4,829 matches
-
acolo unde jocul era mai înfierbântat. Altfel, avea să tânjească în continuare în întunericul propriului infern strâmt și, odată cu trecerea anilor, să se acrească, devenind ceea ce nu-i era menit să fie. — Aș vrea s-o văd și eu pe făptura asta, am zis. După cum o descrii tu, pare o ființă venită din altă lume. — Oricând vrei, Nathan. Vino la mine acasă într-o dimineață, la opt fără un sfert, și putem merge împreună. N-o să fii dezamăgit, îți garantez. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pagini în urmă și acum, că a venit vremea să vă vorbesc despre ea, amintirea a ceea ce s-a întâmplat între noi îmi dă fiori pe șira spinării. Persoana asta, obiectul ăsta pe care prefer să-l numesc Belea, această făptură de coșmar care a ieșit din adâncimile necunoscutului, se dădea drept comisionar U.P.S. și avea un trup musculos, cu un tonus bun, și o expresie mânioasă în ochi. Nu, cuvântul „mânie“ nu exprimă exact ce am văzut pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Nainte de-a sosi la tine-n țară/ Ai sta cu mine - aici, În casa asta... De ce te uiți așa bănuitoare? Callypso spune asta, draga mea, nu tu! Nimfa Callypso! În Odiseea! Zeilor, răi sunteți voi, mai geloși decât orice făptură!/ Neîndurați v-arătați cu o zeiță care pe față/ Îndrăgosti un bărbat muritor și-l ținu de tovarăș./ Doară eu Însămi l-am mântuit de la moartea din valuri/ Când pe o luntre zdrobită de trăsnetul marelui Zeus/ Greu rătăcea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vezi la fiecare Paște un ou de ciocolată imens printre iepurași de marțipan În vitrina cofetăriei instalate În fosta voastră casă, În care v-a fost atât de frig Împreună. Și poate certurile voastre din ultima vreme erau ale unor făpturi exasperate, care presimțeau c-au să moară. Că mama și Klara aveau să moară la bombardamente, că Walter va muri lângă Berlin, fără să știe de ce este așa de Înverșunat, fără să fi apucat să arunce În vreun tanc grenada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și tu cu noi pe unchiul? Bunicul! Strănepotul! Străbunicul nostru! Vezi ce bine că o dată În viață m-ai ascultat și tu pe mine? Vezi ce mare, ce frumos, ce nou e aeroportul nostru? Și sigur că nu erau ele făpturile gingașe care să piardă o asemenea ocazie și să nu dea drumul la bandă, așa că m-au luat În gheare: — ... Deci n-ai mai fost niciodată În aeroport? Cum așa? Cum așa? Cum așa? Ați auzit ce spune Clementina? Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și ele, așa cum și trupul tău s-a degradat. În copilărie toți din jur erau, dacă nu tineri, măcar plini de viață, puternici... Lumea Întreagă era nouă, proaspătă, pentru că ochiul copilului transferă asupra celor din jur nevoia de protecție a făpturii lui neputincioase...Voi Însă, dragii mei, sunteți prea tineri ca să Înțelegeți ce vă spun... Voi nici nu aveți unde să vă Întoarceți și pe toate le știți la perfecție, dar numai din cărți! —Să Înțeleg că ne reproșați tinerețea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Nu plecăm Înainte ca să biseze? Îl Întreabă. Veșnicul lui contratimp cu Christa. S-ar părea că În fine l-a auzit și, brusc, este de acord să plece. Acum. Sau e rapiditatea reacției ei atunci când privirea lui Întârzie pe o făptură tânără? —...De ce să plecăm noi primii? se miră el. Evident că n-are să mai biseze. Bună-credință, fairplay, egoism, duioșie față de copii, animale, făpturi neputincioase, respect față de adevăr, tradiție și ceremonialul acceptat - iată ce i s-a transplantat lui aici, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
este de acord să plece. Acum. Sau e rapiditatea reacției ei atunci când privirea lui Întârzie pe o făptură tânără? —...De ce să plecăm noi primii? se miră el. Evident că n-are să mai biseze. Bună-credință, fairplay, egoism, duioșie față de copii, animale, făpturi neputincioase, respect față de adevăr, tradiție și ceremonialul acceptat - iată ce i s-a transplantat lui aici, În fiecare din ultimii lui patruzeci de ani. Iată ce crede că recunoaște În acest public copt și rezervat, stăpânit de un cuviincios delir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să se ducă la paznicul care Îl hrănește! Nu mai are nici un fel de repere, și-a pierdut instinctele! Nu știe unde Își poate gâsi hrana, nu mai poată să zboare. Constat la el ceea ce toată lumea știe: cum se degradează făpturile În captivitate. Un pui minuscul de rață sălbatică a Încremenit În mijlocul ochiului minuscul, verde, de apă. Aproape de mal, grupul statuar al cerbului Încolțit de câini. Cerbul Îngenuncheat, Încolțit de câinii care i se urcă, lătrând, pe coapse, pe spinare, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Poate că feciorul terminase, poate că ieșise deja. Iancu nu mai știa. Nici trosnetele buturugilor sau vuietul tirajului din sobă nu le mai auzea. Era instalat într-un fautel de trei taleri și privea scena luminată pe care evolua o făptură cam nebuloasă, dar feerică. Și acea făptură joue, mime, chante et danse tout à la fois... doar pentru el. Locul lui era la picioarele ei, chiar în fața scenei. O privea cu admirație, șoptind mereu acel nume melodios, tulburător, predestinat succesului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
deja. Iancu nu mai știa. Nici trosnetele buturugilor sau vuietul tirajului din sobă nu le mai auzea. Era instalat într-un fautel de trei taleri și privea scena luminată pe care evolua o făptură cam nebuloasă, dar feerică. Și acea făptură joue, mime, chante et danse tout à la fois... doar pentru el. Locul lui era la picioarele ei, chiar în fața scenei. O privea cu admirație, șoptind mereu acel nume melodios, tulburător, predestinat succesului și iubirii. ― Nanone!... Ah, vei fi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
încălțările alea cu șireturi, ca niște papuci nereușiți, pline de glod. Și dacă ar fi fost numai atât! Dar trăsneau usturător - pha!... - a urme din urina și excrementele tuturor câinilor vagabonzi din oraș. Cele mai jalnice și mai rău mirositoare făpturi! Și asemenea specimene îngălate se pretind a fi semenii mei. Ba mai au și nerușinarea să mi-o latre în gura mare ori de câte ori ies cu parfumata la plimbare. Nu scapă nici o ocazie ca să-mi amintească asta cu cele mai vulgare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ar salva dacă prezența ta ar fi bănuită. Mâine voi fi departe. Omar se arată neîncrezător: — Te-ai Întors ca să te răzbuni? Dar celălalt reacționează ca și cum demnitatea i-ar fi fost batjocorită fără milă. — Nu caut să-mi răzbun biata făptura, doresc nimicirea puterii turcești. Omar Își observă prietenul: și-a schimbat turbanul negru cu un altul, alb, dar plin de nisip, iar veșmintele Îi sunt din lână ordinară și uzată. — Îmi pari atât de sigur de tine! Nu văd Înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ale eternității, candelabrul cu șapte brațe, zeița Nike, zeița romană a victoriei, uite cât de multă toleranță, se miră el, nu se sfiau să folosească toate aceste simboluri străine, dar eu mă târam după el împietrită și înfricoșată, pentru că toate făpturile acelea i se roteau lui Noga în jurul capului, amenințându-i viața, și nu mai aud explicațiile lui interminabile, vreau doar să ies de aici, să îmi aștept învierea asemenea acestor morți privilegiați, tăcuți, iar când ieșim, el este vesel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cuvântul „Fa/ma”, iar deasupra cupolei o inscripție: „Collegium Fraternitas”. Bizareriile nu se sfârșeau aici, pentru că din alte două ferestre rotunde ale turnului ieșeau, În stânga un braț uriaș, disproporționat față de celelalte figuri, care ținea o spadă, ca și cum ar fi aparținut făpturii Înaripate Închise În turn, iar În dreapta o trâmbiță. Trâmbița, din nou... Avui o bănuială În legătură cu numărul deschizăturilor turnului: prea multe și prea regulate la cupole, În schimb Întâmplătoare pe laturile de la bază. Turnul se vedea numai pe două dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cam pe-acolo, În orice caz un număr de treizeci și nouă de cifre”. „Trișezi, ca să mă impresionezi. Am citit și eu Sefer Yetzirah. Literele fundamentale sunt douăzeci și două și cu alea, numai cu ele, Dumnezeu a plăsmuit toată făptura.” „Încaltea nu Încerca sofisme, pentru că dacă intri În mărimi de ordinul ăsta, dacă În loc de douăzeci și șapte la a douăzeci și șaptea iei douăzeci și doi la a douăzeci și doua, Îți ies tot cam la trei sute patruzeci de miliarde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
privit așa cum te uiți la toți ceilalți, căutând pe altcineva Îndărătul umbrei lor. Dar la ce bun? N-am avut oare ceea ce doream? Eu sunt Dumnezeu, aceeași singurătate, aceeași glorie vană, aceeași disperare că nu sunt și eu una dintre făpturile mele, ca toți ceilalți. Toți cei care trăiesc În lumina mea, și eu trăind În scânteierea insuportabilă a beznei mele. Du-te, mergi prin lume, William S.! Ești plin de faimă, treci pe lângă mine și nu mă recunoști. Eu murmur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
eremit cultivarea unei murdării sănătoase, pentru a-și umili propriul trup. Nu era chiar sfântul Macarie ăla care trăia pe un stâlp și, când viermii cădeau de pe el, Îi aduna și-i punea la loc pe corp, pentru ca și ei, făpturi ale domnului, să-și aibă festinul lor?” „Stâlpnicul respectiv era sfântul Simeon”, zise Belbo, „iar după părerea mea stătea pe stâlp ca să scuipe În capul celor care treceau pe dedesubt”. „Urăsc spiritul iluminismului mistic”, zise Diotallevi. „În orice caz, Macarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Apoi se scuză, trebuia să plece. „Astă-seară sunt invitat undeva”, zise el. „O petrecere?” am Întrebat. Păru deconcertat de frivolitatea mea. „Zoharu“l, preciză el „Lekh Lekha. Pagini Încă total neînțelese. 21 Graalul... e o greutate atât de mare, Încât făpturilor aflate În prada păcatului nu le e dat să-l clintească din loc. (Wolfram von Eschenbach, Parzival, IX, 477) Colonelul nu-mi plăcuse, dar mi se păruse interesant. Poți sta să privești Îndelung, fascinat, până și un gușter. Eram pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
avut loc, prima crăpătură s-a format, poate, În seara aceea, la Rio, În timpul ritului, dar numai la Întoarcerea mea În patrie s-a produs explozia. Lentă, fără bubuituri, astfel Încât ne-am trezit cuprinși toți În nămolul materiei grosolane, unde făpturi ale verminei ies din găoace prin generație spontanee. Mă Întorsesem din Brazilia fără să mai știu cine eram. Mă apropiam acum de vârsta de treizeci de ani. La acea vârstă, tatăl meu era tată, știa cine este și unde trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nevoie de a te Îndrăgosti. În perioadele În care ai o poftă nebună de a te Îndrăgosti, trebuie să fii atent unde pui piciorul: ca și cum ai fi băut un filtru din acelea care te fac să te Îndrăgostești de prima făptură ce-ți iese-n cale. Ar putea fi și un ornitorinc. Pentru că simțeam această nevoie chiar În perioada aceea când, de puțin timp, mă lăsasem de băut. Raport Între ficat și inimă. O nouă dragoste e un bun motiv să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe prietenul meu! Jacopo, tu o duci bine.” (Nu-l Întrebase cum o ducea, ci afirmase.) Îl văzui pe Belbo pălind. Noi salutarăm, Agliè zise că era Încântat de această cunoștință comună. „O consider pe prietena noastră comună una dintre făpturile cele mai pure pe care am avut norocul să le cunosc. În prospețimea ei ea o Întruchipează, permiteți-mi această fantezie de savant bătrân, pe Însăși Sophia exilată pe acest pământ. Însă, draga mea Sophia, n-am avut timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Adepții lui Amor, Atanor, Homunculus 666 - uite de unde vine pasiunea Lorenzei pentru homunculi, mi-am zis. Tabloul cel mai mare se intitula Sophia și reprezenta un fel de masă fluidă de Îngeri negri ce se estompa la bază creînd o făptură albă, mângâiată de mâini livide, calchiate după figura ce se vede ridicându-se drept către cer În Guernica. Combinația era ambiguă, iar de aproape execuția se dovedea grosolană, dar de la doi-trei metri efectul era foarte liric. „Eu sunt un realist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se coacă Într-un cuptor, suflând În foc cu niște tuburi. La sfârșit tiparele fură deschise și apărură două figuri palide și grațioase, aproape transparente, un băiețandru și o fată, nu mai Înalți de patru palme, moi și cărnoși ca făpturile vii, dar cu ochii Încă sticloși, minerali. Au fost puși pe două pernițe și un bătrân le-a turnat În gură picături de sânge... Au sosit alte femei, aducând trâmbițe aurite, Împodobite cu cununi verzi, și i-au dat una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și din nou căldura sufocantă mă ameți. Printre plante, cele mai multe tropicale, se aflau șase recipiente mari de sticlă, În formă de pară - sau de lacrimă - Închise ermetic cu un sigiliu, pline cu un lichid azuriu. În fiecare vas plutea o făptură Înaltă de vreo douăzeci de centimetri: recunoscurăm regele cu păr cenușiu, regina, maurul, războinicul și pe cei doi adolescenți Încununați cu lauri, băiatul azuriu și fata roz... Evoluau cu mișcări de Înot grațioase, ca și cum ar fi fost În elementul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]