3,349 matches
-
o fereastră prin care aș putea sări Într-o pivniță să mă ascund. Lasă-mă să fug! Weisz a dus cu el În Israel și foarte probabil În mormînt remușcarea că nu l-a lăsat pe băiat să Încerce să evadeze. Pentru că, În curînd, tatăl se trezi despărțit de nevastă și de copii. Stărui pe lîngă toți gardienii și slujbașii, ajunse pînă la temutul Sárközi Béla, comandantul ghetoului, plîn gîndu-i se și lui că trebuie să fie o greșeală În ridicarea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și fratele fetei căreia Îi făcea el curte și pe care avea să o ia pînă la urmă. Ioan suporta greu regimul de muncă forțată, se agita, se frămînta pînă cînd, fără să sufle cuiva o vorbă, prin iulie, a evadat. Trei săptămîni l-au vînat jan darmii pe acasă și pe te miri unde, ca, Într-un sfîrșit, să izbutească să-l Înhațe. L-au adus Înapoi la Havas Mezö unde, alături de alți evadați capturați și alți răzvrătiți, a fost
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dezerteze pe capete. S-a pornit o debandadă de bătălie pierdută pe care n-o mai putea stăpîni nimeni. Unii se bucurau că vine sfîrșitul războiului, alții se văicăreau că-i vor jupui rușii. Deportații la muncă au Început să evadeze. Costin printre primii. Valeriu Ruba a rămas mai la urmă, reținut de reputația lui de căpetenie a rebelilor și, În consecință, de teama că, dacă va fi prins, risca mult mai mult ca alții. Rău a făcut că a Întîrziat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a haiducit, precum con frații săi din urmă cu cîteva veacuri, din pricina unei nedreptăți: Însușirea de către niște proaspeți bolșevici a unor produse destinate ca ajutor săracilor satului Odești din Maramureș. Denunțat ca „dușman al poporului“, a fost arestat, dar a evadat de sub escortă. Armurier fiind el de meserie, și-a făurit singur puștile și pistoalele cu care s-a retras În codri și cu care a hărțuit poterele comuniste. Se pare că, În afară de milițieni și de soldați secu, a lichidat doar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și la Îndemînă. Meșterii s-au Întors, au văzut că pendula umblă, bate bine ceasurile și jumătățile, drept care s-au oprit pentru plecare asupra unei zile de lucru cînd femeia să fie singură acasă. TÎnăra nevastă pur și simplu a evadat. Știa că ai ei se vor opune plecării, căci tare se temeau de depărtări. A lăsat sub un ștergar cîteva bancnote verzi și un bilet scris de unul dintre meșteri: „Mă duc la Gheorghe peste apa cea mare. Sfînta Fecioară
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Cernușcă Lavinia Motto: Un scriitor e un om care exprimă în scris cu o liminară sinceritate ceea ce a simțit, ceea ce a gândit, ceea ce i s-a întâmplat în viață. Poezia e un mijloc de a evada din lumea reală fără să simți că ai făcut ceva ilegal, să te cufunzi într-o lume proprie, un univers pe care nimeni nu-l înțelege așa cum o faci tu. Toamna Cu aripile-ntinse Vinovat și îngrozit Pescărușul se înalță
A doua oară unu by Cernuşcă Lavinia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92952]
-
și cum toți dorim s-o purtăm curată în fiecare zi, în fiecare zi trebuie s-o îngrijim, astfel vom respira în fiecare zi aerul Raiului. Așadar, destinul este dependent de proprietar. [...] Cel care se sinucide își pătează cămașa, pentru că evadând de pe scena vieții, își întrerupe rolul din actul piesei fără sfârșit, pe care este obligat să-l joace până la capăt, și astfel, în actul următor...“ Ideile „filozofice“ ale poetului sunt de fapt locuri comune ale discuțiilor de fiecare zi, din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și mai uimitoare: „De dorul tău, mai mare decât o diurnă / de bau-bau printre mestecenii / dedați la măsluiri de tiraje, / chem liliacul la fereastra securit.“ „Și câtă zarvă fac la semănat / vânzătorii de spray antilup / (extras din contradicție de stup).“ „Evadat din ceaunul cu rumeguș, / ochii mei singuri își scot / somnul cu penseta mov...“ La aceste ultime versuri, ne putem gândi o viață. Vasăzică, „evadat din ceaunul cu rumeguș“... Probabil, un ceaun mare, ca să încapă poetul. Dar de ce cu rumeguș? E
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
securit.“ „Și câtă zarvă fac la semănat / vânzătorii de spray antilup / (extras din contradicție de stup).“ „Evadat din ceaunul cu rumeguș, / ochii mei singuri își scot / somnul cu penseta mov...“ La aceste ultime versuri, ne putem gândi o viață. Vasăzică, „evadat din ceaunul cu rumeguș“... Probabil, un ceaun mare, ca să încapă poetul. Dar de ce cu rumeguș? E o metaforă pentru mălai? Și ochii... cum își scot ei somnul cu penseta? Nu-i doare? Să citim mai departe, poate că textul se
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vorbească despre Shula putea foarte bine să fie folosit drept căptușeală de sicriu. Fără Îndoială că Eisen merita să i se poarte de grijă și la asta servea Israelul, printre altele, să-i adune pe acești schilozi. Dar acum Eisen evadase, auzise cântecul frenetic, voios al Americii și dorise să intre și el În joc. Se dusese glonț la vărul cel bogat. Vărul cel bogat era În spital cu un fel de cheie de scripcă În gât. Ciudat ce instinct aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
oprească. Continuase acest proces, transformându-se În artist. Ridicându-se de la statutul de cantitate neglijabilă, de care te puteai lipsi, un fitecine care aștepta să fie măcelărit cu o unealtă de săpat tranșee (Eisen spunea că văzuse asta Înainte să evadeze din teritoriul ocupat de naziști și să ajungă la ruși - oameni prea neînsemnați ca să se irosească gloanțe pe ei, cărora li se spărseseră capetele cu lovituri de lopată); Înălțându-se iar și iar pe noi culmi ale măiestriei Într-ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
număr pașii. Încerc să-mi golesc creierul de conținut și să-mi conserv o singură idee: aceea că trebuie să rezist. Proiectez asupra mea un tir puternic de autosugestii. Mă mențin. Mă refac din mers. Dorm în timpul plimbării. Încerc să evadez din realitate gândindu-mă la fel de fel de lucruri. Cânt. Murmur fel de fel de rime și mă joc în gând cu impresiile auditive. Uneori am sentimentul că o pot duce așa la infinit“. Cafeneaua Pas-Parol vorbește despre lupta intelectualului în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
mesaj, expus într-un prolog rimat, era că iubirea neconstruită pe o temelie de bun-simț este sortită pieirii. Pasiunea nesăbuită a eroinei, Arabella, pentru un conte străin depravat este pedepsită prin ghinionul de a se îmbolnăvi de holeră tocmai când evadează impetuos, cu alesul ei, într-un oraș de pe malul mării“. În aceeași zi, căci totul, la începutul romanului se petrece în aceeași zi, ca în cărțile Virginiei Woolf, Briony îl surprinde pe grădinarul Robbie împreună cu sora sa mai mare, Cecilia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
fastuos al Veneției. Era inversul carnavalului. O Întoarcere dureroasă spre adevărul timpului real. Privi chipurile oamenilor pe lângă care treceau. Nu era nevoie de nici un efort de imaginație pentru realizarea acestor portrete. Erau doar ipostaze ale tristeții. Ale Încercării de a evada din viitorul imediat. Dar sesiză și altceva. Schimbarea multor chipuri la vederea celor treizeci de Apărători. Apropierea tropotelor de cal Îi făcea pe mulți pribegi să ridice privirile. Iar imaginea mantiilor albe cu semnul scutului și spadei și clinchetul ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
până la urmă, vei ceda. Toți cedăm. Nu putem trece dincolo de limita noastră omenească. Vom Începe de mâine. Ali se ridicase și păși spre ușă, dar se Întoarse ca și cum și-ar fi amintit ceva. - Nu te hrăni cu iluzii. Nu vei evada. Printre altele, fiindcă nu vei putea niciodată nici să mergi pe picioarele tale, nici să ții o sabie În mână. Pe mâine. 5 ianuarie 1476, Cetatea de Scaun a Sucevei Erinei i se păru că cetatea nu mai are suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și-a imaginat că-l aude ca de obicei, la radio. Copiii Îl cântau la sărbătorile satului, iar părinții lăcrimau melancolici și se puneau pe povestit despre război și despre ocupație. Bengawan Solo... Înconjurat de munți/ Călătorești tot timpul/ și evadezi pe mare. Dar e vorba doar de-un râu, Îi spunea Adam lui Karl. Iar Karl zâmbea și răspundea: Nu-i doar atât, fiule, Într-o zi o să Înțelegi. La asta se gândea Adam, amintindu-și cum suna Într-adevăr
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să fac altceva venind aici, am fugit dintr-o țară care nu-mi plăcea, am fugit de responsabilități, de familie, de tot ce era al meu. Dar când se Întâmplă ceva ca acum, Îți dai seama că nu poți să evadezi. Ai datoria să Înfrunți lucrurile care-ți provoacă frica. Nu poți să stai pur și simplu pe margine și să privești. — Dar ce poți să faci? El Îi strângea mai tare mâinile În mâinile lui fierbinți, asta Îi făcea bine
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ocazie să mă curăț în rafale de mitralieră sau să cad prizonier, ca să învăț prin urmare supraviețuirea în Siberia, s-a ivit atunci când un grup împrăștiat de șase sau șapte oameni comandat de un plutonier a întreprins tentativa de a evada din pivnița unei case cu etaj. Casa se afla în partea ocupată de ruși a unui sat pentru care încă se mai dădeau lupte. Cum am ajuns în spatele liniilor rusești și cum ne-am trezit în pivnița unei case care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nevoie de perfecțiune. Eu nu gândesc perfecțiunea. Zidurile mele sunt neatinse. Sunt aceeași fortăreață de la începuturi. De aceea te încorci noapte de noapte. Labirintul Inorogului avea zidurile de neatins. Tezeu încă nu a murit. Ariadna trăiește-n fiecare femeie. Mai evadează corbii din cetate?” Ei, da “, îmi șoptește Umbra zugrăvindu-mi arabescuri peste față. Uneori prostia se plimbă năucă, strâmbă gura a sictir și scuipă pe jos cu vorbe de ocară oamenilor simpli, atât de simpli, încât și-au pierdut numele
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
meu s-a măsurat în fascicole de lumină. Anii mei de liceu Complexe puternice. Liceul însuși mă complexa prin grandoarea lui...uneori mi-era frică să nu mă pierd pe culoarele lui ca pe unul al timpului și să nu evadez într-o nouă dimensiune străină mie. Am vrut un liceu modest unde să mă simt bine, un liceu de chimie, dar pe vremea aceea școala hotăra ce profil vom urma, nu era voie de plânsete sau argumente. Liceul era invadat
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Păpușile devin, sub o pană lipsită de complexe când e vorba de sentimentalism, cum e cea a autoarei, ființe vii, victime - și ele - ale unui tiran. Mânuită fără milă de un păpușar mulțumit doar când își numără banii, mica marionetă evadează, refugiindu-se într-un „azil al sufletelor”.Stăpânul o va înlocui pe dată, cu „o marionetă cu brațe mai puternice, cu sforile mai tari, cu chip mai impasibil.” E aici sugerată însăși condiția umană, memorabil fiind finalul, în care mica
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
vis, în chinul imens de înserate ninsori, prin gândul centreabă; Oare tu ești, sau nu ești; REALUL DIN NOAPTE, când iluziami doarme, și speranța îmi plânge prin brațele mele înfrigurate ale unui MAESTRU DE SOARE, și culorile universului ce uneori evadează din mine, spre miandre de nopți cu lună ce-n lacrimi de ger ușor trupul mi-l frânge. Dar chipul maestrului nu l-am văzut de câțiva ani. Bătăile inimii îmi duceau înspre raze de soare, și el alerga prin
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ne dezmorțește toată setea de ani în care poate am fi trecut unul pe lângă celălalt, fără a înțelege că VIAȚA E O LUPTĂ a căutărilor și n oboseala calmă a visului nu ne rămâne decât să avem curajul de-a evada din muțenia firescului pentru a contempla noaptea ce s-a însingurat în noi. Și pentru toate neșansele vieții o ușoară ordine a înghețului frustrat și el de lumi invizibile ne va conduce harul spre un UNIVERS înjumătățit de întrebări. Cine
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
urletului defilau acești nenorociți ce mi-au strangulat trupul. Uitarea ar fi vrut să mă închidă-n zidurile unei cetăți milenare, dar foamea de cuvinte mă supraveghea cu atâta interes încât nu mai aveam nici o putere de-a încerca să evadez din acea disprețuitoare întâmplare. Frica a venit și m-a certat cu atâta putere încât m-am întors cu spatele pentru a plânge într-ascuns acea viață a ruinei. Am alungat moartea din acel leșin periculor al aerului. Mă sprijineam
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pornește în sus, plus bonus, lumina palidă de lift, care se aprinde în fața ochilor mei și dispare în sus sau în jos, nu mai contează acum, când m-am prins că sânt chiar în fața liftului de serviciu, salvarea mea, să evadez o dată din locul ăla bântuit de oameni cu sute de lei în mână. Ghicesc butonul și încep să îl apăs cu frecvența unui transmisionist fruntaș, disperat că nu mai apare odată lifta aia nenorocită. El mergea greu de obicei, dar
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]