4,972 matches
-
să vă tăiați la degete sau chiar să vă retezați cîte o falangă. am fost atît de fericită că ați scăpat cu viață după această operațiune încît, după cum ați observat și dumneavoastră, am mîncat tot ce mi-ați pus în farfurie, fără să crîcnesc. în ciuda micilor mele perversiuni care îmi ghidează viața, știu să recompensez un gest echivalînd cu o enormă asumare de riscuri. Da, domnul meu infinit, sunteți un perfect seducător stîngaci înnăscut. așa cum pisica este simbolul perfecțiunii în materie
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ați putea mînca fără să deschideți gura ? Cavitatea dumneavoastră bucală este cu totul și cu totul dezgustătoare cînd încercați să o umpleți cu salată.” La astfel de fraze el surîde tîmp și începe să-și miște un deget pe circumferința farfuriei, ca și cum l-ar fi obligat profesorul de sport să facă zece ture de teren în pas alergător. „Domnișoară, anatomiile noastre n-au fost concepute pentru exigențele de puritate pe care le are spiritul nostru”, răspunde el. Să cazi pe jos
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe jos de rîs, nu alta. Ea, însă, continuă în același stil prețios și agresiv. — Domnule M, fiți amabil și aruncați din cînd în cînd cîte o privire și în direcția paharului meu. Nu molfăiți cu ochii plonjați exclusiv în farfuria personală că nu sunteți un hipopotam. Paharul meu este gol, nu știu dacă ați observat acest lucru. Gol. — Vai Domnișoară, vă rog să mă iertați, sunt complet idiot. Deși, nuditatea acestui pahar nu este un lucru dezagreabil, mai ales că
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
duce la toaletă. am rămas singur la acea masă care era acum pur și simplu un fel de relicvă în mijlocul unei piețe, pavată cu pietre de caldarîm. înserarea se produsese brusc. nu știu cum s-a făcut că în timp ce îi telefonasem soției farfuria cu pulpe de rață îmi fusese luată, ceea ce îmi amplifica și mai mult sentimentul de frustrare... mai multe concluzii se busculară în mintea mea : rămăsesem flămînd, nu băusem nicio gură de vin, soția mea nu avea în niciun caz intenția
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
maculatură s-a format în cutia mea poștală. sunt mort de trei ani și zac în bucătărie cu capul pe masă. așa m-a prins comoția cerebrală, practic nu am suferit nicio secundă. nici măcar nu am căzut cu capul în farfurie, eram tocmai pe cale să-mi curăț un măr. mărul s-a rostogolit în mijlocul mesei, iar cuțitul a căzut pe jos. între timp porumbeii au ciugulit integral mărul, dar, dintr-un motiv ciudat, de mine nu s-au atins. Probabil că
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
statutul de inteligență genială, prin limbajul fiziologic devenisem în ochii mamei un formidabil actor comic, un veritabil artist corporal. „Clovnul lui mama” îmi spunea ea ori de cîte ori făceam un pas greșit, mă arătam stîngaci, spărgeam ceva sau răsturnam farfuria cu supă. „Vai, cît o mai faci pe mama să rîdă” mai auzeam ori de cîte ori scuipam, scoteam limba, sau comiteam cîte o expulzare mai zgomotoasă de excremente. în mod natural, am dedus de la o vîrstă fragedă că absolut
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în jurul unui bărbat de vîrsta mea, care avea o voce de bariton, o voce impresionantă, de natură să impună respect și să-l transforme pe proprietarul ei într-un leader natural. Bărbatul cu voce de bariton ținea în mînă o farfurie adîncă plină cu alune din care ciuguleau cu poftă toți cei adunați în jurul lui. — sunt ingrediente de ciorbă, tipic românești, explica bărbatul cu voce de bariton. La noi este inimaginabilă o ciorbiță de legume fără lobodă și leuștean. între timp
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
întrebă și ea: - Ti-e foame, nu-i așa? Felix tăgădui cu capul, dar Otilia, răspunzând singură la întrebare cu un "firește că ți-e foame!", se repezi ca vântul pe o ușă. Se auziră izbituri de dulapuri, ciocnituri de farfurii și Otilia reapăru în curând cu o farfurie pe care se aflau două prăjituri de casă. - N-am decât asta acum, dar trebuie să mănânci. Spre a se încredința de supunerea tânărului, Otilia se așeză pe canapea foarte aproape de el
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
așa? Felix tăgădui cu capul, dar Otilia, răspunzând singură la întrebare cu un "firește că ți-e foame!", se repezi ca vântul pe o ușă. Se auziră izbituri de dulapuri, ciocnituri de farfurii și Otilia reapăru în curând cu o farfurie pe care se aflau două prăjituri de casă. - N-am decât asta acum, dar trebuie să mănânci. Spre a se încredința de supunerea tânărului, Otilia se așeză pe canapea foarte aproape de el și-i întinse cu mâna, ca unui copil
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
casa de pe strada Lăpușneanu, avea de pe acum o mică bibliotecă. Citi astfel o bună bucată de vreme. Când își ridică capul din carte, Otilia dispăruse cu lucrurile și cântecele ei. Marina se îndrepta greoi spre casă, cu un vraf de farfurii. Soarele era sus pe cer, totuși încă vreo oră nimic nu se-ntîmplă și Felix continuă lectura. Cu felul lui accelerat de a citi, înghițise trei sferturi din volum, când poarta se deschise și apăru pe ea moș Costache, în haine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
laturile mesei și Marina începu să aducă la masă. Felix observă că mâncărurile erau prea abundente, parcă destinate unui număr mai mare de persoane, sau gătite cu voluptate, după o îndelungă foamete. Bătrânul mânca cu mare lăcomie, vârând capul în farfurie, în vreme ce Otilia gusta cu indiferență. Bucatele erau nu numai copioase, dar și numeroase, ceea ce nu miră deloc pe moș Costache, care mânca din toate. Alături de tacâmuri ținea sub atentă supraveghere pachetul învelit în jurnal. - Otilia, dădu afară în sfârșit secretul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
miezul nopții. - Te-ai culcat? Eu sunt, Otilia. Felix se repezi la ușă. - De ce-ai plecat, îl mustră Otilia, de ce faci astfel degesturi? Prăjiturile Aurichii erau foarte bune. E singura ei calitate! G. Călinescu Otilia ținea în mână o farfurie cu prăjituri. - Uite, ți-am adus și ție! Și, întinzîndu-i farfuria prin întredeschizătura ușii, fugi repede spre camera ei. Aflîndu-se într-o dimineață pe Calea Victoriei, unde privea în vitrina unei librării, Felix zări pe partea opusă pe Otilia. Mergea grăbită
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la ușă. - De ce-ai plecat, îl mustră Otilia, de ce faci astfel degesturi? Prăjiturile Aurichii erau foarte bune. E singura ei calitate! G. Călinescu Otilia ținea în mână o farfurie cu prăjituri. - Uite, ți-am adus și ție! Și, întinzîndu-i farfuria prin întredeschizătura ușii, fugi repede spre camera ei. Aflîndu-se într-o dimineață pe Calea Victoriei, unde privea în vitrina unei librării, Felix zări pe partea opusă pe Otilia. Mergea grăbită în direcția Ministerului de Finanțe. O bănuială se ivi pe dată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
săptămână. G. Călinescu Aglae îi cumpără și haine lui Titi și puse să i le croiască după gustul ei, adică largi, îi cumpără ghete de box foarte mari, umplîndu-le vârful cu vată: - Mai bine largi, să-i odihnească piciorul. Aduse farfurii, cratițe, tacâmuri și, în sfârșit, trimise la fiecare două zile alimente pentru gătit, dând și indicații de bucatele ce trebuiau făcute. Ana își păstră cu o răbdare lăudabilă ținuta onctuoasă. Aglae făcea dese inspecțiuni, scotocea prin bufet și în bucătărie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu e nici o piedică. - Mâncați, îndemna Simion pe Aurica și pe Titi, mâncați, mâncarea este elixirul vieții! și el însuși înghițea cu lăcomie, vârând în gură bucăți mari de pâine și ștergând cu miez ultimele resturi de sos din farfurii. G. Călinescu - Dar eu nu pot să spun acolo unde trebuie că vor să punămîna pe averea lui Costache? - Nu poți să spui! Fata e fată vitregă, deci e firesc să fieadoptată. Te poate da în judecată pentru calomnie. - Cine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
femeie. Ticăloși sunt bărbații, canalii! Georgeta stărui ca Felix să se ducă acasă, spre a nu fi pândit de Stănică, și, spre mai multă siguranță, îl duse în biroul lui Iorgu, unde moș Costache, foarte mulțumit, mânca alune dintr-o farfurie plină vârf. Iorgu părea în culmea satisfacției și arunca lui Felix priviri recunoscătoare. Cei doi plecară, însoțiți până în ușa gangului de Iorgu, care-i sui într-o trăsură, dând ordine birjarului cunoscut să-i ducă în contul lui. - V-ați
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
te invit s-o cultivi. Îmi datorești această finețe. Predau în mâinile dumitale o pupilă scumpă. În tot acest timp, moș Costache, mulțumit că scăpase de insinuațiile lui Stănică, mânca harnic și bea mereu, sugîndu-și buzele groase, privind numai în farfurie. Madam Iorgu, căzând cu ochii asupra lui, crezu de datoria ei să fie amabilă: - Domnule Giurgiuveanu, am auzit că aveți o fată,domnișoară, să vă trăiască, s-o vedem măritată. Unde e acum, de ce n-ați adus-o? Moș Costache
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pierdere. În cele din urmă, Felix scăpă de Stănică. Cum acesta fumase tot timpul, odaia era plină ca o pădure, în care ceața a căzut pe sol. Deschise geamul, și fumul ieși în suluri, consistent. Mucurile de țigări strivite în farfuria călimării împuțeau hârtiile. Felix le aruncă în sobă. Ca să respire puțin și să-și odihnească spiritul, se dădu jos. În loc să iasă afară, fu ispitit să intre în odaia cu pianul. Toate erau cum le lăsase Otilia. Notele risipite pe dușumea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de aramă, cu capace conice ca niște scuturi. Numeroase tăvi de aramă, puse una într-alta, în ordinea mărimii, ibrice, căni, bizare piulițe, toate de aramă sau alamă, făceau din raft o vitrină de muzeu. Erau acolo, așezate în vrafuri, farfurii cu fine desene negre în tuș, semănând cu niște litografii. O serie înfățișa un soi de păuni zburători, amestecîndu-se cu fluturii în foile unor trandafiri. Marca de serie a acestor farfurii era "Asiatic Pheasan". Unele farfurii întinse, de servit, frumoase
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o vitrină de muzeu. Erau acolo, așezate în vrafuri, farfurii cu fine desene negre în tuș, semănând cu niște litografii. O serie înfățișa un soi de păuni zburători, amestecîndu-se cu fluturii în foile unor trandafiri. Marca de serie a acestor farfurii era "Asiatic Pheasan". Unele farfurii întinse, de servit, frumoase ca niște dantele, reprezentau înăuntru un lac pe care trecea o barcă cu ornamente rococo, dusă, cu șase vâsle lungi de galeră și, în același timp, cu o prăjină venețiană, de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acolo, așezate în vrafuri, farfurii cu fine desene negre în tuș, semănând cu niște litografii. O serie înfățișa un soi de păuni zburători, amestecîndu-se cu fluturii în foile unor trandafiri. Marca de serie a acestor farfurii era "Asiatic Pheasan". Unele farfurii întinse, de servit, frumoase ca niște dantele, reprezentau înăuntru un lac pe care trecea o barcă cu ornamente rococo, dusă, cu șase vâsle lungi de galeră și, în același timp, cu o prăjină venețiană, de câțiva marinari în costume englezești
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
niște fiorduri. Nori grei se îngrămădeau în jurul lunii pline. Iar pe o insulă, o mare biserică gotică cu turnuri moscovite își înălța vitraliile albite de lună și zidurile negre în mijlocul unei vegetații luxuriante, în ciuda răcelii de Septentrion a priveliștii. Alte farfurii erau așa de înflorite cu albastru-intens de Prusia, încît apăreau ca niște enormi iriși. Recipientele de băut ale Agripinei erau și mai curioase. Stănică începu să le cântărească în mâini. G. Călinescu - Uite, așa se făceau lucrurile altădată! constată ca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în sus, cu gândul de a ciocni, apoi o oarecare rușine îi reținu, și băură în tăcere. Olimpia făcuse un morman de felii de salam, și comesenii luau acum pe tăcute și mâncau. Vasiliad înghițea ca un lup, aplecat asupra farfuriei. Aglae, zărind pe Otilia și pe Felix, deveni caritabilă. - Tu, Otilio, nu mănînci? și dumneata, domnule Felix? doar n-o să stați nemîncați?! Ce-o fi o fi, acum, să fim tari. Stănică se sculă, galant, de pe scaun și merse să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mirosea a varză la dumneata azi. - Păi, am făcut niște sarmale cu varză nouă, acrită! - Bravo, ura, să vie! strigă nebunește Stănică; aducînd-șiînsă aminte de bolnav, coborî glasul: Oare credeți că-l supără gălăgia? Doctorul dădu din umeri. Aurica scoase farfurii și tacâmuri din bufet și așeză masa, liniștită, ca pentru un festin. Aglae dădu instrucțiuni Marinei să ceară mâncările de dincolo. Felix, scârbit, plecă și el sus, în căutarea Otiliei. La jumătatea scării se răzgândi, ieși în stradă și plecă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
totală. Călugării cum trăiesc? G. Călinescu - Domnule doctor, întrebă Aglae, am făcut injecții cu iod toată vara, ce zici, merge să fac și iarna? - Nu sunt de părere, iarna iodul dă accidente, iodisme! Satisfăcută, Aglae se întoarse cu gura spre farfuria ei. Bolnavul, iritat de zgomot și de mirosul de mâncări, gemu. Aglae întoarse capul și, cu gura plină, zise: - Ce ai, Costache? Te doare ceva? Aurico, du-te tu și-i îndreaptă punga de gheață. Aurica se duse lângă bătrân
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]