3,141 matches
-
de lapte cu mămăligă, mâncau și diferite mâncăruri gătite din carnea și cârnații afumați și păstrați în ghiumuri cu untură. Vara se muncea zdravăn și nu era o clipă de răgaz, că ploua și se însenina mintenaș... era goana uscării fânului și trifoiului! Aici toate femeile erau mume sau lelici! Singurul râu ce traversează satul, este Valea care se umflă deseori și vine apa mare din munți, distrugând podul, împărțind satul în două, răvășind bulboaca, locul de joacă preferat al copiilor
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cu sandiviciuri pe care le mâncam în livadă sau lângă iazul cu rațe, înainte de a porni să explorez clădirile de unul singur: nu uitam niciodată să arunc o privire vițeilor - animalele mele preferate - și să mă cațăr pe clăile de fân din fundul celui mai mare hambar, unde erau întotdeauna o mulțime de pisici tigrate slabe și adormite. Mă întindeam pe fân lângă ele, nedumerit de misteriosul mecanism al torcăitului lor și hipnotizat de rânjetul impenetrabil care mă făcea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
singur: nu uitam niciodată să arunc o privire vițeilor - animalele mele preferate - și să mă cațăr pe clăile de fân din fundul celui mai mare hambar, unde erau întotdeauna o mulțime de pisici tigrate slabe și adormite. Mă întindeam pe fân lângă ele, nedumerit de misteriosul mecanism al torcăitului lor și hipnotizat de rânjetul impenetrabil care mă făcea să le invidiez pentru visele lor. Pe atunci, eram îndrăgostit de o fată pe nume Susan Clement, care stătea pe banca alăturată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ținându-se de coada calului atunci când nu mai vedea nimic, și-și amintea toate poveștile pe care voia să le scrie. Despre băiatul idiot pe care-l lăsau la fermă, spunându-i să nu lase pe nimeni să ia din fân, și despre jigodia aia bătrână din Forks care-l bătuse o dată, când lucra pentru el, și care acum se oprise ca să-i ceară ceva nutreț pentru vite. Băiatul n-a vrut să-i dea și moșul Îl amenințase că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fie arestat. Credea că-și făcuse datoria și, cum tu erai prietenul lui, o să fie răsplătit. Te ajutase cu bătrânul pentru că el credea că mergeți ca să-l dați să vadă toată lumea cât de rău fusese și cum Încercase să fure fân care nu era al lui, și când șeriful i-a pus cătușele, băiatului nu-i venea să creadă ce pățea. Apoi Începuse să plângă. Asta era una din Întâmplările pe care se gândea că le va scrie mai târziu. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
suedezi. Doi indieni stăteau la capătul băncii și altul stătea sprijinit de perete. Tipul care se pregătea să spună ceva Îmi zise cu o voce foarte joasă: — Cre’ că tre’ să fie ca și cum te-ai urca pe-o claie de fân. Eu am izbucnit În râs și i-am povestit și lui Tommy. — Să mor dac-am mai văzut vreun loc ca ăsta, zise el. Uită-te și tu la alea trei. Apoi vorbi bucătarul: — Câți ani aveți, băieți? — Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
gura podului. Noi nici nu respiram, dar cartușul era pe țeava puștii de multă vreme... Când s-au dumirit că sunt în siguranță, s-au întors în casă, de unde au adus niște țoale cu care și-au făcut culcuș în fânul din iesle... Gândiți-vă că până pe la miezul nopții n-am mișcat nici dintr-un deget! Pănă la urmă, nemții s-au încălzit în culcușul lor și au început să mâie porcii la jâr. Scara era la noi, dar pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
din sat? Căci începuse culesul porumbului. - Am avut desigur noroc, continuă Darie. Dar Zamfira avea instinct de jivină sălbatecă, parcă simțea de departe apropierea omului și ne ascundeam pe loc. Am stat ascunși o zi întreagă, într-o claie cu fân, și auzeam cum lucrează femeile la câteva sute de metri în preajma noastră... Dar ce mă tortura mai mult era accidentul meu. Nu știu cum au reușit să mă transporte atâtea nopți, când pe carabine, când într-o manta rusească. Nu-mi mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
căruia ne aflăm. În vremea lui Eminescu, casa aparținea profesorului universitar Constantin V. Ionescu, prieten și coleg cu Ștefan Micle, care îl vizita împreună cu Veronica, fiind însoțiți uneori și de Eminescu. Noaptea și-o petrecea aciuat pe un braț de fân colo în foișor. De acolo de sus se deschide o priveliște de basm în cele patru zări. Și cum să nu-i vină poetului a spune „Sara pe deal buciumul sună cu jale”? Că a scris-o stând în cerdacul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mine, care nu l-am spus nimănui. Iar când vreau s-o fac nu am loc de tine. Dar nu m-oi împiedica eu de un ciot, ci am să vă povestesc visul și gata...Era vremea primei coase la fân. Am plecat la cosit cu noaptea în cap. Când soarele mi-o zâmbit de după deal, eu trăgeam a zecea brazdă. Mă opream să ascut coasa și să mai răsuflu, dar costișa din fața mea îmi fura privirea... Atâtea flori râdeau la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să rămână pentru totdeauna acolo, în sat. Noroc de surorile mai mari care, când îi sosi timpul să plece de acasă să învețe, până la urmă nu s-au împotrivit. Dar mama, dacă nu era mama, poate azi întorcea și el fânul cu coasa, asemeni vlăjganului îmbrăcat țărănește, cu o pălărie rotundă fără boruri, pe care-l zărise de pe câmp. Tata-i spusese, când îi simțise chemarea spre învățătură: - Măi băiete, bagă-ți mințile-n cap, vezi că avem gospodărie grea. Cine
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
cu o pălărie rotundă fără boruri, pe care-l zărise de pe câmp. Tata-i spusese, când îi simțise chemarea spre învățătură: - Măi băiete, bagă-ți mințile-n cap, vezi că avem gospodărie grea. Cine-o să mă ajute la strânsul fânului, cine-o să-mi păzească grădina și via, dacă vrei să pleci razna? Într-un fel, avea dreptate tata. Casele din curtea lor, vacile, caii, grădina și tarlalele aveau nevoie în continuare de brațe tinere, vânjoase, însă tot firesc, el
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
un cal se hurduca pe drumul cu hârtoape... spre ieșirea din târg. Pe scaunul improvizat dintr-o scândură, acoperită cu un țol, ședeau doi țărani; unul cu plete sure, iar celălalt mult mai tânăr. În față, de-a dreptul pe fânul de pe pomostină, se afla cel pe post de vizitiu. Calul alerga Într-un trap monoton, sforăind din când În când. Înaintea lor se legăna coviltirul unei căruțe de șetrari, purtată de doi cai focoși... Cum au ajuns la Hanul Trei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de drum, flăcăule. Un sforăit al calului a fost semnul că „a Înțeles” porunca. Îndată căruța a fost trasă În drum: ― Bine ați venit. ― Bine te-am găsit. Așteptarea n-a fost prea lungă? ― Nu, fiindcă În timp ce calul ronțăia la fân, eu am tras un pui de somn... ― Dacă-i așa, atunci Înseamnă că putem pleca spre târg. Înainte de asta, uite aici ce ți-au trimis șetrarii de mâncare - l-a Îmbiat țăranul În vârstă, dându-i un coș acoperit cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
izvorând În fântâne; Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine”. „Așa ar fi dacă Eminescu nu ar fi fost de atâtea ori la <Hanul din Buciumă. Acolo, În foișorul unde dormea de multe ori pe un braț de fân proaspăt cosit, acolo și-a Încărcat sufletul cu tot ce spune În <Sara pe deală” - gândea Gruia. „Cu ce ocazie zăbovea Eminescu nopțile la Hanul din Bucium, vecine?” - l-a atacat gândul de veghe. „O urma pe Veronica, al cărei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ignorat, s-a supărat: Poftim! "Te las în pace-ntîie-a ta". De teoria chibritului literar geme lumea. Io-s sătul. Nu se mai aude nimic dinspre el. Nu hămăie, nu scîncește, nu zgreapțănă. Are des ore surdo-mute, cînd doarme țărănește în fîn, visînd că l-a-nșfăcat pe Mișu Negrițoiu și că-l vaccinează să nu motănească pe gardul lui. Mai am ceva de spus, Șichy. Leit-motivul vieții post-ceaușiste a fost iertare-uitare. Punct și de la capăt, dar pentru unii. O să-ți demonstrez cu zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îndemînă. Merseră, firește, pe jos. De la Amara la Ruginoasa e o plimbare de jumătate de ceas. Titu admiră mulțimea de vite, de cai, de păsări, de servitori, de hambare imense pe picioare înalte, apoi clăile uriașe de paie și de fân, stogurile de coceni, dar fără entuziasm deosebit, ci numai ca să facă plăcere lui Grigore, care într-adevăr se bucura. De la Ruginoasa coborâră apoi până aproape de Izvoru, pe un drum de care, având în stânga moșia Amara și în dreapta moșia Ruginoasa, aceeași
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zise straja cu glas înăbușit. Acu nu știu cât să fie ceasul... O fi unu?... Că până am trezit oamenii, până am venit, o fi trecut vremea... ― Și de unde a pornit focul? ― Apoi întîi ardeau numai stogurile de paie și clăile de fân, dar pe urmă au luat foc și acareturile, că bate nițel vânt, nu tare, ca ș-aici... Logofătul apăru îmbrăcat. Din casă îl petrecu glasul nevestei, plîngător: ― Ia seama, Leonte... Fii mai lăsător și nu te înfurci cu oamenii, că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
târnăcop, se apucă să izbească în mașină cu atât mai mânios, cu cât nu izbutea să sfărâme destul de iute și de vizibil. Când însă băgă de seamă că a spart rezervorul de benzină, lăsă jos târnăcopul, smulse o mână de fân din podețul de lângă șopron, făcu un șomoiog, se scotoci prin buzunare până găsi un chibrit, aprinse binișor fânul, așteptă nițel să ardă cu flacără și pe urmă îl aruncă sub automobil, pe băltoaca ce se scursese între timp. O flacără
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iute și de vizibil. Când însă băgă de seamă că a spart rezervorul de benzină, lăsă jos târnăcopul, smulse o mână de fân din podețul de lângă șopron, făcu un șomoiog, se scotoci prin buzunare până găsi un chibrit, aprinse binișor fânul, așteptă nițel să ardă cu flacără și pe urmă îl aruncă sub automobil, pe băltoaca ce se scursese între timp. O flacără albăstruie învălui deodată mașina, se ridică până la acoperișul de șițe, se prelinse în podurile cu fân de alături
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aprinse binișor fânul, așteptă nițel să ardă cu flacără și pe urmă îl aruncă sub automobil, pe băltoaca ce se scursese între timp. O flacără albăstruie învălui deodată mașina, se ridică până la acoperișul de șițe, se prelinse în podurile cu fân de alături. În câteva clipe acareturile erau cuprinse într-un nor uriaș de fum din care țâșneau limbi galbene în răsuciri neliniștite. ― Foc!... Foc! izbucniră oamenii cu o bucurie sălbatică. ― Uiuiu, cum îmi încălzește inima! răcni Toader Strîmbu cu fața
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cărțile pe care spui că le citești, de prin pivnițe... Cine știe ce ai priceput de-acolo și te-o fi luat gura pe dinainte la bodegă... Tu nu asculta ce zic ăștia la televizor. Revoluția aia a fost doar cât răscolești fânul, să nu se mucegăiască. Tot paiele alea vechi sunt... — Cine știe, adăugă Petrache, ștergând farfuria cu miez de pâine. Poate că mi se pare... — O fi și de la singurătate... spuse maică-sa, strângând farfuriile. Începi să ai vedenii. Vrei să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trebui să fie la fel din orice parte te-ai uita. Pământul e rotund. Lumea de ce să nu fie rotundă ? — Pământul e rotund fiindcă se învârte. Lumea nu se învârte, se răstoarnă. Jenică răscoli frunzele cu vârful pantofului. Mirosea a fân uscat, de peste an. — Și, când o să se răstoarne, eu o să fiu dincolo și casa aia o să fie a mea, cu mașină și gagică cu tot ? Și altcineva o să stea aicea, ca prostu’, pe bancă, să se zgâiască la mine ? Tili
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aceste refrene odată cu Trenet, lăsându-se legănați de un val de optimism. Totul merge bine... "toate-s foarte bune, Doamnă Marchiză", așa cum cântă Ray Ventura într-un alt șlagăr rămas celebru. La acest sfârșit al anilor '30, tinerii, "tolăniți în fân"118, se lasă în voia bucuriei de-a trăi. Francezii dansează, râd, petrec, se îmbulzesc în sălile întunecoase să vadă Mayerling, Un carnet de bal, Hôtel du Nord, La răscruce de vânturi... Prin urmare, toate-s foarte bune, Doamnă Marchiză
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de hitleriști terorizează pașnicele noastre cătune... țăranii români ies cu furci și topoare să-și apere glia strămoșească... femeile otrăvesc fîntînile... bărbații dau foc la recolte... avioanele fasciste trag cu mitralierele lor spurcate în nevinovații patrioți... copiii stau ascunși în fîn, de teama patrulelor germane... vedeți, asta înseamnă regie, să traduci în multe fraze, un singur cuvînt!"... Dar cînd V. era mîndru de cît de deștept e, sufleuza, care se uita scîrbită la el, îi curmă fericirea, cu o singură replică
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]