98,675 matches
-
Iugoslavia a fost ocupată de germani." Un loc nu tocmai confortabil: "Nu se poate merge nici măcar la periferie (a Zagrebului, n.n.), deoarece este ocupată, sporadic, de partizani." Dar de aici a început viața de exilant a scriitorului. Din a cărei experiență va scrie o capodoperă, se va preoți și va naște dispute în jurul vieții și operelor sale. Indirect, dar metodic, Virgil Gheorghiu le va răspunde în volumul de Memorii, sub forma unei lungi, fierbinți confesiuni. Scrise în limba franceză, memoriile acestea
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
și a bisericii, dar cu ancorarea în realitate nelipsită de altfel pe tot parcursul cărții; a doua, Recursul etic, privește mai degrabă relația bisericii cu credincioșii de azi și rolul ei în ansamblul evenimentelor actuale; în capitolul Vaticana sînt discutate experiența diplomatică a autorului, vizita papei, modelul catolic de implicare în viața publică; partea a patra, Nume proprii, conține portrete ale unor personalități importante în biografia autorului și nu numai, iar ultimul capitol, Fărîme antropologice, reunește o serie de eseuri cu
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
și mai puternic structurate, reprezintă, în arta românească de astăzi, două tipuri de angajament: generația șaptezeci, unul spiritualist, cu o tentă neotradiționalistă în general senină și relaxată, însă foarte dinamic în gîndire și în limbaj, iar generația optzeci, unul asimilabil experiențelor postmoderne, integrator și sincronist.
Arta contemporană la Muzeul Național: Sorin Ilfoveanu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17321_a_18646]
-
inițiază în frumusețile naturii, obligându-l să se spele dimineața în curte, cu apă rece, de munte și luându-l drept partener într-un zbor de neuitat cu parapanta. Treptat, în viața lui Daniel își fac loc tot mai multe experiențe de neuitat. Printr-un fel de dezlănțuire progresivă a imaginației, prozatorul introduce în cartea sa și elemente de SF, și referiri la viața politică românească de azi, și reprezentări onirico-satirice ale războiului din Iugoslavia. Ca și Micul prinț al lui
O poveste cuceritoare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17332_a_18657]
-
poeziei în chestiune, caracterizat prin dialectica raportului dintre impersonalitate și personalitate, tot mai conștient asumată ca o cale spre eliberarea ultimei. Pe coordonatele spațiului și ale timpului, apare o perspectivă a percepției general umane, o abstractizare a cumulului nostru de experiențe sensibile: "locul amînă/ timpul sufocă/ locul învelește semnele// timpul geme/ locul tace și rabdă/ timpul ia în derîdere// locul intră în ou/ timpul umbrește oval/ locul murind// dacă poți/ vorbește/ fără să te înclini" (locul murind). Dar în cuprinsul aceleiași
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
Amelia Pavel În zodia actuală a "Jurnalelor", "Memoriilor", "Amintirilor", mai ales a celor marcate de experiențele dictaturilor naziste și comuniste, autobiografia recent apărută a cunoscutului critic literar german Marcel Reich-Ranicki are, prin particularitățile ei, un caracter aproape senzațional. O sinceritate și obiectivitate când dezarmante, când șocante, sunt fundalul pe care se desfășoară două destine. Ele nu
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
pătrunderii armatelor sovietice în Polonia și legăturile cu reprezentanții lor din Germania, acțiune în care Marcel Reich-Ranicki a avut un rol important. Urmărind firul celor "două destine",atât de divergente în modurile lor de manifestare, ne miră faptul că aceste experiențe de viață intens emoționale și aventuroase nu și-au găsit nici un fel de debușeu în literatura de ficțiune. Reich-Ranicki a rămas, la nivelul strict al judecății criticului, martor atent și obiectiv al creației altora. Cartea este împărțită în cinci capitole
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
rude din Berlin, mai bine situate. Înscris acolo la școală, odată cu bucuria de a-și continua lecturile în limba germană - de pe atunci o pasiune devorantă - descoperă duritatea educației germane. "Trebuie să existe ordine și disciplină", era lozinca. Atunci a început experiența acelui amestec de "fericire a contactului cu muzica și literatura germană" dar și "frica de nuiaua germană, de lagărul german de concentrare, pe scurt, de barbaria germană". Începând din 1933, dar mai ales din 1936, când numeroși profesori și directori
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
cu participarea tinerilor muzicieni. Absolvenți de ultime promoții ai conservatoarelor, studenți și chiar elevi ai liceelor de muzică, aceștia pot fi întâlniți pe afișele instituțiilor noastre de concert. Unele apariții dispun de autentică consistență artistică. În alte situații, lipsa de experiență este compensată de o cuceritoare prospețime a adresării. Criteriile de selecție? Sunt variate. Evident, competițiile naționale și cele internaționale oferă oportunități celor care își asumă riscul de a lupta. Cîștigă cei care realizează mai mult, mai repede mai bine! Nu
Tineri muzicieni, tineri competitori (I) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17360_a_18685]
-
variațiuni, o călătorie nărăvașă, o aventură printr-o lume zbuciumată, dominată însă de iubire, mai mult decît de instincte, cum se întîmplă pe scenă. Pentru trupa Teatrului "Toma Caragiu" din Ploiești, întîlnirea cu Hausvater, un regizor carismatic, a fost o experiență covîrșitoare. Trebuie evidențiat aici efortul conducerii și al trupei de a se mișca într-un sens pozitiv, de a căuta să se întîmple ceva, de a invita regizori să monteze aici, conștienți fiind că nu orice se transformă brusc într-
La iepurele mort by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17376_a_18701]
-
artificii. Dacă vrem să găsim sensuri și explicații metaforice, o putem face (dar nu știu exact la ce bun): nebunia este ubicuă, în ospiciu sau pe stradă, la fel ca și desfrînarea; cine este mai nebun? cel "declarat", spitalizat, supus experiențelor prețioase sau cel "nedeclarat", care bîntuie liber printre noi? sau poate noi cu toții? (Witkiewicz dedică piesa "tuturor nebunilor lumii (y compris) celor de pe alte planete ale sistemului nostru, precum și de pe alte planete ale sorilor Căii Lactee și ale altor galaxii)." Acesta
La iepurele mort by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17376_a_18701]
-
misterioasă și agasantă uneori, pe care o suspectează de mîrșăvii uneori dar o admiră pios alteori, însă întotdeauna o respectă și de aceea acceptă să treacă, în numele său, prin orice. Ce-i drept, nici n-ar avea ce regreta, căci experiența Oedipei, ca executor testamentar, e fabuloasă: cunoaște cei mai ciudați indivizi, tot soiul de gangsteri de mucava, răufăcători care cîntă serenade, escroci cu suflet sensibil, pătrunzînd așadar, într-o lume interlopă miniaturală, de fairy-tale, doldora de qui-pro-quo-uri și de farse
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
Rodica Zafiu Merită, cred, să ne oprim puțin asupra reflexelor lingvistice ale unei realități contemporane despre care se vorbește destul de des: cîinii fără stăpîn sînt, cel puțin în marile orașe, mai ales în București, o experiență cotidiană și un subiect de discuții aprinse, ba chiar de dezbateri publice, interpelări politice și programe electorale. Dincolo de retorica declanșată de o atitudine favorabilă sau defavorabilă fenomenului, dincolo de alegerile lexicale care reflectă implicarea afectivă a vorbitorului (cățeluși vs. haite), nu
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
preferă, la noi, mai neutrul non-comunitar (într-un articol despre jucătorii de fotbal străini din Spania, se spune că "numărul celor non-comunitari admiși a crescut" - RL, 2073, 1997, 23). S-ar zice că, pînă la a a trăi foarte direct experiența implicării politice și economice în Europa, comunitarii noștri principali rămîn cîinii... S-ar mai putea sugera un punct de interes lingvistic al fenomenului: experiența directă, dar și "probe textuale" (reportaje și articole din ziare) ilustrează un fapt de convergență onomastică
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
crescut" - RL, 2073, 1997, 23). S-ar zice că, pînă la a a trăi foarte direct experiența implicării politice și economice în Europa, comunitarii noștri principali rămîn cîinii... S-ar mai putea sugera un punct de interes lingvistic al fenomenului: experiența directă, dar și "probe textuale" (reportaje și articole din ziare) ilustrează un fapt de convergență onomastică: cîinii comunitari din diferite zone ale orașelor poartă cam aceleași nume, atribuite spontan de copiii sau adulții locului (numele e de altfel un argument
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
într-un fel, problema eroinei: trimisă "undercover" să realizeze un articol despre liceeni, ea trebuie să "șteargă" amintirile neplăcute ale trecutului ei de elevă, să "deruleze" timpul înapoi și să retrăiască ceea ce s-a dovedit a fi cea mai umilitoare experiență din viața ei. Nu știu cîte actrițe tinere s-ar fi pretat la triplul joc al lui Drew Barrymore: ea e - cu egală dezinvoltură - și ziarista timidă care corectează greșelile gramaticale ale bossului (excelent John C. Reilly), și liceana zurlie
Ce vă place? by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17396_a_18721]
-
și coșmarul se contopesc deopotrivă și scriitorul tinde să integreze ordinea lumii, timid, în armonia universală. Narațiuni poetice cu reguli bine determinate stilistic, poemele d-lui Paul Vinicius își stabilesc personala lor ordine interioară în funcție de anumite avataruri spirituale a căror experiență sau experimentare vizează groaza în fața morții. Ideea de moarte e personificată în lupul singuratic (cel căruia moartea îi uită toate secretele, fiecare secret fiind împărtășit pe rînd fiecăruia) așa încît universul coșmarului se implică invizibil în planul mai adînc, mai
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
cărți este copleșitoare, într-un fel ca și forța cuvîntului rostit de George Constantin. Florica Ichim mărturisește în Cuvîntul introductiv, un fel de motivație că a făcut cartea și nu a scris-o, că munca la ea a însemnat o experiență de viață. Cartea strînge în jurul magnetului care a fost George Constantin marile personalități ale teatrului, filmului românesc, ale culturii noastre. Tot cu sufletul la gură urmărim, mai bine de două ore, filmul intitulat "Magistre fără seamăn, slavă..." titlu inspirat de
George Constantin sau aventura destinului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17412_a_18737]
-
așa. Aici sunt mai detașat, pot privi totul prin comparație. Nu e destul să te simți romanș și să te lamentezi, trebuie, la rândul tău, să fii un bun cunoscător al culturilor vecine, pe care să le poți îmbogăți cu experiența ta, deci să participi activ la cultura europeană. În lumea de azi, acest fundamentalism de identitate - eu sunt romanș și basta - nu mai e de susținut. Noi toți aparținem unei culturi universale, care e în aceeași măsură a noastră ca
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
reînființa. M.P.M.: În ce măsură copilăria, petrecută într-o regiune romanșă marginală, părinții, faimoasa școală a Mânăstirii Disentis a influențat formația ta? I.C.: Foarte puternic. Colegiul de la Disentis a fost o introducere în lumea muzicii (cântul gregorian) și a literaturii și o experiență fundamentală că lumea nu este monolingvă. Tu știi bine câte limbi se vorbesc la Mustér (numele romanș al localității Disentis). Alături de romanșă, germana este prezentă peste tot. Dincolo de pasul Lukmanier din apropiere începe teritoriul de limbă italiană. Am trăit în
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
gîndim, cîți nu dorm pur și simplu făcînd plajă? Lîncezeala devine adormire, ieșire completă din agitația cotidianului. Se pare că încă de la sfîrșitul secolului trecut au existat o serie de ghizi care prezentau plajă sub forma hedonista, propunînd celor interesați experiență autodescoperirii în lenea și torpoarea nisipului cald. Plajă devine un spațiu definitiv constituit și independent chiar de elementul marin din clipă în care este acceptată invenția socială, cum o numește Kaufmann, a soarelui și a bronzării, ca normă de frumusețe
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
sistem inchizitional, în caz contrar. Avem de-a face, începînd cu optzeciștii și continuînd pînă în actualitate, cu o reevaluare a criteriului autenticității, al acestui "miraj" de care se leagă în mod programatic numele lui Camil Petrescu și care traversează experiență literară modernă și postmodernă. Gheorghe Crăciun găsea o dublă determinare a gestului, anume insatisfacția resimțită față de "excesul de negru" al romanelor perioadei revolute, ca și față de conținutul, prea puțin substanțial al volumelor cu subiect contemporan. Însă diagnosticul ar fi incomplet
Sub obrocul autenticitătii by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/17916_a_19241]
-
volumelor cu subiect contemporan. Însă diagnosticul ar fi incomplet fără a privi autenticitatea că pe un răspuns la falia pe care procesul mistificării o adîncește în permanență în conștiința contemporană. Interesul își schimbă centrul de greutate pe (auto) biografic, pe experiența personală a lumii care, în cazul scriitorului, devine un pivot al actului narativ, înzestrîndu-l cu o structură proprie. Rezultatele se scriu în termeni că: surprinderea "concretului existențial", a unei densități palpabile a senzațiilor, mobilitatea și tensiunea continuă care își asumă
Sub obrocul autenticitătii by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/17916_a_19241]
-
muzica, spațiul luminos și penumbrele subsolului, literatura și arta plătica se întîlnesc aici în mod legitim, își găsesc spontan genul proxim și transformă acest spațiu cultural într-o adevărată metaforă a vietii însăși. Iar în această diversitate a manifestărilor, a experiențelor nemijlocite și a actelor simbolice, un loc privilegiat, evident, în afară componenței literar-narative, îl are vizualitatea sau, mai exact, arta plastică. Încetul cu încetul, la început ezitant că selecție și timid că acțiune, apoi din ce in ce mai sigur și mai decis, Muzeul
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
plină de vitalitate în substanță, iar în limbaj de un expresionism germanico-transilvănean, nu avea nici un fel de comunicare cu grafia anosta a unor manuscrise ostentative, irelevante obiectual, nesemnificative în fond și lipsite de orice mitologie substitutivă. Deliberat sau nu, această experiență nu a mai fost repetată, deși ea nu este compromisă în esență, iar legătură imagine plastică - text literar a revenit în spațiul Muzeului... sub o formă mai puțin ostentativa, dar mult mai spectaculoasă și mai profundă: comunicarea în spirit a
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]