660,692 matches
-
acest caz, în reabilitarea bazei economice a zonelor mai puțin dezvoltate prin intervenția autorităților publice naționale, regionale și locale, pe calea investițiilor publice în infrastructura economico-socială. Practica stimulentelor poate fi o cale de dezvoltare regională. Principalele stimulente consistă în: reduceri fiscale, concesionări de terenuri, credite cu dobîndă subvenționată, subvenții pentru a crește ocuparea și perfecționarea mîinii de lucru, facilități acordate IMM-urilor (mai dinamice, mai inovative, invenții în infrastructura socială, dezvoltarea și modernizarea infrastructurii economice ș.a. Un factor realmente important este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de natură politică, defavorizînd sectorul privat și pe cel public deopotrivă. Aceasta duce la dezvoltarea economiei paralele, sau subterane, și handicapează șansa creșterii bunăstării în viitor. Deficitele se acumulează, datoria publică crește, ceea ce reduce investițiile, reduce creșterea veniturilor, îngustează baza fiscală și ambalează inflația. Astfel, dirijismul bazat pe redistribuiri între persoane sau între comunități va conduce, pe termen lung, la opusul intențiilor inițiale, la stagnare și acumularea altor inegalități, impunîndu-se măsuri de liberalizare fiscală și politici monetare restrictive. Iată cum se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
reduce investițiile, reduce creșterea veniturilor, îngustează baza fiscală și ambalează inflația. Astfel, dirijismul bazat pe redistribuiri între persoane sau între comunități va conduce, pe termen lung, la opusul intențiilor inițiale, la stagnare și acumularea altor inegalități, impunîndu-se măsuri de liberalizare fiscală și politici monetare restrictive. Iată cum se prezintă comparativ principalele elemente caracteristice ale celor două abordări majore ale politicii de dezvoltare regională: cea neoliberală și cea intervenționistă: Abordarea neoliberală Abordarea intervenționistă Fundamente teoretice și doctrinare Economics (teoria economică neoclasică); Capitalismul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
în problema regională este dată de rigiditățile pieței; Lipsa de cultură antreprenorială; Intervenția excesivă a Statului. Slăbiciunile structurale ale economiei; Investiții scăzute; Drenarea capitalului financiar spre regiunile bogate; Participarea guvernamentală la dezvoltarea zonei. Relansarea regiunilor înapoiate Dereglementarea pieței muncii; Stimulente fiscale pentru ameliorarea eficienței. Politici active la nivel regional și local; Investiții publice în infrastructură. Politica regională Cheltuieli publice minime. Asistență selectivă pentru dezvoltare. Politici active la nivel regional și local; Investiții publice în infrastructură. • NOTA: Tabelul este prelucrat după H.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
pentru cei afectați de restructurări și recesiuni, programe de educare continuă, stimularea mobilității forței de muncă, realizarea de negocieri colective între actorii sociali la nivel regional și național, flexibilizarea pieței muncii ș.a. 2) Politica realocării capitalului are în vedere: stimularea fiscală și prin subvenții a investițiilor, exporturilor, sectoarelor de excelență tehnologică, activității de cercetare-dezvoltare ș.a. Aceste stimulente îmbracă forma reducerilor sau exonerărilor de la plata unor impozite și taxe locale, a unor chirii sau redevențe, a granturilor de capital pentru lucrări de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
este mai puțin dezvoltată. Toate cele trei tipuri de regiuni depind, însă, de politica guvernului în materie de educație, cercetare, de gradul de libertate, de flexibilitate a pieței muncii, de calitatea managementului macroeconomic general. Astfel, o monedă sănătoasă, un sistem fiscal coerent, suplu și stabil, investiții serioase în educație și cercetare, un nivel redus al reglementărilor, o infrastructură de calitate, o bună gestionare a deficitelor și evitarea derapajelor sunt elemente macroeconomice care contează foarte mult în reușita unei politici regionale de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
consfințea principiul descentralizării și autonomiei locale, primele norme referitoare la organizarea financiară a administrațiilor locale apărînd, însă, abia în 1933, prin lege separată. Aceasta producea sursele de venituri locale, determinînd în același timp sarcinile obligatorii și cele facultative, în materie fiscală desigur, ale unităților administrativ-teritoriale. În 1938 apare o nouă lege administrativă, care prevedea un sistem mixt de finanțare a comunităților locale (transferuri plus impozite și taxe locale, acestea din urmă în număr de 19), prevăzînd și posibilitatea contractării de credite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
public a început să-și inspire gestiunea din cea a firmelor private, iar concurența și-a făcut loc și în producerea și furnizarea serviciilor publice. Astfel, s-au redefinit politicile publice, resursele financiare au că-pătat alte orientări, iar descentralizata structură fiscală trebuie să cu-prindă venituri ușor previzibile. Cu ea, și autonomia locală și-a reintrat în drepturi. Finanțele publice locale și modalitățile de gestionare a acestora au devenit principalul mijloc de generare a dezvoltării economiilor locale, o dezvoltare endogenă și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
mai multor resurse, o gestiune mai riguroasă, mai eficientă a proiectelor și beneficii, directe sau indirecte, pentru toți. Așadar, în general, analiza economică justifică descentralizarea. Una dintre cele mai importante preocupări pentru autoritățile locale trebuie să fie alegerea unei structuri fiscale optime, care să atragă contribuabilii și să conducă la mărirea bazei de impozitare. Această structură fiscală trebuie să cuprindă venituri ușor previzibile, cu incidență locală, iar costurile gestionării materiei fiscale trebuie să fie cît mai mici posibile. Impozitele trebuie să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
pentru toți. Așadar, în general, analiza economică justifică descentralizarea. Una dintre cele mai importante preocupări pentru autoritățile locale trebuie să fie alegerea unei structuri fiscale optime, care să atragă contribuabilii și să conducă la mărirea bazei de impozitare. Această structură fiscală trebuie să cuprindă venituri ușor previzibile, cu incidență locală, iar costurile gestionării materiei fiscale trebuie să fie cît mai mici posibile. Impozitele trebuie să fie clare, încasarea cît mai sigură, pentru a reduce la minimum evaziunea fiscală. Sistemele de finanțare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
preocupări pentru autoritățile locale trebuie să fie alegerea unei structuri fiscale optime, care să atragă contribuabilii și să conducă la mărirea bazei de impozitare. Această structură fiscală trebuie să cuprindă venituri ușor previzibile, cu incidență locală, iar costurile gestionării materiei fiscale trebuie să fie cît mai mici posibile. Impozitele trebuie să fie clare, încasarea cît mai sigură, pentru a reduce la minimum evaziunea fiscală. Sistemele de finanțare a comunităților locale sunt mixte, îmbinînd modalități ca: 1) Transferul unor venituri de la bugetul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
impozitare. Această structură fiscală trebuie să cuprindă venituri ușor previzibile, cu incidență locală, iar costurile gestionării materiei fiscale trebuie să fie cît mai mici posibile. Impozitele trebuie să fie clare, încasarea cît mai sigură, pentru a reduce la minimum evaziunea fiscală. Sistemele de finanțare a comunităților locale sunt mixte, îmbinînd modalități ca: 1) Transferul unor venituri de la bugetul central la cel local Astfel, o parte din venitul colectat la nivel central este redistribuit comunităților, fie prin transferuri condiționate de realizarea unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
efort comparabil, sau necompensatorii, caz în care ele sunt acordate fără angajamente de finanțare complementară din bugetele locale respective. 2) Împărțirea impozitelor între bugetul central și cel local, potrivit unui sistem de impunere unitar pe întreg teritoriul țării, cu rate fiscale și reguli bine determinate ce revin fiecărui buget, stabilite de către autoritatea centrală; 3) Împărțirea impozitelor stabilite pe aceleași surse (baze), ratele fiind stabilite de autoritatea locală; 4) Practicarea de baze de impozitare separate pentru bugetul central și cel local, veniturile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
veniturile obținute utilizîndu-se distinct; 5) Împrumuturi ale colectivităților locale. Măsura în care sunt practicate cele cinci modalități de finanțare depinde de gradul de autonomie și de condițiile specifice ale fiecărei colectivități. Oricum ar fi ele, însă, utilizate, rezultă că autonomia fiscală a autorităților locale nu poate fi decît limitată. De cele mai multe ori, acestora li se impun prin lege limite ale ratelor de impozitare, pentru a se evita astfel diferențe prea mari între regiuni, care ar putea genera fenomenul de migrare a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
are fundamente în trecut, acest proiect colectiv trebuie explicat și mai ales faptul cum va reuși el să reducă dinamica inegalităților, menținînd în același timp stimulentele ce suscită actorii economici. Pentru aceasta, se folosește tot mai des noțiunea de "federalism fiscal". Vom vedea în continuare ce rol major joacă redistribuirea în asigurarea perenității unității naționale. 6.5.2.1. Principiul "votului cu picioarele" În 1954, atunci cînd Paul Samuelson a publicat un faimos articol despre bunurile colective, a căror natură releva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și aceasta este explicația fiscalităților locale specifice; pe de altă parte, beneficiarii contribuabili vor arbitra între nivelurile relative ale impozitelor și serviciilor. Pentru aceasta, ei vor efectua o alegere rezidențială optimală, vizînd maximizarea nivelului serviciului respectiv cu minimizarea costului său fiscal. Este ceea ce se cheamă "votul cu picioarele". Într-o anumită măsură, ipoteza lui C. Tiebout asupra caracterului local al bunurilor colective restaurează o anumită concurență între producătorii acestor bunuri. Administrațiile locale ar fi de asemenea confruntate cu un soi de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
într-o perioadă lungă de timp, tendința de a se concentra în cîțiva poli regionali de creștere. În al doilea rînd, o ipoteză simplistă poate fi treptat îmbogățită, așa cum vom vedea în continuare. 6.5.2.2. Efecte ale federalismului fiscal Raționamentului în termenii "votului cu picioarele" îi poate fi adusă o primă modulare fondată pe costurile de deplasare ale persoanelor. Constituind un obstacol în calea mobilității, acestea sunt una din-tre rațiunile care împiedică concentrarea. Dar ele nu acoperă întreaga validitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Dacă există cazuri, rare, în care o colectivitate reușește să-și crească cîmpul de acțiune, mai ales prin fuziuni de localități, ceea ce se întîmplă cel mai frecvent e de altă natură. Conform cu principiul subsidiarității, ce capătă aici numele de "federalism fiscal", o repartiție coerentă a producției și a finanțării bunurilor colective se va introduce. Bunurilor publice locale de diferite tipuri le vor corespunde colectivități mai mult sau mai puțin extinse. Astfel, fiecare localitate va trebui să-și clarifice patrimoniile, drumurile și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
delimitare a patrimoniilor și a bugetelor, se poate menține la fiecare nivel necesara corespondență dintre plătitori și beneficiari ai acestor bunuri publice, corespondență actualizată de cîte ori este nevoie. 6.5.2.3. Chestiunea transferurilor internaționale Cu noțiunea de federalism fiscal, adică adecvarea dintre nivelurile de finanțare și cele de producție a bunurilor colective, dispunem de o explicație sumară, dar destul de robustă a repartiției sarcinilor între administrațiile publice și, dincolo de aceasta, putem chiar anticipa pro-babilele evoluții din domeniu, în funcție de efectele de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
În măsura în care competitivitatea econo-miei naționale se traduce prin spații economice diferite, prin polarizarea activității în cîteva zone, în același timp în care alte zone se prăbușesc, menținerea coeziunii naționale necesită transferuri crescute. Or, cum acestea fac adesea apel la noi prelevări fiscale pentru a susține servicii publice deficitare, industrii de armament confruntate cu o scădere a cererii internaționale de armament, agricultori supuși unor scăderi garantate de prețuri, șomeri ori beneficiari ai salariului minim pe econo-mie în zonele cele mai fragile, putem înțelege
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
1989; > Musgrave Robert, Public Finance Theory and Practice, Mc. Graw-Hill, New York, 1991; > Nemec Juraj, Wright Glen, Finanțe publice. Teorie și practică în tranziția central-europeană, Ars Longa, București, 2000; > Nozick Robert, Anarhie, stat, utopie, Institutul European, Iași, 1998; > Oates W.E., Fiscal Federalism, Harcourt Brace Jovanovich, New York, 1972; > Peacock A., Shaw G., The Economic Theory of Fiscal Policy, George Allen and Unwinn, London, 1976; > Percebois J., Economie et finances, Armand Colin, Paris, 1991; > Peterson Kraing, Lewis Cris, Managerial Economics, Mac Millan Publishing
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Glen, Finanțe publice. Teorie și practică în tranziția central-europeană, Ars Longa, București, 2000; > Nozick Robert, Anarhie, stat, utopie, Institutul European, Iași, 1998; > Oates W.E., Fiscal Federalism, Harcourt Brace Jovanovich, New York, 1972; > Peacock A., Shaw G., The Economic Theory of Fiscal Policy, George Allen and Unwinn, London, 1976; > Percebois J., Economie et finances, Armand Colin, Paris, 1991; > Peterson Kraing, Lewis Cris, Managerial Economics, Mac Millan Publishing, New York, 1990; > Pohoață Ion, Repere în economia instituțională, Economica, București, 2009; > Pondacen C., Economie des
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Conceptul de finanțe publice 121 3.2. Cheltuielile publice 122 3.2.1. Concept și evoluții 122 3.2.2. Clasificarea cheltuielilor publice 127 3.3. Veniturile sectorului public 129 3.3.1. Instituția impozitului 129 3.3.2. Presiunea fiscală 132 3.3.3. Sistemul fiscal 136 3.3.3.1 Clasificarea impozitelor 138 3.3.3.2. Elementele constitutive ale impozitului 139 3.3.3.3. Incidența impozitelor 140 3.4. Datoria publică 140 3.5. Pasagerul clandestin și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
2. Cheltuielile publice 122 3.2.1. Concept și evoluții 122 3.2.2. Clasificarea cheltuielilor publice 127 3.3. Veniturile sectorului public 129 3.3.1. Instituția impozitului 129 3.3.2. Presiunea fiscală 132 3.3.3. Sistemul fiscal 136 3.3.3.1 Clasificarea impozitelor 138 3.3.3.2. Elementele constitutive ale impozitului 139 3.3.3.3. Incidența impozitelor 140 3.4. Datoria publică 140 3.5. Pasagerul clandestin și finanțarea publică 145 3.5.1
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
3.3.3.2. Elementele constitutive ale impozitului 139 3.3.3.3. Incidența impozitelor 140 3.4. Datoria publică 140 3.5. Pasagerul clandestin și finanțarea publică 145 3.5.1. Paradigma pasagerului clandestin 145 3.5.2. Alegerile fiscale 147 3.5.3. Revelatorul prelevărilor obligatorii 150 CAPITOLUL 4 ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ ÎN MEDIUL POLITIC 152 4.1. Mercantilism și democrație 160 4.1.1. Există o piață a votului? 161 4.1.2. Și totuși, democrația 162 4.1
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]