3,475 matches
-
ciclice ale existenței pentru renaștere, așa cum fac sufletele muritorilor de rând. Aceste repetiții pentru moarte sunt cunoscute în termeni occidentali ca „zbor astral”. Maeștrii îi sfătuiesc pe adepții care reușesc să conceapă Fătul Nemuritor să-și proiecteze și să-și „exerseze” spiritele-corpuri o dată pe săptămână timp de trei ani pentru a le „antrena” și a le tonifica. Asemenea unui copil, spiritul-corp are nevoie de timp pentru a se familiariza treptat cu lumile din jurul său - cea fizică, cea spirituală și alte lumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
făceau oameni de zăpadă sau se dădeau cu sania. Mama spera să ajung un fel de Oistrah român sau Szering. Era și asta o Încercare, nu? Și ce Încercare! zise Iolanda zâmbind. Aproape la fel de solemnă, ca să nu zic și dramatică. Exersam În fața dulapului de haine din camera părinților. Un dulap mare cu trei uși și oglindă În care ai mei Îmi Încuiau hainele ca nu cumva să ies pe geam. Într-o zi, din pricina căldurii, sau a partiturii, de ce nu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
acestea, părea că se afla Într-o vizită protocolară pentru care nu era pregătit. Îl urmau trei chelneri de Înălțimi diferite, dar, după uniforme, de la același restaurant, cu ținută impecabilă și, mai ales, cu zâmbetul și siguranța celor ce au exersat Îndelung mișcările asemenea unor balerini distribuiți momentan În roluri secundare. Doi dintre ei purtau pe umăr, ca pe niște amfore, câte un carton cu băuturi, iar al treilea, patru barchete mari din polistiren pentru care se făcu loc imediat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ai dreptul să ai păreri”. După asta m-a copleșit adesea cu reproșuri amenințătoare; că nu eram bun de nimic, că-l făceam de râs, că va fi vai și-amar de mine. Avea mania discursurilor și ținea să-și exerseze și pe pielea mea darurile sale oratorice. Numai că eu nu eram ca auditoriul lui obișnuit. De cum se pornea să-mi facă morală, începeam să casc plictisit, ca să-l pedepsesc, deoarece știam că nu suporta să nu fie ascultat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fost dus într-un beci și bătut peste degete. Domnul Andrei avea însă altă versiune în privința lui Dodo. „Din păcate pentru el era un băiat cu trecere la femei. Asta i-a fost fatal. În loc să-și vadă de muzică, în loc să exerseze la pian, și-a folosit degetele ca să mângâie femeile. Era mai plăcut și mai simplu decât la pian. Când și-a dat seama cât timp a pierdut astfel, era prea târziu. Avea douăzeci și opt de ani și chiar în ziua respectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nici el de ce, depărtă cele două părți, păși În fața ei și privi În hăul enorm al sălii Întunecate și goale. Așteptă câteva momente, până când ochii i se obișnuiră cu bezna și se asigră că era singur. Apoi, grav și calculat, exersă o plecăciune. Dacă fusese o dovadă de orgoliu, ea rămase nepedepsită. Câteva ore mai târziu se afla În același loc, făcând plecăciuni, cu aplauzele a o mie cinci sute de spectatori bubuindu-i În urechi. Ovațiile erau puternice și prelungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe românește. Diagnosticul a fost: "Prăbușire drastică a funcției mnezice, pierderea parțială a capacității de fixare și recunoaștere, evocări preponderente ale faptelor petrecute în tinerețe, prestații lacunare asupra evenimentelor circumscrise ultimelor 24 de luni..." Frecventam eu și unele puseuri delirante, exersând umplerea unor goluri de memorie, cu câteva măgulitoare episoade imaginare. După externare, am constatat că, o dată cu subsemnatul, și borseta (cu tot cu bani, acte, memorator de adrese și telefoane, pe care o purtam pe sub cămașă) manifestase aceeași ticăloasă inspirație de-a se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu numai 50. În mai puțin de jumătate de an, se ridică deci la ceruri, fără surle și trâmbițe, aproape o treime din Ulpiu. Odăița îi devine o neconvențională mansardă de conservatorist, măruntaiele îi șuieră, încheieturile îi scârțâie, omul nostru exersează din răsputeri și se acomodează cu moartea. Într-o după-amiază, din jurul datei de 30, secondată de alți vreo cinci propietari, Anghel Maria suspendă concertul, azvârle o parte din instrumente pe hol și dă de-a berbeleacu cu dirijorul în stradă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să se frece de ele, ca purceii de copac, să-și întindă pe măduva spinării cîte-un halat din maldărul de halate dintr-un container, ce scăpau nedușate. După curățenia generală, li se distribuia, tuturor ălora ce izbuteau încă a-și exersa masticația, cîte-un galoș de mămăligă și 200 de grame de apă, în care, mai curând, erau fierte niște cârpe, dar care purta numele ceai. Până la ora 18,30, când Mandravela suna pregătirea pentru stingere și-i strângea înapoi, ca pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se părea să rostească adevărul, totuși buna educație nu-i dădea pace și-l obliga. Pe la unu, unu și jumătate, picii deveneau o pradă lesnicioasă pentru bunicii urniți din gospodăriile lor să-i recupereze, iar degetele hăitașilor coborau calme și exersate în apropierea urechilor nepoților lor și îi înhățau, întocmai ca niște cârlige de rufe. Pe Stoian Militaru se îmbulzeau (și din trei în trei, dădeau buzna la stînga) tot mai multe tărăboanțe, la volan cu nepoftiții, cu curioșii lor. Joia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
A văzut: O plajă pe care o fecioară goală fusese legată la stâlpul infamiei, iar furnici uriașe i se urcau pe coapse îndreptându-se spre destinația lor. I-a auzit țipetele și a plutit mai departe. Un om ce își exersa vocea pe vârful unei stânci: voci înalte, tânguitoare, voci joase și grave, voci subtile, insinuante, voci stridente și dogite, voci îndulcite de durere, voci scânteind de râs, vocile păsărilor și cele ale peștilor. L-a întrebat pe om ce făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și un pic încântat de puterea voinței lui. In extremis veritas. ACOLO UNDE ESTE VOINȚĂ. Conștientizarea propriei voințe, a sensului celor spuse de Virgil, îi deveni limpede. Iată calea și scăparea lui dacă voința îi era destul de puternică. începu să exerseze. La prima încercare din podeaua acelui Loc crescu un trandafir. îNu se putea gândi încă la acel loc ca la pântecul surorii lui, mai ales c-o văzuse dispărând pe coridorul cărnos.) Trandafirul muri aproape imediat. Se gândi la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și răcoare, Încă nu Începuseră activitățile de după-amiază. Stropitorile se roteau peste peluzele cu iarbă proaspătă, iar oglinda apei din bazinul aflat lîngă terasa pustie a restaurantului era netedă de-ți venea să mergi pe ea. Un jucător de tenis exersa de unul singur cu mașina de aruncat mingi pe un teren cu zgură, pocnetele seci ale mingilor săltărețe fiind singurele sunete care făceau aerul să se miște. Am traversat terasa și am intrat În barul din spatele restaurantului. Un chelner blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să vină el, era cam moleșeală pe-aici. — Galerii de artă, teatre, societăți corale. Un consiliu local ales și o forță de poliție voluntară. Or fi și cîțiva care-și bagă-n venă și niște neveste cărora le place să exerseze agățatul, dar locul ăsta Îmi pare o comunitate veritabilă. — Așa se zice. Frank a pretins Întotdeauna că Estrella de Mar e chipul viitorului. Uită-te bine, cît mai durează! Probabil are dreptate. Cum a făcut toate astea de unul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să-și Îngroape greșelile. Am atins umbra care se Întindea pe obrazul ei ca o pată Întunecată pe un film fotografic. — Cine ți-a Învinețit fața? A fost o plesnitură zdravănă. — Nu-i nici o scofală. (Își acoperi vînătaia cu palma.) Exersam la sală. A dat cineva peste mine din greșeală. — Se joacă dur În Estrella de Mar. Noaptea trecută, În parcare... — Ce s-a-ntîmplat? Nu prea știu... Dacă era o joacă, apoi era una dură. Un prieten de-al lui Crawford Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe nas și cercetă discret parcarea, numărînd camerele de supraveghere de parcă și-ar fi calculat cel mai favorabil traseu de scăpare. Liniștea deplină din Residencia Costasol părea deja să-i fi Încetinit reflexele și l-am văzut apucîndu-se să-și exerseze lovitura de forehand și diagonalele, sărind ca pe arcuri În așteptarea cîte unui retur imaginar. — Uite-aici... dacă nu mă-nșel, sînt semne de viață. Îmi făcu semn să mă uit spre magazinul de băuturi de lîngă supermarket, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
aici n-o să meargă. Estrella de Mar e un loc adevărat. Exista și Înainte să veniți tu și Betty Shand. — Și Residencia Costasol e adevărată. Prea adevărată. Crawford Își recită Încăpățînat credoul dubios, o argumentație pe care bănuiam că o exersase de multe ori, amalgam de bestselleruri alarmiste, editoriale din Economist și propriile lui revelații obsesive, pe care le pusese cap la cap pe balconul bătut de vînturi al apartamentului său. — Peisajul orașelor se schimbă. Orașul spațiilor deschise e de domeniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-i Estrella de Mar, e valea zombilor. Aș fi vrut să pot fi de folos. Poți. Apropo, cred că ți-am găsit o casă - are o mică piscină, teren de tenis, o să duc și o mașină de tenis ca să poți exersa. Mai Întîi am de dat niște telefoane. O să mergem cu mașina ta - aș vrea să conduci tu. Ritmul ăsta al tău lent și constant Îmi potolește durerile de cap. Sigur, am răspuns și am arătat către ceasul din lobby. Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
le pitiră În cupele costumelor de baie, apoi Începu să le arate cum funcționa camera. Femeia mai În vîrstă Își ridică vizorul În dreptul ochiului, blestemîndu-se că tot zgîria neîndemînatic cu unghiile ei lungi minusculele butoane pe care trebuia să apese. Exersă o vreme panoramarea și transfocarea, În timp ce Crawford stătea pe canapea lîngă tînăra englezoaică. Nici urmă de rîs, zeflemea sau tachinări, ca și cum Crawford ar fi fost un vînzător ambulant care prezenta un nou produs electrocasnic. Pe cînd se Întorcea la mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
motiv muzical din Giselle (##notă - Balet clasic (1841) pe muzică de Adolphe Adam și un libret de Jules-Henri Vernoy de Saint-Georges și Théophile Gautier.##); venea dinspre sala de gimnastică, unde o trupă de balet amator compusă din neveste mai tinerele exersa arabescuri și fouetté-uri. Aveau să-și Încheie ora zbînțuindu-se pe muzică rock În costumele lor mulate, ca apoi să zacă gîfÎind pe marginea piscinei. În cele cinci săptămîni de cînd Crawford mă luase cu el prima dată să facem turul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sănătății În căutarea vreunui bolnav care să-i fie pacient. Se Înscrisese În clubul sportiv la insistențele mele și adesea venea să Înoate dimineața devreme, dîndu-și drumul pe sub luciul apei În timp ce ultimii cheflii ai nopții plecau cu mașinile din parcare. Exersa cu Helmut pe terenul de tenis, Încercînd să-și controleze jocul greoi, lipsit de grație. Am schimbat și eu odată cîteva mingi cu ea, dar juca cu-atîta lipsă de convingere, Încît am presupus că avea cu totul alte motive pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Charles. Nu mai fi. (Îmi zîmbi ca un frate iubitor.) O să vorbim despre asta la petrecere. Crede-mă, totul o să fie bine. Diseară o să jucăm cîteva seturi și-o să poți să-mi arăți lovitura de stînga pe care ai tot exersat-o. — Sanger nu glumește, am vorbit cu el acum o oră. — La petrecere, Charles. Nu e niciun motiv de teamă. Sanger n-o să ne facă niciun rău. Am mai avut de-a face cu psihiatri - pe ăștia nu-i interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să păstrăm vie amintirea tuturor lucrurilor pe care le-am făcut. Uneori e nevoie să mergi prea departe doar ca să rămîi În același lor. Mă-ntorc la tine Într-o oră. Abia aștept să-ți văd lovitura aia de stînga... Exersam pe terenul de tenis cînd a sunat telefonul, dar nu l-am luat În seamă și m-am concentrat asupra barajului de mingi lansate de mașina de tenis, returnîndu-le departe către linia de fund. Telefonul continuă să sfredelească liniștea casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lege câmpia de mare. Va fi ca o cale a regelui printre lanuri de grâu și de rapiță și-ntre ele, Homar & Godun va fi prima benzinărie. Maradona, antreprenorul de morți, îi propuse să se vadă mai des, ca să-și exerseze engleza, dar Omar ar fi vrut să-l evite pe oricare din grup, în afară de gazdă. Godun nu îl sâcâia cu nimic și era mulțumit să îi vadă pe Mémé și pe Anais țopăindu-i în jur și ciripindu-i cuvinte
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vieți nu doar prin elemente de recuzită (interioarele, obiectele), vestimentație sau accesorii, ci printr-un Întreg „program interior”. El Începe ca o joacă, Încă din adolescență, când, alături de bunii prieteni Jacques Bizet și Daniel Halévy, colegii de la liceul Condorcet, se exersează În „subtilism”, scoțând reviste Într-un singur exemplar ori În tiraje infime: La Revue verte, La Revue lilas, La revue de seconde. Sau pasiunea de invertit condamnat la suferință pentru o sumedenie de bărbați: șoferul și secretarul său, Alfred Agostinelli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]