177,792 matches
-
că, pentru a putea pătrunde în casă, un om este obligat să folosească ușa, mai ales dacă locuiește la etajul al doilea. - Cioburile ar fi putut să cadă peste cineva în stradă, mai continuă femeia, am avut noroc mare, continuă femeia: puteam să ne pomenim cu cine știe ce pocinog și mai mare! "Norocul mă-ti!", mai scrâșni din dinți Oskar și hotărî să nu mai vorbească, până mâine, nici un cuvânt cu soția. Fără să se uite măcar la ea, cotrobăi în debara
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
să se uite la televizor...) Reveni în coridor, privi în stradă și văzu piața de pește. Soția chiar că începu să se enerveze, așa că o luă de mână - de vorbit încă nu-i vorbea " și o duse să vadă minunea. Femeia continuă să bodogănească, așa că Oskar trebui să-și calce pe inimă și s-o facă și pe ea conștientă de minune. Nevastă-sa nu se mai deplasă în dormitor pentru a compara, ci se mulțumi să privească prin alt ochi
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
dorm visele copiilor morți înainte de a se naște, și din ceaiul băut numai iluzia face umbră peste lipsa ei furișată, gînd mărunt, fără raza din care coboară să-mi lucească în ochi, mai mult nu ar fi putut, nici o altă femeie nu mi-ar fi umblat acum prin sînge ca o boală oblojită de ceaiuri, singură cum nici singurătatea nu poate fi, singur cum singur sunt, ca sîngele scurs pe pietre și scris pe buzele plînse ale cuielor, atît de frumoasă
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
nu mai știu de ce nu sînt și sînt, de ce sînt și nu sînt, atît de frumoasă încît uitarea se așază ca o zăpadă peste sîngele porcilor tăiați la sărbători cînd singurătatea vine să urle ca lupii în crîng, nici o altă femeie nu mi-ar fi umblat acum prin sînge ca o boală oblojită de ceaiuri, singură cum nici singurătatea nu poate fi, singur cum sînt și arunc de pe mine zilele ca niște straie pe care nimeni nu le va mai încerca
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
mînă, ne urcam, nu vorbeam nimic. Pe urmă m-a lăsat tot mai rar s-o "aud". La un moment dat nu a mai vrut. Trecusem în clasa a treia și-i miroseam rochiile pe ascuns, îmbătat de izul de femeie. * Dumnezeu se uită la noi cu binoclul. Și iată ce vede, dragă Lou! În clasa-ntîi eram la Ciceu, un orășel cu mulți unguri. A venit o dată și circul! Stam într-un pavilion C.F.R. În față era o cîmpie cu orz
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12465_a_13790]
-
asta la parter. Aveam o sufragerie sumbră, cu un dulap imens. Dormeam în pat cu o soră a mamei, de vreo 20-25 ani. }in minte, ca prin vis, - oare cum am văzut? - că și ea avea părul pubian roșcat. Această femeie, pentru care, eu fiind la 20 de ani, ea la vreo 40, am avut o dragoste bizară, gata să alunece în "păcat", oare dînsa mi-a trezit instinctul sexual? Cert este că într-o bună zi am luat-o pe
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12465_a_13790]
-
mine, cu dînsa" să-mi arăte, mîngîietor, îmbiindu-mă, ursulețul de pluș maro pe care-l poartă de ani de zile în buzunarul rucsăcelului galben" apoi să mănînce covrigeii uscați, ronțăindu-i" îndemnîndu-mă și pe mine" răsfirîndu-și părul, brusc maturizată, femeie" amestecul fermecător, excitant, dintre puștoaică și femeie" susținînd sus și tare că are "suflet" de fată" de copil" Cum să-i explic faptul miraculos că există? Că se trîntește, cu trupul ei mic, pe scaune, pe fotolii, de parcă ar vrea
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
îmbiindu-mă, ursulețul de pluș maro pe care-l poartă de ani de zile în buzunarul rucsăcelului galben" apoi să mănînce covrigeii uscați, ronțăindu-i" îndemnîndu-mă și pe mine" răsfirîndu-și părul, brusc maturizată, femeie" amestecul fermecător, excitant, dintre puștoaică și femeie" susținînd sus și tare că are "suflet" de fată" de copil" Cum să-i explic faptul miraculos că există? Că se trîntește, cu trupul ei mic, pe scaune, pe fotolii, de parcă ar vrea să le distrugă? Că e extraordinară cînd
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
Horia Zilieru Rânduitor de jertfe Rânduitor de jertfe sunt o, Mamă ! acum când te-nsoțești spre cer cu zeii (urmând în gând oglinzile Femeii isc între pietre două oriflamă) Duh sfânt tocmește pietrele de ceară tăcerea gerul taie fața suptă din loc în loc cenușa întreruptă răzlețul corb o coase și coboară pe corzile-mi vocale și tresare Adâncul mării scoate munți de sare și
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
golit de-nțelepciune după credință sunt amare roabe căderea tânguind-o în genune prin vârf de suliți alte-s albine lucrând în noi obârșia și ceara până atârnă dijma cât povara: mormântul meu înmormântat în tine. Jos înnecată-n umbra ei femeia înlăcrimată cere îndurare simțind înalte tunetul scânteia scânteia/fiu în greaua lui strânsoare bătând suav cu gingașe picioare /măsura într-o vecinică baladă/ ca o ninsoare pe pământ să cadă vestirea Domnului la mic și mare că fiul cu femeia
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
femeia înlăcrimată cere îndurare simțind înalte tunetul scânteia scânteia/fiu în greaua lui strânsoare bătând suav cu gingașe picioare /măsura într-o vecinică baladă/ ca o ninsoare pe pământ să cadă vestirea Domnului la mic și mare că fiul cu femeia lui o dată ne va urma pe căile lactee și fiu din fiu în dreapta c-o femee mulțește astre. Binecuvântată a șaptea poartă tremură la vamă fiți luminați ca spicul în rodire mireasa mea închină-te o, Mamă, coboară lanț și
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
cine să mă cert direct, nu la fantomă!, intram la amănunt adik... problema e că ei nu i-a ajuns Eminescu!... auzi???... "t-o-n cur pe mă-sa!... și Negru, băiat conciliant, a zis, las-o, domn"e, e femeie și gagica, ce naiba!... bine, m-am calmat... în fond, ce?... să-i pun eu apometru la fund Veronicăi?... da" nu despre asta vroiam să vorbesc... după ce a conferențiat ironic, tăios, Decuble, și a improvizat și Antonesei, cam sfios, că era
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]
-
de cînd eram adolescent, copil, tînăr... Umblam ca turbatul la un moment dat, cînd m-am reîntors în Iași din Dolhasca, prin 1975, băteam ca bezmeticul doar periferiile, priveam aiurit casele țigluite, curțile ,magaziile, gardurile, cișmelele, intrările enigmatice ale beciurilor, femeile care cărau apa cu găleata... mă fascina totul, fiece lucru, fiece ființă... mi se părea tulburătoare orice mișcare...orice fiță inconștientă de șold...mă îndrăgosteam de necunoscute aplecate adînc peste straturi proaspete de ceapă verde... de motănăraia visînd în neștire
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
era conștientă de valoarea obiectelor, dar le și iubea, de la cele mai frumoase și de preț pînă la cele mai umile și de aruncat, căci în acestea din urmă vedea noi întrebuințări. Era foarte îndemînatecă - bricoleuse - într-o vreme cînd femeile nu știau să facă multe cu mîinile. Și într-o vreme cînd casele burgheze erau supraîncărcate, fiindcă obiectele erau mult mai rare ca azi. Mama era o bună economă, dar eu nu vedeam la ea decît excesul și o socoteam
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
ei, pe coapse sus puse; Te luă moartea chiar acum și te duse. Marea, Marea... Marea-și arunca valurile; Și le fura ei însăși. Păzeai acea mare frustrată de ce i se putea întâmpla, păzeai o solitudine învolburată,. un capriciu de femeie destrăbălată. Intrai și tu în această destrăbălare care te cuprindea. Marea te ademenea, te vindea... Poem lui Aurel Dumitrașcu în stranietatea timpului, aprind o lacrimă - un felinar umed... Dacă sunt Vă dăruiesc puțin nimic ce nu vă strică și poate
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/12755_a_14080]
-
Fiecare gest, fiecare cuvânt: Ť"Ce-i acolo?" "Ce să am? Niște vederi pentru colegi. Trec pe la poștă să le pun." "Dă-mi să văd!" - și, cu o mișcare bruscă, i le-am scos din buzunar. Erau trei. Adresate unor femei și nici una pe adresa de la serviciu. "Cine-s astea?" Niște colege." " Da' ce-s gesturile astea! Dă-mi-le că-nchide la poștă!" "Ce colege? Care colege? Așa scrii tu la colege: Mare plictiseală aici. Abia aștept să te văd
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
Dar câte chestii d-astea n-au mai fost! Că avea și o profesie potrivită ca o mânușă: inginer-voiajor. Că supraveghea punerea în funcțiune a motoarelor livrate prin toată țara. Și mai era și mândru, orgolios fără măsură. Stricat de femei, alintat, râzgâiat de se credea mare și tare. Și irezistibil. Cu ce aplomb, cu ce tupeu se recomanda la telefon: "Aici domnul inginer Viorel Jianu". Dar cum pronunța "Domnul"! Cu d mare, cu o voce baritonală și foarte importantă. Și
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
o voce baritonală și foarte importantă. Și ea... Ea spălase zece ani ciorapii Domnului! Orgolios, ba chiar fudul. Fudulia e soră cu prostia. Că altfel nu-și putea explica acea greșeală grosolană. Doar dacă nu fusese beat. Că la el femeile n-aveau gust fără băutură, nici băutura fără femei. Așa că se trezise într-o bună zi că sună cineva la ușă. - Bună ziua, doamnă. Aici șade, mă rog frumos, domnul Jianu? - Da' cine ești dumneata? - Eu mi-s din Târnăveni, doamnă
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
spălase zece ani ciorapii Domnului! Orgolios, ba chiar fudul. Fudulia e soră cu prostia. Că altfel nu-și putea explica acea greșeală grosolană. Doar dacă nu fusese beat. Că la el femeile n-aveau gust fără băutură, nici băutura fără femei. Așa că se trezise într-o bună zi că sună cineva la ușă. - Bună ziua, doamnă. Aici șade, mă rog frumos, domnul Jianu? - Da' cine ești dumneata? - Eu mi-s din Târnăveni, doamnă dragă. Rozalia mă cheamă. Mi-o lăsat domnu' adresa
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
colo apa Și-n zăpada moale Focile se joacă, Urșii dau tîrcoale. bia peste șase decenii, tălmăcitorul avea să afle părerea lui Bialik despre munca la care se înhămase: A citi un scriitor în traducere este ca și cum ai îmbrățișa o femeie printr-un voal". Punerea în gardă sosea însă prea tîrziu. Jocul de-a traducerea era mai cu seamă un stimulent în învățătura ebraicei, paralel cu ținerea, între 10 noiembrie 1943 și 8 iulie 1946, a unui jurnal în aceeași limbă
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
ficțiune. Ratarea existențială ajunge să fie substituită de realizarea anchetei romanești. Perspectiva narativă aparține unui tânăr procuror, un insolit anchetator, o conștiință apatică lucidă, (auto)critică, dar suspicioasă, nehotărâtă, relativistă, ce se confruntă cu alte conștiințe iremediabil apatice, în special femei instinctuale, triviale dar cuceritoare. Prin ancheta-roman, el se află aproape în elementul său. Citim în Anchetatorul apatic un roman critic, atât cu realitatea, cât și cu literatura. Cele care vor urma păstrează mai mult sau mai puțin evident aceeași dublă
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
Duda. O șansă a înțelegerii este memoria, la care naratorul-autor se crede condamnat. De aceea el își vede viața ca pe un război al amintirilor. Tânărul are iluzia că devine în schimb un Don Juan al timpurilor noi, cucerind câteva femei de toate categoriile, între care unele bine situate social. Descoperă însă că instinctul erotic rămâne mai prejos decât cel politic, în pofida faptului că-i înlesnește plătirea unor polițe, atunci când își dă seama că își datorează buna situare intervenției unei dintre
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
de toate categoriile, între care unele bine situate social. Descoperă însă că instinctul erotic rămâne mai prejos decât cel politic, în pofida faptului că-i înlesnește plătirea unor polițe, atunci când își dă seama că își datorează buna situare intervenției unei dintre femei pe lângă un activist autoritar. Prezentul îl găsește pe tânărul acum maturizat, după treizeci de ani, ca obscur, dar incoruptibil, anchetator de delincvenți minori, într-un fund de provincie și în dispută cu autoritatea locală. Totul îi scapă până la urmă, pentru că
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
imaginar ori, ceea ce izbutește multora dintre personajele sale, prin eros, care își ia și aici partea epică cea mai substanțială. Erosul ca revanșă afectivă și senzuală față de alienarea mentală prin politicul dogmatic, inautentic și agresiv, devine temă dominantă în Șase femei, 2002. Totul este văzut din perspectiva unor simpli prizonieri ai lumii închise, care au fost siliți la rezistență prin conștiința lor solitară. Cartea focalizează șase biografii feminine obișnuite și totodată distincte. Aflate la vârste și cu psihologii diferite, cu tot
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
conștiința lor solitară. Cartea focalizează șase biografii feminine obișnuite și totodată distincte. Aflate la vârste și cu psihologii diferite, cu tot atâtea opțiuni conjuncturale în angajarea farmecelor personale (practic, amoral, imoral, duplicitar, cu cochetărie, sado-masochist sau numai experimental), cele șase femei se mărturisesc cu o deplină nuditate. Substanțial și atrăgător roman referențial, "istoric", el este scris cu o rafinată colocvialitate. V. Duda prinde bine ideologia politică și natura sentimentală a oamenilor așa-zis noi, din aparatul politic, polițienesc sau din preajma și
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]