19,247 matches
-
din Transilvania în vederea consolidării culturii naționale. Idealurile sale iluministe și patriotice sunt enunțate și în programul societății studențești „Românimea cea tânără”, pe care o fondează în cadrul colegiului. Cu o bună pregătire filosofică (citise temeinic pe Aristotel, Spinoza, Voltaire, Rousseau, tradusese Fizica lui Fr. Chr. Baumeister), formată mai ales în spiritul kantianismului, se întoarce în 1846 la Blaj, unde ține un curs de filosofie, prelucrând, ca și Bărnuțiu, prelegerile kantianului W. T. Krug. În publicistică debutase încă din 1845, la „Foaie pentru
PUMNUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289063_a_290392]
-
includ versuri, schițe, maxime și aforisme (din Seneca, Michelangelo, Shakespeare, Byron, Ernest Renan, Eminescu), glume, șarade. La cronica dramatică se prezintă spectacolul Înșir’te mărgărite de Victor Eftimiu, iar cronica științifică propune articole de mediatizare a unor cunoștințe de astronomie, fizică ș.a. Petru Comarnescu, secretar al Societății, își inaugurează aici activitatea de critic, semnând cronica muzicală și pe cea artistică. Scriind despre expozițiile „Tinerimea artistică” și „Arta română”, el semnalează „o seamă de talente menite să facă școală publicului încă nedeprins
RAMURI FRAGEDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289127_a_290456]
-
MUREȘAN, Dumitru (21.I.1941, Bucium, j. Alba), poet. Este fiul Ecaterinei Mureșan (n. Clim) și al lui Vasile Mureșian, învățători. A absolvit Facultatea de Matematică și Fizică a Universității din Cluj. Debutează cu versuri la „Gazeta literară” în 1964, iar editorial, în 1968, cu volumul Nebuloasa crabului. Între 1962 și 1968 este profesor de matematică în Jurilovca, județul Tulcea, apoi funcționează ca director al Casei Creației Populare
MURESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288308_a_289637]
-
fiul Luciei (n. Codreanu) și al lui Victor Mușețeanu, contabil. Urmează Liceul „V. Alecsandri” din Galați (1925- 1932) și Facultatea de Medicină din București (1932-1938). În 1941 primește o bursă Humboldt și pleacă la Jena, unde face studii de chimie, fizică și matematică până în 1942, când vine în țară și, mobilizat, este trimis pe front. În 1945 activa ca medic de boli contagioase în București. În 1949, invitat la Institutul „Robert Koch” din Berlinul de Vest, este împiedicat să se întoarcă
MUSEŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288330_a_289659]
-
, Horia-Roman (18.III.1957, București), eseist. Este fiul Georgetei Patapievici (n. Bădescu), economistă, ai al lui Dionisie Patapievici, director al Direcției Circulație Monetară din cadrul Băncii Naționale. Urmează Liceul „Zoia Kosmodemianskaia” și Facultatea de Fizică a Universității din București, absolvită în 1982. Este cercetător științific (1986- 1994), asistent universitar (1990-1994), director de studii al Centrului de Studii Germane (1994-1996), membru în Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (din 2000), realizator TV (moderând din 2002
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
din 1826, cursuri de inginerie, mineralogie și geologie. După absolvire va efectua, în vederea completării și aprofundării studiilor teoretice, o călătorie prin Franța, iar în 1830 se va afla în Anglia. Întors în țară în 1832, va fi numit profesor de fizică și matematică la „Sf. Sava” și inspector, apoi director la Eforia Școalelor. În 1832, folosind și experiența sa apuseană, redactează un regulament al școlilor, care reprezintă cea dintâi încercare de organizare a învățământului în Țara Românească. Pentru strădania sa neobosită
POENARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]
-
OANCEA, Stelian (25. VI. 1938, Blejești, j. Teleorman), poet. Este fiul Niculinei (n. Stanciu) și al lui Dumitru Oancea, lăcătuș. Urmează liceul la București, absolvindu-l în 1956, apoi Facultatea de Matematică și Fizică a Universității din același oraș (1957-1962). Asistent la facultatea pe care a terminat-o, este și audient al cursurilor postuniversitare de relații internaționale. Devine funcționar în Ministerul Afacerilor Externe în 1964 și e trimis la Paris, unde avansează până la rangul
OANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288499_a_289828]
-
sociolog, fac efortul de a crea ideea unei lumi sociale existente „acolo afară” și de a se convinge reciproc de existența acestei lumi, așa cum o definește fiecare. Aceste poziții sociologice ne amintesc de o reacție similară prilejuită de descoperirile din fizică de la începutul secolului și care au generat poziții etichetate drept „idealism fizic” (Lenin, 1966) sau „fenomenalism” (Flonta, 1985). Ca și filosofii fizicii de atunci, în ceea ce privește natura, etnometodologii actuali consideră realitatea socială ca un dincolo problematic. Singura realitate este efortul individului
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lumi, așa cum o definește fiecare. Aceste poziții sociologice ne amintesc de o reacție similară prilejuită de descoperirile din fizică de la începutul secolului și care au generat poziții etichetate drept „idealism fizic” (Lenin, 1966) sau „fenomenalism” (Flonta, 1985). Ca și filosofii fizicii de atunci, în ceea ce privește natura, etnometodologii actuali consideră realitatea socială ca un dincolo problematic. Singura realitate este efortul individului de a elabora o ordine socială care să-i organizeze percepția și comportamentul și pe care s-o „semnaleze” celorlalți indivizi. Etnometodologia
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
devine relația dintre sectorial și global, dintre interesele unui subsistem și interesele colectivității în ansamblul ei. Din punctul de vedere al acestei relații, sociologul are o situație cu totul deosebită în raport cu alți specialiști. Fizicianul, angajat în rezolvarea unei probleme de fizică, poate să-și pună, desigur, și întrebări în legătură cu utilizarea socială a descoperirilor sale, să exploreze consecințele nonfizice ale acestora. Aceste întrebări sunt însă de tip moral și politic, inclusiv deci sociologic, și nu fizic propriu-zis. Nu conștiința lui de fizician
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
asistat de știință. Pentru ca schimbarea să fie reușită este necesar ca un număr suficient de mare de membri ai sistemului să fie sensibilizați și pregătiți pentru noul mod de organizare. Este ceea ce s-ar putea numi, transferând un termen din fizică, masa critică. Odată atinsă masa critică, rezistențele provenite din normele practice care guvernează interacțiunea dintre membrii sistemului sunt depășite, noile norme difuzându-se rapid. Terapia nondirectivătc "Terapia nondirectivă" Inginerul construiește sisteme tehnice capabile să funcționeze eficient, în limitele programelor incluse
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Ceva însă le leagă în mod structural: timpul. Temporalitatea ocupă în aceste discipline un loc central. În acest context, începe să se cristalizeze o problemă epistemologică generală: este modelul de științificitate formulat în secolul al XVIIII-lea, pe baza experienței fizicii, universale, o normă standard, sau el este adecvat doar unor științe? Nu cumva sunt posibile discipline științifice, structural diferite de fizică, având ca obiect realitatea umană și caracterizate în primul rând prin faptul că încorporează în mod fundamental dimensiunea temporalității
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
se cristalizeze o problemă epistemologică generală: este modelul de științificitate formulat în secolul al XVIIII-lea, pe baza experienței fizicii, universale, o normă standard, sau el este adecvat doar unor științe? Nu cumva sunt posibile discipline științifice, structural diferite de fizică, având ca obiect realitatea umană și caracterizate în primul rând prin faptul că încorporează în mod fundamental dimensiunea temporalității? Pornind de la experiența disciplinelor istorice, filosofii de inspirație neokantiană au pus în mod tranșant o asemenea problemă. Modelul de științificitate al
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un fenomen sau o situație de tipul p, atunci vom avea cu necesitate un alt fenomen sau situație de tipul q. Două caracteristici pot fi derivate din această formulare. În primul rând, obiectul de cercetare este generalul, și nu individualul. Fizica, de exemplu, nu cercetează căderea pietrelor, parașutiștilor sau a brontozaurilor, ci a corpurilor fizice, adică și a pietrelor, și a parașutiștilor și a brontozaurilor, dar nu în calitatea lor specifică, ci în calitatea mai generală de corpuri cu o anumită
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
brontozaur. Conceptele cu care se operează în științele generalului desemnează clase abstracte de fenomene sau de proprietăți: corpuri fizice, acizi, baze, relații de producție capitaliste. Termenii desemnând lucruri individuale pot apare doar în „aplicațiile” acestor științe. Într-un manual de fizică, de exemplu, putem găsi la capitolul „probleme” formulări de genul: „Un creion care cade dintr-un avion de la o înălțime de 5.000 metri”. Sau într-un manual de chimie: „O gospodină toarnă oțet peste lapte”. În toate enunțurile generale
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lucru, indiferent dacă el a existat, există sau va exista vreodată. Singura condiție este ca aceste lucruri să fie posibile, într-un mod abstract. Este „căderea brontozaurului Bibi din avion” un fenomen de care în mod legitim se poate ocupa fizica? Desigur. Fizica poate calcula cu precizie cât timp îi va trebui brontozaurului Bibi să cadă dintr-un avion de la înălțimea de 5.000 m, indiferent dacă a existat sau va exista vreun brontozaur numit Bibi și indiferent de faptul dacă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dacă el a existat, există sau va exista vreodată. Singura condiție este ca aceste lucruri să fie posibile, într-un mod abstract. Este „căderea brontozaurului Bibi din avion” un fenomen de care în mod legitim se poate ocupa fizica? Desigur. Fizica poate calcula cu precizie cât timp îi va trebui brontozaurului Bibi să cadă dintr-un avion de la înălțimea de 5.000 m, indiferent dacă a existat sau va exista vreun brontozaur numit Bibi și indiferent de faptul dacă acesta a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
individualul la general. Este, de exemplu, punctul de vedere susținut de Athanasie Joja(1965). În aceeași manieră poate fi explicată și istoria. Explicația istoriei poate ficonsiderară că o desfășurare în timp a explicației oferite de științele generalului. Raționând după modelul fizicii, filosofii secolului al XVIII-lea considerau că întreaga istorie este complet explicabilă prin aplicarea modelului general de științificitate, în măsura în care sunt îndeplinite două condiții: a) cunoașterea legilor care guvernează dinamica lumii; și b) cunoașterea stării inițiale (sau la un moment dat
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
strategia cea mai eficientă este aceea de a crea, pentru obiectele individuale ce prezintă un interes special, discipline distincte. Mai există încă un aspect al problemei. Interesul cunoașterii nu stă numai în determinarea caracteristicilor generale, ci și a celor particulare. Fizica și chimia - prototipuri ale științelor generalului - ne-au obișnuit cu o indiferență completă față de descrierea empirică amănunțită a obiectelor. Ce interes poate prezenta descrierea fiecărei pietre în parte, cu profilul ei unic? Evident, nici unul. Corpurile fizice și chimice nu prezintă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fiecărei pietre dintre cele existente la ora actuală, ar fi probabil necesar să întocmim istorii individuale ale lor. Dar cum nu ne interesează acest destin particular, ne mulțumim cu discipline generale, care descriu comportamentul atemporal și general al clasei întregi - fizica descrie comportamentul pietrelor în calitatea lor de corpuri fizice, chimia, mineralogia etc. Un al doilea aspect care susține interesul pentru istorie este însăși necesitatea de material empiric a științelor generalului. Sociologia, antropologia culturală și psihologia, de exemplu, pentru a se
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ea însăși istorică. Ea se află mereu în constituire, fără a fi vreodată constituită. Programul epistemologic al filosofiei neokantiene era clar formulat în ceea ce privește științele umanului. Dacă Immanuel Kant întreprinsese critica rațiunii pure pentru a determina cum sunt posibile matematica și fizica, cercetarea trebuia dusă mai departe. O critică a rațiunii istorice urmează să cerceteze posibilitățile de constituire a istoriei ca știință. Orientarea care a pus fundamentele noii viziuni o reprezintă prima școală istorică a juriștilor (Puchta, Gustav Hugo și Savigny). În
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care se referă la entități interne sau constructe de natură tautologică sau analogică. Astfel, denumirea descriptivă a unui comportament este, adesea, transformată într-un substantiv explicativ. Dinamica aparatului psihic este conceptualizată cu ajutorul împrumuturilor analogice de la alte discipline cum ar fi fizica, fiziologia, biologia, etc. Lipsa de consistență sau respingerea unei evaluări critice a ipotezelor, teoriilor și tratamentelor permite evitarea repunerii în cauză a postulatelor și dogmelor, și menținerea coerenței unui sistem închis promulgat de către părintele fondator. Abordarea cognitiv-comportamentală Principiile abordării cognitiv-comportamentale
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
este legătura dintre concepțiile noastre și lumea reală? Pe ce criterii ne bazăm când facem aserțiunea că ceva este adevărat? În cursurile următoare ne vom întreba dacă putem într-adevăr să creăm o știință socială. Știm că biologia, chimia sau fizica sunt științe, dar oare putem cu adevărat să afirmăm că „facem știință” atunci când studiem ființa umană și comportamentul său? Va fi oare încercarea noastră de a înțelege societatea umană în mod științific în măsură să producă rezultate care au sens
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
fie identificată o conexiune empirică. Și totuși, scepticul ar putea continua: ce dovezi avem pentru a demonstra că ceva este fals? Poate observarea empirică să ne convingă vreodată să respingem o ipoteză? Atunci când nu se aprinde un chibrit nu abandonăm fizica, ci ne imaginăm pur și simplu că a fost un chibrit defectuos sau că nu a fost folosit corect. Să ne imaginăm un experiment de biologie în care niște cobai sunt puși într-un labirint și trebuie să caute o
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
putem înțelege și exemplele individuale care intră în sfera acesteia. Astfel, putem explica de ce planeta Marte are gravitație mai mică decât Pământul, și în mod similar de ce Pământul are gravitație mai mică decât Jupiter, făcând referire la legea generală din fizică prin care se afirmă că atracția gravitațională este proporțională cu masa. Tot astfel putem explica de ce Canada sau Australia au avut o tranziție spre independență relativ ușoară, bazându-ne pe legea generală din științele sociale care susține că acele colonii
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]