3,053 matches
-
de către credincios. V.3. Postul în creștinism și în alte religii În toate marile religii ale lumii, postul este un ritual de asceză spirituală și fiziologică, având un scop multiplu: purificarea, comemorarea unei divinități, intrarea în comuniune cu ea, provocarea extazului. A se observa așadar faptul că igiena trupului și relaxarea stomacului sunt elemente secundare ale postului. Esențiale sunt componentele sale spirituale: reculegerea, iertarea celui ce a greșit, acceptarea semenului diferit, stimularea stărilor meditative și, la limită, comuniunea cu Dumnezeu. Există
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
reculegerea, iertarea celui ce a greșit, acceptarea semenului diferit, stimularea stărilor meditative și, la limită, comuniunea cu Dumnezeu. Există dintotdeauna în marile religii mai multe tipuri de post: a) postul inițiatic ajută la crearea unei stări spirituale menite să provoace extazul și călătoria spirituală în alte lumi sau dimensiuni ale realității. Exemple: postul în șamanism, postul în misterele inițiatice (din Eleusis); b) postul de penitență și purificare are ca model ritualurile de purificare ale divinităților (apollo, Quetzalcóatl etc.) sau pe cele
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
originar din spațiul central-Asiatic. cuvântul șamanism provine din tunguzul shaman. Șamanul coexista, în centrul și nordul Asiei, alături de preot și de capul de familie. O primă definiție dată de Mircea Eliade este cea care echivalează șamanismul cu o tehnică a extazului. Șamanul nu este preot. De ce? Nu are biserică, nu există cler, slujbă codificată. Șamanul nu este vrăjitor. Excepție fac cazurile în care agresează și ucide de la distanță. Șamanul nu este mediu. Lumea spiritelor cu care el comunică nu se reduce
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
unde nu exista o separare a puterilor și o diviziune socială a muncii așa cum ne-o reprezentăm noi, europenii, șamanul era un specialist al sacrului cu multe alte funcții sociale. După cum spunea Eliade, „șamanul este teolog și demonolog, specialist al extazului și vindecător, auxiliar al expedițiilor de vânătoare, protector al comunității și al turmelor, psihopomp și, în anumite societăți, erudit și poet”. a. Ohlmarks, un autor clasic invocat de Eliade, susține că șamanismul ar fi la origine un fenomen exclusiv arctic
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
d) prin voința comunității. Nici în acest ultim caz, alegerea clanului nu trece peste experiența extatică. Dacă ea nu are loc, atunci șamanul nu va mai lua locul celui defunct. așa cum scrie Mircea Eliade în Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, șamanul are capacități fizice și intelectuale neobișnuite. De exemplu, puterea de concentrare și de control Îl fac să se miște într-un spațiu strict delimitat, cu o încărcătură remarcabilă de accesorii șamanice, fără a atinge sau a distruge ceva anume
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
își baza afirmațiile pe datele oferite de misionarul Marcus Bandinus (secolul al XVII-lea). După părerea lui Eliade, românii ar fi trăit spre sfârșitul Evului Mediu într-o unitate politică și culturală cu populațiile Asiatice. În timpul rusaliilor, româncele cădeau în extaz și făceau prorociri. Este șamanism? M. Eliade este convins că nu. Argumentele lui ar fi: a) lipsa vocației, inițierii și uceniciei; b) lipsa costumului ritual și a spiritelor auxiliare; c) lipsa facultății de a provoca transe după dorință și de
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
acestor practici neoșamanice? conform antropologului francez claude rivière, o parte a societății occidentale actuale, „pierzându-și credința în sacrul instituționalizat de bisericile creștine, încearcă să regăsească sacrul prin alte mijloace: divinație și vindecare, asceză, călătorie în lumea spiritelor aliate omului, extaz cu sau fără droguri halucinogene”. Capitolul XIX Magia XIX.1. Semnificațiile sociale ale magiei Etimologic, termenul magie are o semantică foarte bogată. Trimiterile sunt la asirianul maga - „sacerdot”; grecescul mAgeia - „vrăjitorie”, „farmece”; latinescul magus - „preot persan”; chaldeeanul maghdim - „înaltă înțelepciune
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Tot aici se desfășoară analiza prin imagine - un mecanism mult uzitat în creativitate. Stările de conștiință sunt identificate pe baza undelor cerebrale (vizualizate encefalografic). Stările de conștiință sunt: starea de veghe; starea de vis; starea de somn profund; starea de extaz. Se pare că starea de extaz este cea care contează în creativitate. Starea de extaz (denumită în diferite culturi și: stare transpersonală, Nirvana, starea lui Budha, experiența transcendentală, conștiința cosmică, al șaptelea cer, etc.) este o stare de supraconștiință din
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
imagine - un mecanism mult uzitat în creativitate. Stările de conștiință sunt identificate pe baza undelor cerebrale (vizualizate encefalografic). Stările de conștiință sunt: starea de veghe; starea de vis; starea de somn profund; starea de extaz. Se pare că starea de extaz este cea care contează în creativitate. Starea de extaz (denumită în diferite culturi și: stare transpersonală, Nirvana, starea lui Budha, experiența transcendentală, conștiința cosmică, al șaptelea cer, etc.) este o stare de supraconștiință din care creativitatea își adună sevele. Concret
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
conștiință sunt identificate pe baza undelor cerebrale (vizualizate encefalografic). Stările de conștiință sunt: starea de veghe; starea de vis; starea de somn profund; starea de extaz. Se pare că starea de extaz este cea care contează în creativitate. Starea de extaz (denumită în diferite culturi și: stare transpersonală, Nirvana, starea lui Budha, experiența transcendentală, conștiința cosmică, al șaptelea cer, etc.) este o stare de supraconștiință din care creativitatea își adună sevele. Concret, între somnul profund și veghe se desfășoară o etapă
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
religions (1997), în care semnează articole despre icoană și valoarea inimii în isihasm, despre sensul mistic al rugăciunii în ortodoxie ș.a. Încă de la volumul de debut, critica descoperă în versurile lui T. un autor având cultura imaginii intelectuale, pasionat al extazului și al dicțiunii lirice impregnate de erudiție. Poeziile sunt de mici dimensiuni, titlurile concentrează discursul și au menirea de a stimula fiorul întâlnirii cu o imaginație ținută totuși sub controlul numeroaselor simboluri livrești, pe care poetul le evocă învăluindu-le
TARANGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290081_a_291410]
-
părăsiseră lumea dezgustați atât de zădărnicia vieții umane, cât și de rigorile ritualismului brahmanic. Astfel de asceți încercau să înțeleagă și să stăpânească mecanismul transmigrărilor (samsăra) și misterioasa lui cauză, karma. Ei foloseau mijloace multiple și variate, de la asceza extremă, extazul yoghin sau analiza empirică a materiei, până la metafizica cea mai obscură, practicile orgiastice, nihilismul extravagant sau materialismul vulgar. Textele buddhiste și jainiste indică uneori numai doctrinele anumitor autori religioși, fără a le menționa și numele. Astfel, se spune că unii
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
apăra valorile naturale: aerul curat, produsele ecologice, liniștea. În ceea ce mă privește, îi știu prea bine pe țărani, și-n laturile lor bune și-n cele rele, ca să cred în miturile despre ei imaginate de orășeni. Nu gust „bucolicele” cu extazuri artificiale, scrise de citadini care, vorba unui autor de la începuturile literaturii moderne, abia acum au aflat „pe unde se pișă găinile!” Infernul e în noi. Sînt zile cînd pot depune mărturie pentru asta. * Deși „frecat de viață”, nici azi nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unui râu. Nu este vorba de războaie, de ambiții planetare, de steaguri istorice, de lupta Între clase. Un suflet se trezește, devine conștiință și asumă, dintr-o dată, Întrebările speței. Un trup care ia act de sine, Își probează prăbușirile și extazul. Mintea care gândește, visează și, mai ales, interoghează fatalitatea fără nume. Nu sunt Înfruntări de armate și ideologii, nici ambiții sociale, nu apar privilegiații ierarhiilor, nici cei care vor să le inverseze, nici șefi, nici subalterni. Nici măcar obișnuitele conflicte Între
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
simple și firești ale vieții, doar că acestea se produc... În infern. Se regăsește În acest roman Întreg repertoriul de fapte oarecare și de stări curente, iubire și egoism, vanitate și minciună, vraja primăverii și dragostea părintească, gustul conversației și extazul mării, contemplarea unui cal și perplexitățile dintr-o sală de cinema, clipe de exaltare și deznădejde și clipele lungi ale așteptării fără obiect. Comunitatea și comunicarea umană sunt Însă ale unor exilați supuși purgatoriului metodic al durerii, scoși din normalitate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
putea să-și rănească mortal soțul („provocându-i rana finală, mortală”). Trecutul pare, brusc, „expresia incompletă a ceva ce urma să se Întâmple”: vasta libertate de a fi În lume și de a se redescoperi, din nou, Înstrăinată În lume, „extazul final de a fi străin În lume”. Urmărindu-și cu sadică scrupulozitate vulnerabilitatea, retractilitatea, rușinea, lucida călătoare pe sinuoasele trasee ale interiorității speră, totuși, cu alarmantă orbire, că evenimentele imediatului nu vor penetra prea prețioasele ceruri ale spiritului... Strania dedublare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tranziție: „Își dădu seama că tot așa Începuse uneori În trecut”. Nu străinul o domină, ci senzația că ea este vie, Încă vie, altfel vie decât până acum. „Nu străinul era cel care o ispitea, ci tocmai această așteptare, acest extaz sălbatic cu dinți ascuțiți, extazul de a fi ea Însăși, de a fi vie... extaz deschis ca o rană.” Rana trecutului: „sângele Îi Îmbujoră chipul, buzele i se Înmuiară și Își dădu seama că urma să se Întâmple din nou
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tot așa Începuse uneori În trecut”. Nu străinul o domină, ci senzația că ea este vie, Încă vie, altfel vie decât până acum. „Nu străinul era cel care o ispitea, ci tocmai această așteptare, acest extaz sălbatic cu dinți ascuțiți, extazul de a fi ea Însăși, de a fi vie... extaz deschis ca o rană.” Rana trecutului: „sângele Îi Îmbujoră chipul, buzele i se Înmuiară și Își dădu seama că urma să se Întâmple din nou”... Și se trezește vorbind soțului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ci senzația că ea este vie, Încă vie, altfel vie decât până acum. „Nu străinul era cel care o ispitea, ci tocmai această așteptare, acest extaz sălbatic cu dinți ascuțiți, extazul de a fi ea Însăși, de a fi vie... extaz deschis ca o rană.” Rana trecutului: „sângele Îi Îmbujoră chipul, buzele i se Înmuiară și Își dădu seama că urma să se Întâmple din nou”... Și se trezește vorbind soțului de care se credea Însoțită pentru totdeauna: „Eram infideli unul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
auzit, brusc, rezonanța unor pași pe culoarul perpendicular, pașii unui necunoscut care deveniseră, dintr-o dată, ai unei mulțimi, o coloană În marș. A Înțeles, atunci, beția abandonării de sine, plăcerea vertiginoasă de a te pierde În mase, ceea ce Nietzsche numise „extazul dionisiac”. Se lipise de zid, rezistând cu toate forțele atracției pe care „orice artist o Încearcă uneori” și optând definitiv pentru solitudine. Mulți scriitori est-europeni ai generației noastre și-ar regăsi, cred, propriile gânduri În cuvintele lui Kertész despre socialism
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
i le Întreținuse, dar tulburat, totuși, continuu de memoria magicei Inițieri În existența care debutase, cândva, În vechiul tărâm. Tărâmul fără Întoarcere al timpului? Îl vedeam aplecat peste harta Bucureștiului și peste Dicționarul Limbii Române, Într-un soi de irepresibil extaz infantil, dar bombănind, cu bătrânească și neputincioasă furie, Împotriva „blestemului” pe care Îl locuise, cândva, demult, Într-o altă viață și de care, iată, nu se mai putea, totuși, separa. Discutând la telefon asupra datei de Întâlnire, i-am sugerat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Ruinele amintirii, Craiova, 2001; Karol Wojtyla (Ioan Paul al II-lea), Poezii, Craiova, 2001. Repere bibliografice: Blaje Koneski, Ion Deaconescu. Spre zilele copilăriei, CL, 1982, 5; Al. Raicu, Viziuni pictate pe un vas de brumă, R, 1985, 8; Dan Orian, Extazul nimicului, R, 1992, 9-10; Maria Tereza Lajolo, Proba de singurătate, „Arenaria” (Palermo), 1993, 25-27; Mihai Cantuniari, La Gramática del aconteciemiento, „Nouvelle Europe” (Luxemburg), 1992-1993, 74-77; Iancu Tănăsescu, „Ademenirea”, ST, 1995, 4-5; Myo Kapetanovici, Un représentant de la poésie roumaine moderne, „Nouvelle
DEACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286708_a_288037]
-
și ciocoii noi și Doruri și amoruri, iar în 1864, drama Grigorie Vodă, domnul Moldovei. D. a fost un liric interesant ca intenții și preocupări. Se remarcă între primii noștri poeți prin virtuozități formale, dar el este cel ce aduce extazul erotic în maniera „dulcelui stil nou”; fără abuzul neologic și facilitatea diminutivelor, ar fi fost un petrarchist realizat. Poseda simțul picturalului, ca și pe cel al inefabilului. Siluete feminine suave sunt creionate în tonuri renascentiste, într-o bogăție de azur
DEPARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]
-
coexistă mai multe „formule” estetice: există aici un D. melancolic și muzical, al rostirii grave, sentențioase și al mărturisirilor directe despre sine, unul romantic, în descendența Odei... eminesciene, cu învolburări stilistice prețioase („Sunt tristețea cea mai vastă,/ cel mai dureros extaz.” etc.) și un altul, pictor de peisaje înrămate, de tipul spectacol-în-spectacol, un poet vizual și vizionar, care trage peste imaginile sale, de o intensitate dureroasă, cortina unei blânde ironii, pline de umor absurd ori negru. În volumul Deasupra lucrurilor, neantul
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
CRC, 1991, 20; Eugen Simion, Peisaj liric cu înger palid, RL, 1991, 23; Maria Ana Tupan, Nichita Danilov și reabilitarea imaginarului poetic, VR, 1991, 7; Ioana Dinulescu, Lumea ca un teatru de marionete, R, 1991, 7-8; Ioan Milea, Melancolie și extaz, APF, 1991, 7-8; Traian T. Coșovei, Numele casei tale, melancolia, CNT, 1991, 38; Sebastian Vlad Popa, Neîndurătoarea rază a lucidității, CC, 1991, 8-9; Al. Cistelecan, Între scenografie și parabolă, F, 1992, 10; Ștefan Melancu, „Urechea de cârpă”, APF, 1993, 6
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]