5,981 matches
-
teatru și teatrolog. Este fiica Doinei Modola (n. Giurgiu) și a lui Ioan Modola, avocați. La Cluj urmează clasele primare (1953-1957), Liceul „Nicolae Bălcescu” (1957-1964) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai”, secția română (1964-1969). Și-a luat doctoratul în filologie în 1981, cu teza Modalități și forme în dramaturgia românească. Lucrează în calitate de corector la Editura Dacia din Cluj (1970-1974), devenind ulterior asistent universitar la Catedra de limba română pentru studenții străini a Facultății de Filologie din Cluj-Napoca (1974-1981). A făcut
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
Și-a luat doctoratul în filologie în 1981, cu teza Modalități și forme în dramaturgia românească. Lucrează în calitate de corector la Editura Dacia din Cluj (1970-1974), devenind ulterior asistent universitar la Catedra de limba română pentru studenții străini a Facultății de Filologie din Cluj-Napoca (1974-1981). A făcut parte din Cercul de stilistică și poetică al Facultății de Filologie clujene (din 1978), a participat la cursuri de specializare în acest domeniu. În 1981 se angajează cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
Lucrează în calitate de corector la Editura Dacia din Cluj (1970-1974), devenind ulterior asistent universitar la Catedra de limba română pentru studenții străini a Facultății de Filologie din Cluj-Napoca (1974-1981). A făcut parte din Cercul de stilistică și poetică al Facultății de Filologie clujene (din 1978), a participat la cursuri de specializare în acest domeniu. În 1981 se angajează cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” al Academiei Române, Filiala Cluj, lucrând la două mari teme, Dicționarul cronologic al romanului românesc
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
, Ioan T. (13.IV.1956, Șeitin, j. Arad), poet și publicist. Este fiul Mariei (n. Sava) și al lui Teodor Morar, zidar. După absolvirea Liceului Industrial de Chimie din Arad (1975), urmează Facultatea de Filologie, secția română-franceză, din Timișoara, absolvind în 1981. Profesor de limba și literatura română la Lugoj (1981-1986), trece metodist la Casa Studenților „Grigore Preoteasa” din București, ziarist la „Viața studențească” și „Amfiteatru” (1986-1990), redactor-șef la redacția Muzică, spectacole, varietăți din
MORAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288239_a_289568]
-
cenaclurile literare maghiar și român. După studii de drept făcute la Universitatea din Cluj, funcționează ca inspector școlar al județului Turda-Arieș (1876-1886). Profesor de limba și literatura română la Universitatea din Cluj (1886-1919), în 1892-1893, 1902-1903 este decanul Facultății de Filologie, iar în 1906-1907, rectorul Universității. Din 1889 lucrează ca raportor pentru secția română a Societății Etnografice a Ungariei. Primele sale scrieri au apărut în „Aurora română”, „Familia” și „Umoristul”. După unele divergențe de opinie, legăturile sale cu publicațiile românești vor
MOLDOVÁN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288228_a_289557]
-
MORARU, Sergiu (10.X.1946, Obreja Veche - Bălți - 21.V.1996, Chișinău), folclorist. Este fiul lui Gheorghe Moraru, țăran. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1969) și a fost colaborator la Muzeul Republican de Literatură (1986-1990). Din 1971 e aspirant la Institutul de Literatură Universală „Maxim Gorki” din Moscova și în 1974 își susține teza de doctor în filologie
MORARU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288250_a_289579]
-
Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1969) și a fost colaborator la Muzeul Republican de Literatură (1986-1990). Din 1971 e aspirant la Institutul de Literatură Universală „Maxim Gorki” din Moscova și în 1974 își susține teza de doctor în filologie, Poetica doinelor populare moldovenești. Va fi colaborator științific la secția de folcloristică a Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Republicii Moldova. A fost distins cu Premiul „Dacia” (1990) și cu Premiul „Simion Florea Marian” al Academiei Române (1995
MORARU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288250_a_289579]
-
MORARU, Iustin (11.III.1944, Orosfaia, j. Bistrița-Năsăud), poet și prozator. Este fiul Mariei (n. Man) și al lui Iustin Moraru, preot. Face cursurile primare și liceul la București, după care este student la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1962-1964) și la Institutul Pedagogic din același oraș (1964-1969). Redactor la „Scânteia tineretului” (1969-1976), apoi secretar de redacție la revista „Autoturism” (1976-1982), din 1982 este redactor-șef adjunct la revista „România pitorească”. Debutează în „Tribuna” din
MORARU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288247_a_289576]
-
mereu o tentație recurentă - mai cu seamă în contact cu promisiunea „noului” oferită de orice erezie incipientă. Ca răspuns la teroarea plictisului - tradiția fiind adesea redusă la repetiția goală a unor propoziții sacrosancte -, s-a ivit luxurianța disciplinelor secundare. Abundența filologiilor renascentiste a introdus modelul adevărului-corectitudine. Redescoperirea grecilor păgâni, lipsiți multă vreme de avocați cu aplomb, era un demers mult mai fascinant decât ucenicia în marginea patrologiilor orientale. Reforma a acuzat distorsiunile speculative suferite de tradiția apostolică a Bisericii, validate de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu implică neapărat dialectica polară sentiment/rațiune, așa cum a fost ea disputată de Hegel vs Schleiermacher 2. Este nu mai puțin adevărat că modernitatea postiluministă a coincis cu apariția unei noi discipline umaniste, la intersecția dintre spumosul revival protestant al filologiei, programele posttridentine de inculturație catolică, revoluția științelor naturii și istorism - toate proiectate pe o hartă geografică a cărei exactitate concura, pentru europeni, doar exhaustivul. Dincolo de patologiile pe care orice excese academice le generează, există un fapt relevat de „știința religiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o rară minuție de către preotul Gabriel Bunge, este simplu: Evagrie nu a scris pentru filozofii „din afară”, ci pentru monahii care părăsiseră Atena, Constantinopolul sau Alexandria pentru rațiuni chenotice poate la fel de invizibile cititorilor din secolele al VI-lea sau XXI. Filologia fără mănușitc "Filologia fără mănuși" În comentariul său la traducerea românească a Tratatului practic și a Gnosticului, C. Bădiliță adoptă, în linii mari, metoda exegetică consacrată de Antoine Guillaumont acum aproape trei decenii (i.e., conferința „Un filozof în deșert”, reluată
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de către preotul Gabriel Bunge, este simplu: Evagrie nu a scris pentru filozofii „din afară”, ci pentru monahii care părăsiseră Atena, Constantinopolul sau Alexandria pentru rațiuni chenotice poate la fel de invizibile cititorilor din secolele al VI-lea sau XXI. Filologia fără mănușitc "Filologia fără mănuși" În comentariul său la traducerea românească a Tratatului practic și a Gnosticului, C. Bădiliță adoptă, în linii mari, metoda exegetică consacrată de Antoine Guillaumont acum aproape trei decenii (i.e., conferința „Un filozof în deșert”, reluată în volumul colectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
literar. Ne place sau nu ne place, „știința” (perfect stăpânită, de altfel, de exegeții monastici citați mai sus), nu este decât un instrument auxiliar în procesul de interpretare a operei evagriene. Soluția nu poate fi decât cea rezumată în formula „filologie și congenialitate” (Ioan I. Ică jr.). Este timpul să ne reamintim, poate, că unitatea de sens a Scripturii a fost mereu captată de ochiul tradiției Bisericii printr-o deschidere specifică sfințeniei lui Dumnezeu. Sub idealul unității lăuntrice 1 se articulează
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sfârșit, acest dialog cu autorii patristici nu poate fi decât tulburat atunci când tonul irenic lipsește în beneficiul unor răfuieli domestice, „omenești, prea omenești”. Fixarea operei lui Evagrie Ponticul în matricea pozitivismului nu poate fi decât o întreprindere ingrată. Istoria și filologia redau suprafața textelor lui Evagrie Ponticul, nu însă miza și adevărul lor. Faptul că rugăciunea poate ajuta la iluminarea semnificației unui text patristic rămâne, poate, în tagma patrologilor moderni, un fapt dificil de acceptat. Totuși, rezultatele exegezei operei evagriene întreprinse
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
apofatice ale neînțelegerii 260 Răul inexplicabil și refuzul judecății 260 Însemnătatea neînțelegerii 261 Abundența mirării 263 Celălalt sau tărâmul făgăduinței 264 Epilog 266 Capitolul IV Întâlniri monastice Evagrie Ponticul și conflictele interpretării 269 Un avva enciclopedic 269 Exegeza monastică 273 Filologia fără mănuși 275 Situl eclezial al interpretării 279 Limitele pozitivismului 281 Îngerul Silezian 284 Vasul răbdării și chipul blândețelor 290 Taina firescului 293 Amintiri și cumpene 294 Teofil duhovnicul 297 Mesagerul bucuriei 298 Regăsirea paradisului. Note de lectură la arhimandritul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
formale sau ca autodidacți) drumul de la imprecație și ditiramb la analiză, de la metaforă și fantasmă la informație, de la narcisism la deschidere către tribulațiile celorlalți. Unii dintre scriitorii care au făcut după 1989 și carieră universitară, de regulă în facultăți de filologie, au adus totuși în discursul public un stil cu adevărat nou, folosind o limbă română bogată și expresivă, pe deplin stăpânită, de la sintaxă la proprietatea termenilor și la folosirea corectă a expresiilor idiomatice, standarde minimale aflate astăzi pe cale de dispariție
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
rădăcini în secolul al XIX-lea, în scrierile bizarului Franșois-Xavier Garneau. În Statele Unite, doar cei ce-și spun anarchist communitarians și se autodefinesc drept libertarian socialists par ceva mai confuzi (vezi și mai jos rândurile despre libertarian). Să revenim la filologie și la popularitatea termenului comunitarian la noi. Fenomenul este inevitabil, uzul va fi probabil dictat de această majoritate bilingvă (români anglofoni). Am văzut chiar termeni mai problematici, ca utopianism în locul mai vechiului utopism (luat din franceză), cosmopolitanism în loc de cosmopolitism, conservativ
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
din vreme dă numeroase detalii În acest sens, Încurajând și popularizând zgomotos această formă de pătrundere și Însămânțare a artisticului „În masse”. Din nota Studenții și literatura 33 aflăm bunăoară că „sâmbătă 7 februarie a avut loc la Facultatea de Filologie din București, deschiderea cenaclului literar. Biroul cenaclului este format din Cezar Drăgoi, Mihai Meria și Toma Maiorescu (an 1, - n.n.), iar din comisia de lectori fac parte Vasile Nicorovici, Ion Serebreanu și Constantin Măciucă”. În altă parte aflăm despre un
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Scarlat Lambrino și, în timpul războiului, filologul clujean Sever Pop care, ajutat de arheologul Dinu Adameșteanu, a asigurat o conducere interimară. A. di R. a pregătit valoroși specialiști în arheologie, arhitectura, istorie romanica și ecleziastica, istoria artelor, cultura și civilizație europeană, filologie romanica, italienistica și, deopotrivă, în romanistica, literatura comparată, traduceri reciproce etc. Alături de numeroși istorici și arheologi, arhitecți, istorici de artă și alți oameni de cultură (pictori, muzicieni etc.), aici și-au făcut ucenicia, desfășurând o prodigioasa activitate, criticul și istoricul
ACCADEMIA DI ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285150_a_286479]
-
o mină de cărbuni din Donbass; pentru a-și susține familia, mama (n. Sütő) se angajează muncitoare într-o fabrică de încălțăminte. După desființarea Liceului „Sfântul Iosif” (1948), A. a absolvit Liceul Clasic Mixt (1951), urmând apoi cursurile Facultății de Filologie din București, secția limbi clasice (1951-1955), concomitent cu cele ale Școlii de Literatură „Mihai Eminescu” (1953-1955). După câteva luni petrecute în redacția de scenarii a Centrului de Producție Cinematografică București (1955), s-a transferat la Editura de Stat pentru Literatură
ACSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285154_a_286483]
-
, Gheorghe (14.II.1931, Dobreni, j. Neamț), estetician și eseist. A urmat liceul la Arad (până în 1951), apoi Școala de Literatură „M. Eminescu” (absolvită în 1954) și Facultatea de Filologie a Universității bucureștene (1954-1959). Și-a luat doctoratul în filologie la Moscova, devenind profesor de estetică la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din București, unde este și rector între 1970 și 1976. A fost redactor la „Contemporanul”, „Tânărul scriitor
ACHIŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285152_a_286481]
-
, Gheorghe (14.II.1931, Dobreni, j. Neamț), estetician și eseist. A urmat liceul la Arad (până în 1951), apoi Școala de Literatură „M. Eminescu” (absolvită în 1954) și Facultatea de Filologie a Universității bucureștene (1954-1959). Și-a luat doctoratul în filologie la Moscova, devenind profesor de estetică la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din București, unde este și rector între 1970 și 1976. A fost redactor la „Contemporanul”, „Tânărul scriitor”, redactor-șef adjunct la „Luceafărul” (1965-1968) și redactor-șef la
ACHIŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285152_a_286481]
-
după a cărui sosire a fost înlocuit comandantul lagărului, Ștefan Iliescu. A fost eliberat la 21 mai 1954, însă a primit domiciliu obligatoriu la Caransebeș și a fost ajutat de foștii profesori să își ia bacalaureatul. A terminat Facultatea de Filologie, secția română-istorie, la „fără frecvență”, la Iași, ca șef de promoție, după care s-a stabilit la Turnu-Severin, unde a lucrat ca profesor suplinitor de română, bibliotecar, zilier pe diferite șantiere, încărcător și descărcător de lemne. A mai fost anchetat
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Oprișan, care a murit însă de TBC. A fost eliberat din Aiud pe 15 mai 1963 și i s-a impus domiciliu obligatoriu la Viișoara, în Slobozia, unde se va întâlni cu Dumitru Bordeianu1. După eliberare a absolvit Facultatea de Filologie și Facultatea de Teologie Ortodoxă, fiind profesor la Seminarul Ortodox din București în anii ’70. În 1978 a rostit șapte predici, numite „Cuvinte către tineri”, prin care a criticat regimul comunist și, în special, demolarea bisericilor din București. A fost
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
doctorat sau chiar documente de mai mică importanță (p. 205). Faptul că acest curs se predă și la alte secții ale facultății noastre (Administrație Publică - Scrierea academică) sau la alte facultăți (Studii Europene - Metodologia cercetării științifice sau Litere - Introducere În filologia română) a constituit un nou imbold În realizarea demersului despre care vorbeam. În fine, luând În considerare bogata bibliografie străină din acest domeniu, am considerat că și noi trebuie să avem asemenea lucrări, care să facă puțină ordine În acest
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]