3,188 matches
-
următorilor nervi micști: trigemen, glosofaringian și vag. Impulsurile sunt conduse la nivelul tractului solitar. La nivelul bulbului și a porțiunii inferioare a punții se găsesc neuronii motori care controlează deglutiția. Calea eferentă este reprezentată de fibrele motorii ale nervilor trigemen, facial, glosofaringian, vag și hipoglos. Prima porțiune a esofagului primește fibre eferente din nucleul ambiguu, restul esofagului din nucleul motor dorsal al vagului. După stimularea centrului deglutiției din trunchiul cerebral, deglutiția se produce involuntar pe baza unui program central, responsabil pentru
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
cu fibrele postganglionare. Acestea urmează traiectul nervului auriculo temporal (ram al trigemenului) până la glanda parotidă. Eferențele parasimpatice pentru glandele sublinguală și submaxilară: de la nucleul salivar superior din punte, pe calea nervului intermediar al lui Wrisberg, trec prin ganglionul geniculat al facialului și coboară pe traiectul acestuia până în nervul coarda timpanului care, în apropiere de cavitatea bucală se unește cu nervul lingual. De aici, se distribuie la nivelul glandei submaxilare și sublinguale. Eferențele simpatice. Pentru toate glandele salivare fibrele eferente pornesc de la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
comunicarea didactică, autoarea prezintă o tipologie specifică fundamentată pe funcțiile gestului: emblemele (gesturi care substituie comunicarea didactică), ilustratorii (gesturi care însoțesc comunicarea didactică și au rolul de a descrie termenii), reglatorii (gesturi care mențin, dirijează și controlează comunicarea didactică), expresii faciale sau gesturi expresive (gesturi care dau glas stărilor emoționale), adaptorii (gesturi stereotipe în condiții de concentrare sau disconfort), expresorii (gesturi care însoțesc o trăire organică sau cu halo afectiv), gesturi instrumentale (gesturi de mânuire a obiectelor), gesturi personale/tip ,,marcă
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
cadre didactice după ce au fost instruiți în folosirea grilei puse la dispoziție. Metodologia cercetării s-a bazat pe o analiză funcțională și pe o analiză integratoare sau structural-funcțională. Din prelucrarea statistică este suficient să observăm că aceasta evidențiază prezența expresiei faciale amenințătoare sau obosite la cadrele didactice cu reactivitate accentuată la stres, spre deosebire de cadrele didactice cu reactivitate scăzută la stres care au o expresie facială sociabilă în relația cu elevii. Dintre concluziile cercetării reținem relația direct proporțională dintre comunicarea gestuală a
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
analiză integratoare sau structural-funcțională. Din prelucrarea statistică este suficient să observăm că aceasta evidențiază prezența expresiei faciale amenințătoare sau obosite la cadrele didactice cu reactivitate accentuată la stres, spre deosebire de cadrele didactice cu reactivitate scăzută la stres care au o expresie facială sociabilă în relația cu elevii. Dintre concluziile cercetării reținem relația direct proporțională dintre comunicarea gestuală a cadrelor didactice și reactivitatea acestora la stres, dar și faptul că nu există o corelație cu vârsta, gradul didactic, vechimea în învățământ, demonstrându-se
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
decenii ale secolului al XVII-lea. La Veneția, Giovanni Bonifacio publică lucrarea ,,Arte de'Cenni" (1616), iar la Londra, John Bulwer publică ,,Chironomia" (1644). Scrierile despre posibilitățile cunoașterii oamenilor după constituția corporală, după configurația feței și a craniului, după expresiile faciale se înmulțesc 9. Analizând expresia emoțiilor la om și la animale, Charles R. Darwin (1872/1967) a adus numeroase contribuții în istoria propriu-zisă a cercetărilor proceselor comunicării nonverbale și a demonstrat următoarele caracteristici prin împletirea considerațiilor de natură biologică, fiziologică
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
nonverbal și, implicit, în fundamentarea domeniului comunicării nonverbale. Este demn de reținut ceea ce Darwin numea obiceiul observării detaliilor, deoarece corectitudinea descifrării emoțiilor unei persoane depinde de sesizarea unui număr cât mai mare de semnale în pozițiile corpului și în expresiile faciale ale acesteia. Numai acordând atenție detaliilor și căutând semnale multiple, putem descifra ceea ce simte și gândește persoana observată. Cercetările lui Charles R. Darwin l-au condus la elaborarea a trei principii: a) principiul asocierii obișnuințelor utile care precizează contribuția unui
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
V. Friesen despre originile, utilizarea și codificarea comportamentului nonverbal (The repertoire of nonverbal behavior: Categories, origins, usage, and coding, 1969) este lucrarea teoretică clasică a anilor 1960" consideră Mark L. Knapp și Judith A. Hall17. Contrar determinării biologice a expresiilor faciale și pozițiilor corpului la Darwin, sociologul George H. Mead18 insistă asupra rolului decodificării și atribuirii gesturilor semnificații în procesul de interacțiune socială. Considerându-se un behaviorist social, Mead consideră că, într-un proces social de tip ,,stimul-reacție", gestul unei persoane
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
duce la manifestarea unui eu saturat, iar progresele înregistrate în domeniul tehnologiilor și a noilor media nu fac decât să accentueze stresul 22. Impresionantă, dar alarmantă în același timp, este maniera în care este copiat limbajul trupului (înfățișarea, gesturile, expresiile faciale, pozițiile și mișcările corpului) din realitatea cotidiană în mediul virtual cibernetic, exprimând emoții variate: apropierea, dominația, dezgustul, supunerea, plictisul, interesul, plăcerea etc. Mai mult, realitatea virtuală are capacitatea de a crea noi imagini corporale tridimensionale, pe baza imaginii stocate digital
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
umane cu tehnologia, care preia controlul nu numai asupra limbajului verbal, ci și asupra celui nonverbal, duce la o schematizare și automatizare a gesturilor. Un exemplu elocvent în comunicarea virtuală îl reprezintă folosirea ,,iconițelor" pe yahoo.messenger, care ilustrează expresii faciale și gestuale de tip emblemă pentru a exprima stări emoționale diferite. Suntem de părere că orice se copiază în spațiul cibernetic nu poate concura cu intensitatea trăirilor, bogăția și semnificația gestualității din viața reală. Într-o lume virtuală, limbajul real
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ale interlocutorului, dar se simte afectat, fără să-și poată explica plauzibil starea psihică pe care o trăiește. În acest sens, ,,psihologii au descoperit că o relație are o probabilitate foarte mare să se încheie dacă un partener produce expresii faciale care exprimă disprețul chiar dacă celălalt nu le observă"26. Explicația ne este oferită de rezultatul cercetării italienilor Giacomo Rizzolatti și Vittorio Gallese (1996) de la Universitatea din Parma. Aceștia au înregistrat disprețul unor persoane cu ajutorul unei clase de celule nervoase cu
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de nesesizarea unor gesturi denumite de Peter Collett ,,indicatori comportamentali" se referă la rapiditatea cu care apar și dispar ,,microsemnalele" sau ,,semnalele miniaturale" (în care, un grup special este constituit din ,,expresii micromomentane" ale feței). Datorită naturii delicate a mușchilor faciali, microsemnalale au o probabilitate mai mare de apariție pe față decât în alte zone ale corpului. De exemplu, microsemnalele unei persoane triste care încearcă să ascundă acest lucru indică conflictul emoțional între starea psihică pozitivă pe care vrea să o
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
pe care dorește să o ascundă, precum și neputința controlului asupra limbajului corpului 28. Cert este că, în descifrarea și interpretarea sensului unui gest, ,,ochii antrenați" ai persoanelor care dețin abilități de comunicare caută la interlocutor grupuri de gesturi, sesizează micro-expresiile faciale și gestuale, stabilește congruența sau incongruența dintre acestea și cuvintele rostite, analizează indicatorii comportamentali în funcție de context (regulile sociale, implicațiile culturale, așteptările grupului etc.). Din analiza unor definiții ale gestului, surprindem faptul că sensul acestuia poate să fie dat de propria
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
să răspundă la o întrebare, încleștează pumnii pentru că se simte atacată, mărește ochii de frică sau își deschide brațele pentru o îmbrățișare. Conform accepțiunii biologice a gestului, putem spune că oamenii sunt programați genetic să transmită și să citească expresii faciale și gestuale într-un mod natural, să înțeleagă repede semnificațiile acestora și chiar să judece intenția celorlalți. Acest lucru se realizează, conform ideilor promovate de către unii cercetători, datorită determinării biologice a unor gesturi executate de oameni. Un prim argument în
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
popoare), ceea ce sugereză influența socio-culturală asupra gesturilor. Indiferent dacă ne place sau nu, factorii biologici ai persoanei influențează pozitiv sau negativ gestualitatea acesteia, imaginea de sine, favorizând sau blocând comunicarea cu ceilalți. Pentru a înțelege impactul factorilor biologici asupra expresiilor faciale și gestuale, oferim următoarele exemple: a) constituția morfo-fiziologică și temperamentul Prezența unei persoane, marcată prin corporalitate, înălțime, formă, mărime, culoare, miros, contact vizual și fizic stabilit cu ceilalți, transmite fără să vrea informații despre felul ei de a fi, despre
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
multe ori exagerat când vorbesc cu acesta, îl privesc intens și stabilesc un contact fizic îndelung. Pe de altă parte, este cunoscut faptul că bebelușul utilizează limbajul corpului ca principală formă de comunicare a mesajelor sale. Părinții remarcă varietatea expresiilor faciale și gestuale prin care acesta semnalează anumite nevoi și dorințe. Când se apropie de vârsta de un an, copilul arată cu degetul sau se întinde spre diverse lucruri și jucării, gesticulează expresiv atunci când este vesel, supărat, speriat sau își ia
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
gândurilor și faptelor celorlalți în mod pozitiv sau negativ, crearea unei impresii adevărate sau false despre sine. În acest sens, Desmond Morris specifică intenționalitatea gestului și clasifică gesturile primare în: a) gesturile expresive se referă la mișcările manuale și expresiile faciale, care dau sens stărilor noastre emoționale și scapă controlului voluntar, apropiind specia umană de cea animală și constituind universalii ale interacțiunilor umane. Ele sunt apropiate gesturilor întâmplătoare, însă nu îndeplinesc o funcție mecanică, ci una comunicativă; b) gesturile mimate sunt
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
valorizantă despre sine, cum o numește Goffman, este o punere în scenă mai ales a ținutei, mersului, expresivității fizionomiei, vestimentației, accesoriilor, gesturilor etc., creând ,,masca" sau ,,regia teatrală corporală" a seducătorului, intelectualului, ludicului, profesionistului, pragmaticului etc. Cum ,,managementul impresiei" (expresia facială, postura, mersul, accesoriile, îmbrăcămintea, limbajul corpului etc.) are în zilele noastre o importanță foarte mare în integrarea socială și profesională, constatăm faptul că tot mai mulți oameni utilizează intenționat anumite gesturi și-și exploatează la maxim propriul look din dorința
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
crearea distanței sociale prin intermediul privirii. d) distanța sau zona publică (până la și dincolo de 3,6 m) este distanța spectacolului, conferinței sau discursului public, care oferă celor ce se adresează auditoriului o poziție dominantă, oficială (politicieni, profesori, judecători, președinți). Deși comunicarea facială este neutralizată și trăsăturile feței sunt greu de perceput, totuși zâmbetul este recunoscut și la această distanță. Gesturile se amplifică și devin stereotipizate, iar vocea trebuie și ea supradimensionată 56. Dimensiunea apropiere-depărtare pe care o studiază proxemica ne poate indica
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
performațele lor școlare: elevii etichetați ca inteligenți au obținut performanțe școlare superioare celor care nu au primit această etichetă. Expectațiile profesorilor față de elevi sunt exprimate, după Robert Rosenthal, prin manifestări involuntare și mai puțin controlate, precum tonul vocii, atingeri, expresii faciale, priviri, posturi 74. Prin aceste manifestări, profesorul poate influența pozitiv sau negativ imaginea de sine a elevilor, motivația învățării și rezultatele școlare. De fapt, autorul accentuează influența stilului de predare al profesorului asupra climatului afectiv și relațional din sala de
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
mai des menționate de elevi privind dezvoltarea unor performări gestuale dramatice ale rolului de ascultător, se numără dorința de a intra în grațiile profesorului, nevoia de recunoaștere (acceptare, apreciere) și obținerea unei note mari când este evaluat. Deși există expresii faciale și gestuale pe care profesorul nu le poate controla, precum unele dintre gesturile personale deranjante (înroșirea obrajilor pe fond de emotivitate, schimbarea frecventă a greutății de pe un picior pe altul din cauza neliniștii, pierderea controlului muscular într-o situație stresantă etc.
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
printre elevi în timpul unei lucrări scrise, distrăgându-le atenția în efectuarea sarcinilor de lucru; • stabilesc și păstrează distanța fizică și psihică (de exemplu, inițiativa elevului de a interacționa poate să fie blocată sau diminuată de limbajul nonverbal al profesorului: expresia facială nesociabilă, încrucișarea mâinilor în conversație, privirea rece, postura rigidă a corpului etc.). În concluzie, enumerăm principalele funcții ale gestului în comunicarea didactică: • acompaniază comunicarea verbală cu scopul de a o întări (mișcarea verticală a degetului arătător al profesorului care însoțește
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
creat, care însuflețește scenariul educativ (de exemplu, la cererea unui elev de a ieși din clasă, profesorul îi poate răspunde prin înclinarea capului și indicarea ușii). * Gesturi care dau glas stărilor emoționale în comunicarea didactică și ,,scapă" controlului voluntar: ,,expresii faciale"122 sau ,,gesturi expresive"123. Fără intenție, dar cu valoare comunicativă, manifestările faciale sunt puternic implicate în exprimarea sau descifrarea stării fizice și psihice. De multe ori, elevii decodează starea fizică a profesorului după gesturile acestuia și se adaptează în funcție de
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ieși din clasă, profesorul îi poate răspunde prin înclinarea capului și indicarea ușii). * Gesturi care dau glas stărilor emoționale în comunicarea didactică și ,,scapă" controlului voluntar: ,,expresii faciale"122 sau ,,gesturi expresive"123. Fără intenție, dar cu valoare comunicativă, manifestările faciale sunt puternic implicate în exprimarea sau descifrarea stării fizice și psihice. De multe ori, elevii decodează starea fizică a profesorului după gesturile acestuia și se adaptează în funcție de natura relației pe care au construit-o. În legătură cu istoricul acestor gesturi, expresiile faciale
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
faciale sunt puternic implicate în exprimarea sau descifrarea stării fizice și psihice. De multe ori, elevii decodează starea fizică a profesorului după gesturile acestuia și se adaptează în funcție de natura relației pe care au construit-o. În legătură cu istoricul acestor gesturi, expresiile faciale sunt prezențe primare în ontogeneza gestualității, unele dintre ele existând chiar de la naștere (surâsul, încruntarea, dezgustul). Cu ajutorul lor se pot transmite atât sentimente negative (frustrare, negativism, neliniște, anxietate), cât și sentimente pozitive (bucurie, curiozitate, mulțumire, siguranță de sine). Babad 124
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]