3,103 matches
-
a volumului: cearta cu haosul, izolarea simbolizată de acvariu, trecerea timpului și întoarcerea în cerc: "odată-n acvarium, ca-ntr-o hipnoză,/ am privit înotând un pui de rechin." V. "Orgoliul, singurătatea și arta" Terorizată de real, poeta întârzie în extaz. În realitatea materială, condiția ei este singurătatea și singularitatea: Mi-e dat acest obraz triunghiular, ciudat,/ această săptămână de zahăr, sau această/ figură pentru prora vapoarelor pirat/ și părul lung lunar pe țeastă." Pentru Nina Cassian, scrisul rămâne vrajă, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
oamenii", de aceea vibrația este estompată în pânze statice, nu lipsite, însă, de armonie cu elemente proprii primului volum, "Poezii" (1950). Din acest moment, evocarea istorică este un prilej de meditație, de reîntoarcere a poetului spre el însuși, într-un extaz melancolic și sacru. În volumul "Cadavre în vid" are sentimentul golului în istorie, al destinului singular: Voi pleca deși lăsând moștenire o lungă/ trenă de sânge, de zgură, de fum..." pentru că " Vid, vid, prea mult vid în istorie/ și toate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o secundă cât ora, pe o oră de un an" ("Visul unei nopți de iarnă"). Sentimentele se desprind parcă de trup sau de suflet și capătă dimensiuni, devin ființe fantastice, pure și telurice, într-un dans îmbietor și plin de extaz, în care cei doi îndrăgostiți se prind uneori lucizi de lumina-miracol; E un dans, iubito, al sentimentelor/ zeițe ale aerului dintre noi" ("Vârsta de aur a dragostei"). Cu cât înaintăm în volumele poetului, exceptând "Dulcele stil clasic", asistăm la o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
modern în expresie și tradiționalist în conținut, reînvie peisajul bucolic, pe Făt-Frumos, dar și cornul de vânătoare, pe maeștrii cântăreți, dar și colosul din Rodos sau statuia lui Zeus de Fidias. Cu volumul "Pajura de fum" (1967), poetul, într-un extaz vitalist, aude crescând pădurile, Oltul își umflă apele, copacii se desfac fără moarte. 9 Geo Dumitrescu, '"Libertatea de-a trage cu pușca", "Nevoia de cercuri", E.P.L., 1966. 10 Mircea Tomuș, "Carnet critic", pag. 75. 11 "Și-ți strig în fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Albatros, 1974; "Țara ca meditație", Editura Militară, 1975 1 Volumul "Ninge la izvoare", Editura Tineretului, 1967. 1 "Nici un părinte nu doarme în noaptea de dragoste a copiilor" (Constanța Buzea) "Vai, tatăl meu, el, iubitorul... chinuit își ascunde neliniștea printr-un extaz" (Gabriela Melinescu). "Câte suflete se răsucesc în mine?/ ale cui sunt oare?/ Câte ecuații necunoscutele/ în vase,/ pe sol,/ pe Selene,/ în cosmos" (Veronica Porumbacu). 2 Uneori poetul se simte: " un uriaș animal preistoric,/ un arheopterix ce-a nimerit, să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
din Kama Sutra de importanță capitală pentru femei, cel pe care bărbații ori îl citesc foarte târziu, ori nu-l citesc deloc; nonconformismul său nu se oprea aici: în fiecare zi schimba poziția de atac, modelată de el am întruchipat extazul într-o varietate acrobatică uluitoare; sexul nu era, ca pentru foștii mei extratereștri, o chestiune pur biologică ori sportivă; el îl ridica la rang de artă. Țin minte că abordările sale fanteziste deveniseră senzația firmei; dimineața, cum ajungeam la birou
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
cu urzici timpurii sau maturate... În fața lui mă simțeam ca o școlăriță la cursurile de sex original și bucătărie de mare clasă... Știu că e practic imposibil cu un bărbat manierat, dar în acea perioadă mi-am conturat și visul extazului perfect: să-mi povestească despre bucătărie în timp ce mă iubește... Pentru desăvârșirea trainingului în domeniul cumpărăturilor simt nevoia să vă prezint o ultimă fațetă a acestei activități; nu vă lăsați amăgite, este ultima, dar are o importanță copleșitoare; am tot amânat
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
rău deloc... Nu pot spune că la pat ar fi fost cel mai bun bărbat din viața mea, dar mă iubea cu o patimă copleșitoare, se implica total în ceea ce făcea și ca dovadă stau urletele mele isterice provocate de extaz... Mi-era un dor nebun să fiu răgușită, nu mai țipasem așa tare de ani de zile, din timpul extraterestrului numărul trei... Numărul zece nu era masculul tipic, care urmărește în viață un singur lucru: să dețină controlul. El mi
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
diferită de tema tratată de noi, la fel ca și starea de „euforie maniacală” din cursul evoluției clinice a psihozei maniaco-depresive. În acest caz, fazele de excitație maniacală sunt forma de manifestare a unei stări de euforie psihotică, morbidă. c. Extazul În ordinea stărilor descrise, extazul este forma prin care se realizează, În totalitatea ei, starea de eliberare sufletească și moral-spirituală a persoanei, din limitele impuse acesteia de viața cotidiană. Extazul este definit ca reprezentând starea psihică complexă prin care individul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
noi, la fel ca și starea de „euforie maniacală” din cursul evoluției clinice a psihozei maniaco-depresive. În acest caz, fazele de excitație maniacală sunt forma de manifestare a unei stări de euforie psihotică, morbidă. c. Extazul În ordinea stărilor descrise, extazul este forma prin care se realizează, În totalitatea ei, starea de eliberare sufletească și moral-spirituală a persoanei, din limitele impuse acesteia de viața cotidiană. Extazul este definit ca reprezentând starea psihică complexă prin care individul se simte transportat dincolo de lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de manifestare a unei stări de euforie psihotică, morbidă. c. Extazul În ordinea stărilor descrise, extazul este forma prin care se realizează, În totalitatea ei, starea de eliberare sufletească și moral-spirituală a persoanei, din limitele impuse acesteia de viața cotidiană. Extazul este definit ca reprezentând starea psihică complexă prin care individul se simte transportat dincolo de lumea realității sensibile și dincolo de propria sa persoană, unindu-se cu transcendentul (P. Foulquié și R. Saint-Jeană. Trăirea extatică este o experiență sufletească și morală unică
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
unindu-se cu transcendentul (P. Foulquié și R. Saint-Jeană. Trăirea extatică este o experiență sufletească și morală unică pentru individ. Ea este un act de proiecție, de deschidere al acestuia către planul transreal și transuman al divinității. Din aceste considerente, extazul este asociat experiențelor mistice, În cursul cărora se realizează starea de comuniune dintre om și Dumnezeu. Din punct de vedere psihologic, extazul este o experiență psihologică pură și complexă, În cursul căreia sensibilitatea externă, corporală pare a fi anulată, individul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
un act de proiecție, de deschidere al acestuia către planul transreal și transuman al divinității. Din aceste considerente, extazul este asociat experiențelor mistice, În cursul cărora se realizează starea de comuniune dintre om și Dumnezeu. Din punct de vedere psihologic, extazul este o experiență psihologică pură și complexă, În cursul căreia sensibilitatea externă, corporală pare a fi anulată, individul trăind cu intensitate un sentiment interior al plenitudinii, pe care-l dă Întâlnirea și absorbția sa În planul divinului. Experiența extatică este
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
crepuscular, cele din timpul aurelor epileptice sau cele produse de administrarea de substanțe psihodisleptice. De o mare forță ilustrativă este, În sensul acesta, relatarea pe care o face Kirilov, În romanul lui F. Dostoievski Demonii, când Își descrie stările de extaz. Redăm În continuare acest fragment: „Există clipe, nu durează decât cinci sau șase secunde, nu mai mult, când simți brusc prezența armoniei veșnice, deplin atinse. Nu e ceva pământesc; și nu În sensul că ar fi ceva celest, ci În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o formă de intimitate, cea a deschiderii și a depășirii condiției sufletești și morale a persoanei umane. Aceasta este reprezentată prin comuniunea mistică, acea relație de intimitate dintre persoana umană și persoana divină, dintre om și Dumnezeu. Rugăciunea, practica isihastă, extazul mistic, toate reprezintă o deschidere interioară a persoanei umane În plan sufletesc și spiritual. Este un act de transcendență, o depășire a umanului limitativ și o unire cu divinitatea. Ea este o experiență ontologică și spirituală unică. Prin rugăciune Eu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pe care aeștia o aplică unor oameni, după criterii luate din medicină (A. Szasz, D. Cooper, A. Laingă. Desigur că această răsturnare a problemei nu a putut rezista. Nebunia există și va continua să existe. Fie că ea este culturală, extaz mistic sau posesiune demoniacă, tulburare psihomorală sau boală psihică, nebunia nu poate fi negată și nici eliminată. Nebunia nu poate fi exclusă din sfera umanului pentru că, În mod paradoxal, așa cum rezultă din psihologia morală, ea are o funcție foarte importantă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
că și aici e vorba de o cruce pe-un mormînt, Galdi continua: "Poate nu ne înșelăm presupunînd că cuvîntul cruce evocă, simbolic, tot ce mai leagă pe poet de atmosfera fericită din Ipotești și "de fata morarului, cîntată cu extaz atît de adînc și în Mortua est!" (pag. 54). Iată că și Galdi a implicat-o aici pe fata morarului, pe care o știm născocită la Cucorăni, așa că și dînsul s-a înșelat. Nici dacă ar fi adus vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
căzut într-un abandon voluptuos al agoniei, nu ar fi apărut în nicio descriere a unui samurai executat 92. Mishima, Zenon, Hadrian: se imaginase ca toți trei în special în erotica și felul în care au murit aceștia. A explicat extazul sexual al lui Mishima ca fiind înrudit cu cel al lui Sade și Cocteau; dar l-a considerat, mai presus de toate, ca o voce vizionară preocupată de eliberarea senzualității de tipul celei despre care scrisese Un om obscur și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
mai puțin transparente la personaje, situații și embleme literare celebre. Nu-i vorbă, "ilustratele supraviețuiesc demolărilor,/ cutremurelor, incendiilor (O, Lisboa, Frisco, București,/ Alexandrii preferând pe/ Kavafis și Perse lui MD și MC și NC și AP și NS),/ inundațiilor, holocaustului, extazului erotic final", ne asigură poetul într-o incitantă Călătorie în erele geologice încheiată însă, deloc întâmplător, cu o apostrofă laconică țintită inclusiv împotriva acestei "mașinării/ triste, inutile, alchymice și năucitoare" care este, în fond, Literatura: "De dincolo de Carte, o voce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe nevoia de a găsi un principiu antagonic disperării ontologice, revoltei generalizate sau spleen-ului august. Modalitatea este, și aici, scindarea lucidă între stări contrastante, între indecizie și certitudine, între aversiune și fascinație, între spaimă și iluminare, între agonie și extaz: Pentru că eu privesc iubirea/ din perspectiva eternității,/ vom fi cândva întotdeauna împreună/ Pentru că tu te oferi ca o târfă timpului,/ nu vom fi". Sau: " Ne simțeam foarte bine./ Aveam și noi micuțul nostru/ hărnicuțul nostru paradis de uz personal. De
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
timpuri, cu fața desfigurată/ de virusul străinului,/ se tămăduiesc/ în clepsidre de/ chilie zdrențuită./ Pâinea și vinul altarelor,/ ghemuite spasmodic/ la piept de icoană,/ alină fiece rostuire a cărnii/ evadată/ de pe oameni/ și dăruită,/ fibră cu fibră,/ unui infern în extaz. Nimic nu se mai vinde,/ nimic nu se mai cumpără,/ doar într-un Ghetsemani/ voivodin,/ încă o Golgotă/ a fost scoasă/ La licitație/ începută de la/ două holocausturi/ în sus" Serbiada (resturi de pisanie). La rândul ei, cea de-a doua
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a mirării în Ether" (Fântâna lui Julien Ospitalierul). În punctul lui cel mai înalt, textul brumarian trăiește astfel într-un regim imaginar pe deplin superior calitativ, dobândind acea profunzime pe care o face posibilă doar asocierea descripției voluptuos-senzoriale ori a extazului contemplativ cu o conștiință melancolică pregnantă. Lunga și delicioasa desfacere a mirării în Ether... provine tocmai din înțelegerea precarității de fond a lumii, pe care în acest caz numai discursul poetic o poate reangaja în lupta pentru atemporalitate. Aceasta e
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
individuală la Marea Conștiință universală, într-un discurs saturat de notații succinte și austere, cu pregnantă notă aforistică ("Aparatul genital, privit ca un mic teatru al ororii, ca o clopotniță a deșertăciunii, pe orologiul căreia se învârt figurine aflate în extaz... La fiecare interval de-o oră, figurinele parcurg un întreg zodiac carnal. A fi și a avea. A poseda. Iată suprema artă a deșertăciunii"). Subsecventă acestei purificări prin subtilul joc al inteligenței permanent biciuite este tentativa de spiritualizare a cărnii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de "sori negri", nervalieni. Căci pogorârea obligatoriu miezonoptică! a acestui reprezentant al elitelor spirituale are ca rezultat împărtășirea unei învățături sacre către discipoli extaziați ("învățătura inimii/ tale aurii pe care ai împărtășit-o/ în puterea nopții prietenilor tăi albaștri/ bucuria extazul beatitudinea" Iată), fie direct, fie prin mijlocirea unor trimiși înveșmântați după conveniențele riturilor orfice ("o vestală în costumul ei alb", "o preoteasă în templul faraonilor"). Sigur, cititorul care observă toate aceste embleme destinale se poate întreba care este legătura acestui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că organele-s sfărmate, a abdicat, bând "păharul poeziei înfocate" ca pe o cupă de otravă. A abdicat în poezie, iată trista învățătură. Nici Ionel nu stă vecinic pe fulmen" etc. Nicolina blues se naște însă, cu suferința atroce și extazele de rigoare, din mult mai mult decât această răzvrătire pătimașă împotriva codurilor (de spart sau, mai degrabă, de reasamblat), ce rămân bláznele dintotdeauna ale lui Ovidiu Nimigean. Cartea conține și o micropoetică generaționistă, recte, un Succint rezumat al poeticii de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]