7,566 matches
-
rotunde”. Stilul, deși „sec”, place, are un farmec al său, specific, ce ține probabil de modul „ascuțit” al rostirii, de proprietatea termenilor, de adecvarea netrudnică a expresiei. VALERIU CRISTEA SCRIERI: Liviu Rebreanu, București, 1967; Structuri literare, București, 1973; Gogol sau Fantasticul banalității, București, 1974; ed. (Avec Gogol), tr. Odile Serre, Lausanne, 1992; Critica - formă de viață, București, 1976; Nicolae Labiș, București, 1977; Practica scrisului și experiența lecturii, București, 1978; Reflecții asupra spiritului creator, București, 1979; Printre contemporani, București, 1980; Calea de
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
puțină inocență”. Următoarele culegeri de nuvele, Pisica roșcată și îngerii și De chemat bărbatul pe stele, ambele din 1966, sunt ilustrative pentru disponibilitățile atât de diverse ale autorului. Se întâlnesc aici proza lirico-simbolică îngemănată cu aceea obiectiv-psihologică, proza bazată pe fantasticul folcloric cu aceea ermetică. Tema morții, laitmotiv obsedant, tratată în maniera eposului popular, are semnificații explorate nuanțat în nuvela Țiganca albă, care dă și titlul unei cuprinzătoare antologii din 1968. Ca și în Ciuleandra lui Liviu Rebreanu, narațiunea constă în
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
lăsându-se însă, de cele mai multe ori, tentat doar de jocul cuvintelor, de speculațiile lexicale. El nu investighează întâmplări paradoxale sau inexplicabile, ci încearcă să inoculeze mister unor fapte absolut banale. Partea cu adevărat rezistentă din aceste culegeri o constituie proza fantastică, halucinantă, la granița dintre vis și realitate, cum ar fi povestirea Târgul cel mare, ce amintește prin detalii și atmosferă de La hanul lui Mânjoală, nuvela lui I.L. Caragiale, precum și Descântecele, poem de factură folclorică, unde se încearcă valorificarea stilistică a
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
1921; Selma Lagerlöf, Conacul vrăjit, pref. Oscar Levertin, București, 1923; Knut Hamsun, Sclavii iubirii, București, 1925; E. Armând, Mari curtezane și vestiți libertini, București, 1932; Ștefan Zweig, Joseph Fouché, București, 1934, Amok, București, 1934, Erasmus de Rotterdam, București, 1935, Noapte fantastică, București, 1935, Maria Stuart, București, 1936, Trei maeștri (Balzac, Dickens, Dostoievski), București, 1937, Tolstoi, Nietzsche, București, 1938, Magellan. Omul și faptă să, București, 1938, Obsedatul (Jucătorul de șah), București, 1945, Tămăduire prin spirit, București, 1945 (în colaborare), În lupta cu
RELGIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
Pârvulescu, Paul Scorțeanu și Barbu Păltinianu. Ei sunt prezenți cu versuri modeste, influențate de literatura pașoptistă și de poeții de la „Revista contimporană”, cu proză de aceeași factură și cu traduceri. Număr de număr semnează nuvele romanțioase, în care realul și fantasticul se îmbină, Take Ionescu, autor și al uneia dintre primele scrieri românești de anticipație, Spiritele anului 3000 (Impresiuni de călătorie). Viitorul politician face și cronică literară, discutând, cu aplomb dar fără discernământ critic, scrieri literare diverse (Scarlat, roman de I.C.
REVISTA JUNIMEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289223_a_290552]
-
în 1967, reușește să contureze profilul unui prozator nu lipsit de interes. Ca mulți scriitori ai promoțiilor ’60-’70 din secolul trecut, el cultivă personajul „sucitului” și motivul general al lumii pe dos, dar nu într-o narațiune cu derivații fantastice, ci într-una aflată în contiguitate cu literatura absurdului. Formula folosită este elipsa, privilegiind notația seacă de tip comportamentist, actele bizare ale personajelor și lăsând suspendată motivația lor obscură. Cel mai bine îi reușește lui S. surprinderea cu o placiditate
SPOIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289837_a_291166]
-
Influențat de direcția pașoptistă, autorul consideră „tradițiile” drept mărturii pentru „întregul caracter al unui popor”. El modifică, în manieră cultă, povestirea populară despre Păcală, dând narațiunii un caracter biografic. Inserează alte importante elemente folclorice: credințe despre curcubeu, despre belciugari (ființe fantastice), jocuri de copii și cimilituri - S. dă aici prima colecție de acest gen în folcloristica românească -, obiceiuri de Crăciun și de Anul Nou. Culegeri: Pepelea sau Tradiciuni năciunare românești, Iași, 1851. Repere bibliografice: Urechia, Ist. șc., I, 201, 245, 267
STAMATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289845_a_291174]
-
acțiune de cercetare a tradiției în satul Crăsani - și istoria violentă ce trece peste această localitate între 1949 și 1989, textul romanesc are drept cheie o fotografie veche ce le reunește pe cele șapte personaje prin intermediul cărora este reconstituit universul fantastic, imemorial al satului. Totul vorbește despre moarte, corupție, păcat, de aici vine și semnul bifat pe fruntea celor din fotografie, marcând dispariția lor. Apa neagră simbolizează apocalipsa, căderea, distrugerea și autodistrugerea, ce duc această lume către un proces al resorbției
STAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]
-
Ediții: Mihai Eminescu, Proză literară, introd. edit., București, 1964 (în colaborare cu Flora Șuteu), Poezii, pref. edit., București, 1991; E. Lovinescu, Scrieri, I-IX, introd. edit., București, 1969-1982; Lucian Blaga, Ce aude unicornul, postfața edit., București, 1975; Mircea Eliade, Proză fantastică, I-V, postfața edit., București, 1991-1992; Tudor Vianu, Cunoașterea de sine, introd. edit., București, 1997; ed. București, 2000; G. Călinescu, Fals jurnal, pref. edit., București, 1999. Repere bibliografice: Regman, Cărți, 105-115; Felea, Reflexii, 135-137; Cesereanu, Ipostaze, 210-218; Adrian Păunescu, Sub
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
o capacitate de a transcrie rapid și sugestiv o imagine, îmbinând detașarea «textualistă», ce îngăduie comentariul metafictiv, și distanțarea obiectivată a naratorului stăpân pe efectele sale”. E, într-adevăr, o ilustrare a mobilității epice a autorului, care pendulează între kitsch, fantastic și intertextualism, compunând schițe și povestiri, scurte notații nervoase și bine scrise, grupate în trei secțiuni: Intuiții, Viziuni și Metaforii. Mai toate sunt texte segmentate, alcătuind un puzzle de mici drame casnice. Personajele, după schema caragialiană, dar nu numai, au
STANCIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289867_a_291196]
-
ca literatură, București, 2001; Deadline, București, 2003. Repere bibliografice: Ciobanu, Însemne, II, 276-282; Mircea Scarlat, „Carapacea”, CNT, 1980, 7; Paul Dugneanu, Etică și modernitate, LCF, 1980, 10; Sorin Pârvu, „Carapacea”, CL, 1980, 4; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 293-296; Nicolae Georgescu, Experimentul fantastic, LCF, 1984, 30; Nicolae Georgescu, „Nopți de trecere”, LCF, 1984, 35; Petre Răileanu, „Nopți de trecere”, TR, 1984, 45; Paul Dugneanu, Portretul unei generații, LCF, 1985, 11; Radu Săplăcan, Poziția și... expoziția unui roman, AST, 1985, 3; Ion Bogdan Lefter
STAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]
-
director general pentru relații culturale (1997- 1999), ambasador al României la Roma (1999-2003). Debutează la „Revista română”, în 1964, fiind prezent cu eseuri, studii, articole, comentarii critice, cronici, articole etc. mai cu seamă în publicațiile pentru străinătate. Prima carte, Amiaza fantastică, îi apare în 1968. Mai semnează traduceri (între care Poezia de Benedetto Croce), prefețe, participă la alcătuirea de antologii. Amiaza fantastică reunește eseuri focalizate pe recursul la modalitățile fantasticului în proza italiană a primei jumătăți a secolului al XX-lea
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]
-
cu eseuri, studii, articole, comentarii critice, cronici, articole etc. mai cu seamă în publicațiile pentru străinătate. Prima carte, Amiaza fantastică, îi apare în 1968. Mai semnează traduceri (între care Poezia de Benedetto Croce), prefețe, participă la alcătuirea de antologii. Amiaza fantastică reunește eseuri focalizate pe recursul la modalitățile fantasticului în proza italiană a primei jumătăți a secolului al XX-lea, făcând referire inclusiv la opere editate în anii ’60. Cartea e, în cea mai mare parte, articulată din studii analitice vizând
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]
-
etc. mai cu seamă în publicațiile pentru străinătate. Prima carte, Amiaza fantastică, îi apare în 1968. Mai semnează traduceri (între care Poezia de Benedetto Croce), prefețe, participă la alcătuirea de antologii. Amiaza fantastică reunește eseuri focalizate pe recursul la modalitățile fantasticului în proza italiană a primei jumătăți a secolului al XX-lea, făcând referire inclusiv la opere editate în anii ’60. Cartea e, în cea mai mare parte, articulată din studii analitice vizând contribuția câte unui scriitor - Aldo Palazzeschi, Alfredo Panzini
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]
-
comparative, observații și concluzii asigură o coerență de ansamblu. Reamintind și formulând cu pregnanță câteva însușiri definitorii ale culturii italiene - cultură prin excelență luminoasă, „solară”, rațională, fenomen artistic caracterizat prin „refuzul spaimelor iraționalului” -, S. afirmă că, la prima vedere, categoria fantasticului ar părea incompatibilă cu liniile directoare ale creației artistice italiene, explică însă cum, în ce măsură, pe ce coordonate stilistice și de viziune s-a manifestat totuși. Deși există și rare excepții, proza fantastică italiană nu cultivă „atracția spre irațional, spre nebulos
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]
-
iraționalului” -, S. afirmă că, la prima vedere, categoria fantasticului ar părea incompatibilă cu liniile directoare ale creației artistice italiene, explică însă cum, în ce măsură, pe ce coordonate stilistice și de viziune s-a manifestat totuși. Deși există și rare excepții, proza fantastică italiană nu cultivă „atracția spre irațional, spre nebulos, spre stări de opresiune, angoasă sau teroare”, ci se configurează mai degrabă în zona miraculosului de tipul celui propriu basmului, fățiș „neverosimil”, dar acceptat prin convenție, învestit cu o funcție parabolică, eventual
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]
-
plăsmuirile potențate satiric” din scrierile lui Palazzeschi ori din cele ale lui Savinio (frate al pictorului Giorgio De Chirico și împărtășind cu acesta opțiunea pentru un modernism extrem, apropiat de avangardă, dar conservând obiective „metafizice” și configurări „solare”), Moravia, Malaparte, fantasticul interiorizat și „de atmosferă”, cu „recuzită tenebros-romantică, net opusă facturii fantasticului solar” la Loria etc. Concise și totodată bogate în informații și interpretări, studiile polarizate de avatarurile fantasticului sunt tot atâtea „introduceri” în opera fiecărui scriitor. Cu deosebire remarcabile sunt
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]
-
lui Savinio (frate al pictorului Giorgio De Chirico și împărtășind cu acesta opțiunea pentru un modernism extrem, apropiat de avangardă, dar conservând obiective „metafizice” și configurări „solare”), Moravia, Malaparte, fantasticul interiorizat și „de atmosferă”, cu „recuzită tenebros-romantică, net opusă facturii fantasticului solar” la Loria etc. Concise și totodată bogate în informații și interpretări, studiile polarizate de avatarurile fantasticului sunt tot atâtea „introduceri” în opera fiecărui scriitor. Cu deosebire remarcabile sunt eseurile consacrate lui Dino Buzzati, maestru al „alegorismului filosofic modern”, a
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]
-
apropiat de avangardă, dar conservând obiective „metafizice” și configurări „solare”), Moravia, Malaparte, fantasticul interiorizat și „de atmosferă”, cu „recuzită tenebros-romantică, net opusă facturii fantasticului solar” la Loria etc. Concise și totodată bogate în informații și interpretări, studiile polarizate de avatarurile fantasticului sunt tot atâtea „introduceri” în opera fiecărui scriitor. Cu deosebire remarcabile sunt eseurile consacrate lui Dino Buzzati, maestru al „alegorismului filosofic modern”, a cărui proză e caracterizată și prin comparația cu Franz Kafka și ale cărui modalități de a utiliza
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]
-
tot atâtea „introduceri” în opera fiecărui scriitor. Cu deosebire remarcabile sunt eseurile consacrate lui Dino Buzzati, maestru al „alegorismului filosofic modern”, a cărui proză e caracterizată și prin comparația cu Franz Kafka și ale cărui modalități de a utiliza alegoria fantastică pentru a „propune contemporanilor teme importante ale meditației existențiale” sunt definite prin referire analitică la scrierile sale, în particular la romanul-alegorie Il deserto dei Tartari, ori cele privindu-l pe Italo Calvino, părinte al unei literaturi fantastice de calitate, de
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]
-
a utiliza alegoria fantastică pentru a „propune contemporanilor teme importante ale meditației existențiale” sunt definite prin referire analitică la scrierile sale, în particular la romanul-alegorie Il deserto dei Tartari, ori cele privindu-l pe Italo Calvino, părinte al unei literaturi fantastice de calitate, de fapt tot al unui alegorism cu orientare existențial-filosofică. Abordarea e echilibrată și argumentată, aparent „tradițională”, în fond de o modernitate neostentativă, cumpănit eclectică, fără dogmatism metodologic ori aserviri față de grile hermeneutice exclusiviste, iar interpretările și comentariile sunt
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]
-
Stilul eseurilor lui S. se distinge prin fluență și claritate, eleganță sobră, dar și printr-o discretă vibrație afectivă, mărturie a atașamentului față de subiectul tratat. Destinată nu atât specialiștilor în literatură italiană, cât publicului doritor de o informare autorizată, Amiaza fantastică a rămas singura lucrare de acest gen a autorului care, probabil absorbit de cariera publicistică, de demnitățile diplomatice, nu a perseverat pe calea deschisă de un debut mai mult decât promițător. SCRIERI: Amiaza fantastică, București, 1968. Antologii, ediții: Trepte de
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]
-
doritor de o informare autorizată, Amiaza fantastică a rămas singura lucrare de acest gen a autorului care, probabil absorbit de cariera publicistică, de demnitățile diplomatice, nu a perseverat pe calea deschisă de un debut mai mult decât promițător. SCRIERI: Amiaza fantastică, București, 1968. Antologii, ediții: Trepte de civilizație românească, București, 1988 (în colaborare cu George G. Potra și Constantin Crișan); A. E. Baconsky, Itinerarii plastice, pref. Petre Stoica, București, 1987; Relațiile româno-sovietice. Documente, București, 1999 (în colaborare cu Mihai-Răzvan Ungureanu și
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]
-
al evenimentelor. Poemul Zăpodie (1996), asamblare de secvențe din povești cunoscute, se singularizează în creația lui Ș. ca gen literar, dar nu și ca manieră de a fi, căci o dată în plus epicul se subordonează rostogolirii halucinante a cuvintelor. Creaturile fantastice există prin magia verbului ordonator, capabil să instituie realitatea, peripețiile eroului, care străbate ținuturi fabuloase și înfruntă vrăjitori, zmei și balauri pentru a-i veni în ajutor împăratului amenințat de o făptură malefică, sunt mai degrabă un pretext pentru regizarea
SLAPAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
Buduarul unei fecioare de Hidalgo (Alfred Hefter), exercițiu pe tema oglinzii ca radiografie iluzorie a feminității. Theodor C. Solacolu atrage atenția și prin procedeul de a-și demarca secvențele unei proze prin fragmente de portativ din Appassionata de Beethoven, Simfonia fantastică de Berlioz și un Trio de Ceaikovski. O raritate istorico-literară oferă S. cu poemul în proză Seara, apărut în primul număr și iscălit A. Coșbuc, mostră fluentă de sincretism stilistic între naturismul sadovenian și simbolism, în linia Samain - Maeterlinck; este
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]