. Sub pretextul căutării și regăsirii rădăcinilor pierdute ale eroinei - Marta -, autoarea reface atmosfera unui sat românesc cu vechi tradiții și cu un respect religios față de datinile străbune. La o primă vedere, Privilegiu pare o interesantă reconstituire a realităților românești din veacul al XIX-lea, din perspectiva unui străin - respectiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
Ă simbolică Ă a angajaților cu valorile și concepțiile care au transformat o companie mică Într-una de talie mondială. Managementul simbolic Companiile care cred cu tărie În drumul lor spre succes au ca exemple deseori povești despre eroi și eroine din trecutul organizației. Chiar acum mi-am adus aminte de o astfel de poveste. O companie la care lucram a primit o comandă urgentă de la un client a cărui linie de producție a fost oprită În momentul În care a
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Kanter. Deși a ieșit pe piață de ceva vreme, este un studiu actual și decisiv În ceea ce privește cinismul din Statele Unite. Motivele pentru care a apărut cinismul includ o scădere a valorilor de familie, exemplele proaste date de conducători, lipsa eroilor și eroinelor, un sistem judiciar care numai dreptate nu face și mijloacele media care ne bombardează cu știri negative. Nu este de mirare că cinismul și-a făcut apariția și la locul de muncă. Cum să ucidem balaurul Obiectivul nu este să
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
soția lui Protesilau, nici celui al Penelopei, soția lui Ulise. Orice valoare ar avea versurile lui Ovidiu, e sigur că Fabia va trăi pentru totdeauna în versurile sale. Din aceste versuri trebuie reținut faptul că Fabia este comparată cu diverse eroine din ciclul epic sau istorico-legendare: Andromaca, Laodamia, Penelopa, devenite celebre tocmai datorită fidelității și durabilei lor afecțiuni, de care au dat dovadă față de soții lor în momente de restriște. Cum se va vedea peste puțin timp, compararea Fabiei cu aceste
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
din ciclul epic sau istorico-legendare: Andromaca, Laodamia, Penelopa, devenite celebre tocmai datorită fidelității și durabilei lor afecțiuni, de care au dat dovadă față de soții lor în momente de restriște. Cum se va vedea peste puțin timp, compararea Fabiei cu aceste eroine implică, chiar dacă indirect dar câteodată și expres -, și compararea lui Ovidiu cu respectivii soți, fapt care poate aruncă o rază de lumină asupra comportamentului ipotetic al lui Ovidiu care i-a adus relegarea și nu exilul. În Tristele, III, III
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poetului, o asemenea atitudine de "temeritate, ambiție, provocare, orgoliu" nu reprezintă un păcat propriu-zis, o vină, ci aproape un act de virtute, de risc necesar față de o autoritate totalitară și tirană. Chiar cu ocazia unor asemenea exemple de virtute din partea eroinelor care și-au urmat fidele soții în nenorocire, Ovidiu inventează diverse aforisme de morală stoică (în maniera lui Augustus însuși), care trec dincolo de semnificația contingentă a fiecărui caz concret în parte mai ales feminin pentru a îmbrățișa toate cazurile similare
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ascunde, care zace necunoscută în evenimentele fericite, apare și se afirmă în evenimentele potrivnice". (v. 79-80) Quae latet inque bonis cessat non cognita rebus, Apparet virtus arguiturque malis. De aceea Fabia are ocazia de a deveni celebră la fel ca eroinele trecute în revistă de poet: în loc să se rușineze, trebuie să se laude cu exilul poetului: "Soarta mea îți oferă un titlu de glorie (locum tituli) și afecțiunea ta (pietas) îți dă dreptul să ții capul sus. Folosește-te de circumstanțele
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
soției (și din scrisoarea către Perilla, Tristele, III, VII, reies sentimente de acest fel), care trebuie repetăm să fi fost la curent cu adevărata cauză a relegării lui Ovidiu. Dacă, așa cum am văzut până acum, Fabia apărea ca o adevărată eroină, în inocența și fidelitatea ei față de soț, fiind comparată cu diferite eroine legendare: Evadne, Alcesta, Penelopa etc., aici, Ovidiu apare ca un adevărat și unic erou: Fabia primește numai o lumină care se reflectă de la soț. Versurile lui Ovidiu nu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
acest fel), care trebuie repetăm să fi fost la curent cu adevărata cauză a relegării lui Ovidiu. Dacă, așa cum am văzut până acum, Fabia apărea ca o adevărată eroină, în inocența și fidelitatea ei față de soț, fiind comparată cu diferite eroine legendare: Evadne, Alcesta, Penelopa etc., aici, Ovidiu apare ca un adevărat și unic erou: Fabia primește numai o lumină care se reflectă de la soț. Versurile lui Ovidiu nu permit ca ea să fie ignorată: numele ei nu este inferior celui
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
venerezi divinitatea, nu ca să-mi devină prieten, ci ca să fie mai puțin înfuriat pe mine". Lacrimile trebuie să-i folosească Fabiei pentru a se face crezută, în caz că nu este... Ca să-și facă datoria, Fabia ar trebui să urmeze exemplul atâtor eroine celebre din timpurile legendare, care au demonstrat soților fidelitate până la moarte: Alcesta, soția lui Admet; Penelopa, soția lui Ulise; Laodamia, soția lui Protesilau; Evadne, soția lui Capaneu... De altfel, Fabia nu trebuie să facă nici ca Procne (care i-a
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dalbă. PÎnă și singurătatea este În acest ținut o fantasmă dulce, ca și durerea, melancolia, cuprinse, toate, de starea de delir a plăcerii. Sun-ul este, Încă o dată, dumnezeiesc, lunea doarme, amoroasă, peste un strat de roze și crini, sînii eroinei liliale sînt desfătători și parfumați ca niște „dragi gradine”... Se observă la Bolintineanu efortul de a implica Într-un chip mai direct sensibilitatea proprie În poezie și de a lărgi aria de referințe În sfera materiei. Bosforul său este un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de limbajul cu multe turcisme al poemelor. La o simplă lectură, privirea este surprinsă de numărul mare de cuvinte și denumiri străine spațiului nostru. În versuri e vorba de: Nihor, Iscudar, Marmara, Candili, Bogaz (Bosfor), Isar, Misir, Carsa, Ispahan etc. Eroinele poemelor se cheamă: Esmé, Fatme, Rabie, Almelaiur, Leili, Mehrube, Dilrubam. În lexicul poetului intră: gheaur, magear, dalga, geanfez, halaică, hurie, hadîn, beghir, namaz, legevir, alcovan, cofaz, hadîmă, selemie - „dulce nume” - care localizează, Într-adevăr, versurile și le colorează. Procedeul va
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mare și la soare, dar ghinion, la Neapole este frig asemănător (s-a văzut din scrisoarea către Zulnia) cu acela din Moldova, pe mare clima devine insuportabilă... Teroarea de frig se complică, În Jurnal, cu teama de moarte. Elena Negri (eroina Jurnalului) este bolnavă de piept și frigul, ploaia, vîntul Îi grăbesc sfîrșitul. Sosirea Într-un oraș „pe un timp urît” și la o oră tîrzie de noapte constituie un dezastru. O cameră mică, rece și obscură reprezintă tot ce poate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
muierile așteaptă afară: „atuncea sînt Întunericimi, urmează vreme umedă și, cumva de nu va ploua din ceri, izvorăsc picăturile din ochi”... Previziuni ambigue, propozițiuni deocheate, Întunericimi suspecte! Anton Pann este cel dintîi care aduce În literatura imaginea unei conjugalități degradate. Eroina istorioarelor lui morale e, de regulă, muierea rea. Viața a făcut din Izolda o ființă infernală. Puterea ei de invenție În rău este nelimitată. Pentru stăpînirea (nu vindecarea ei), Pann prevede sancțiuni severe. Misoginia lui este profundă. Bărbatul bețiv, destrăbălat
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
simț al realității", pune mereu sub semnul întrebării melodrama, sancționată pe motiv că nu ar fi verosimilă. De fapt, de aici încolo, romanul lovinescian urmărește procesul treptat de mistificare a realității, care ajunge să se conformeze imaginației, viselor și dorințelor eroinei, în acord cu teoria lovinesciană care spune că esența personalității umane constă în puterea de a voi, în forța iluziei, într-un anumit soi de egoism, care-i face pe oameni să fie realmente ceea ce vor ei cu adevărat să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]