3,170 matches
-
specie sacră indică adevăratul motiv al incursiunii eroice, înfruntarea fiarei distructive nefiind altceva decât modalitatea de obținere a miresei ideale. O altă voce autoritară aparține unui animal subsumat și el simbolisticii solare. Cerbul ce provoacă revărsarea apelor i se adresează flăcăului, pentru a marca simbolic începutul de lume: „Intră-n râu și până-n brâu/ Și de corn tu să m-apuci,/ La margine să mă tragi./ Voinea bine-l d-ascultară” (Mlăceni - Vâlcea). Strunirea fiarei prin apucarea coarnelor reprezintă un gest
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
margine să mă tragi./ Voinea bine-l d-ascultară” (Mlăceni - Vâlcea). Strunirea fiarei prin apucarea coarnelor reprezintă un gest viril, de luare în posesie, ce invocă soarele să răsară deasupra apelor cosmogonice. Supunerea cornutei este precedată de imersiunea parțială a flăcăului, jumătatea înghițită de monstrul figurat de ape amintind de intrarea lui Mistricean în strămoșul ofidian. În basme, șarpele își păstrează funcția inițiatoare, rolul psihopomp și tiparul înghițirii fiind însumate acesteia: „Ș-a zburat cu el șî l-a dus peste
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
zise calul, că nu era leoaică/ ci zmeoaică!”. Accesul la identitatea sacră și la canalul de comunicare pe care îl folosesc ființele infernale este dat de consubstanțialitatea calului cu lumea mitică, din care este extras printr-un tratament specific, indicat flăcăului, tot ca exemplificare a puterii sale asupra timpului actual: „pe mine să mă îngrijești cu însuți mâna ta șase săptămâni și orzul să mi-l dai fiert în lapte”, „...scaldămă-n lapte dulce și dă-mi să mănânc o copaie de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
transformarea omului în animal”. Eroul hotărăște prin gesturile sale încheierea etapei liminare inițiatice, în urma căreia frații „sălbăticiți” au coborât în lumea esențială, a existenței puternice și libere de constrângeri arbitrare, neatinsă de formele răului. Personajele ce se prind tovarăși cu flăcăul, uneori după o măsurare a forțelor în luptă, constituie o grupă distinctă, care materializează instinctele și forța primară, cu rezidență în id. Analizați sub eticheta de uriași sau monstruozități, adjuvanții care constituie hiperbola simțurilor, necesităților și abilităților umane poartă nume
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ei: „...chemând toate fiarele începu a le bate, întrebându-le cine a venit de-a luat apă. Ele se tânguiau și răspundeau că nu știu; numai un zmeu șchiop și chior, care se ascunsese sub talpa casei, îl văzuse pe flăcău”. Ochiul și piciorul nefuncționale apar împreună fiindcă intrarea în spațiul interzis implică și capacitatea vizuală, ambele gesturi de sondare nepermisă trebuie pedepsite. Zmeul a depășit limitele permise speciei și de aceea este singurul care simte intruziunea mireanului. Deși are un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
calului și, cel mai frecvent, de metonimii ale banilor (de exemplu, punga). Intruziunea în sacru trebuie să depășească piedicile rituale și, de aceea, eroul primește de la maestrul inițiator obiecte securizante. Într-un basm din Scheiu de Sus, Dâmbovița, Dumnezeu dă flăcăului o serie de obiecte ce adaugă protecția magică la spectrul ideatic al drumului istovitor către dincolo: „Da’ uite ce: îț’ dau eu un cotum dă fier, opinci dă fier, haine dă fier, să poț’ să te sui pă cuțâtele ălea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
neofitul stă într-o dimensiune mitică, accesibilă doar pentru cei ca el. Una din alegoriile pețirii fetei în colinde este asedierea cetății ei, scenă ce pare să corespundă ritualurilor românești de nuntă. Asemenea încercării din orația de nuntă numită colăcărie, flăcăul trebuie să înfrângă porți zăvorâte și ziduri care rezistă atacurilor păgâne: „Face-ș fata de-o cetate/ Lerui Doamne/ Și n-o face cum se face,/ Și mi-o face-ntr-o ispită/ ’Ntr-o ispită-ntr-o pofidă/ Și-n ispita
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cum se face,/ Și mi-o face-ntr-o ispită/ ’Ntr-o ispită-ntr-o pofidă/ Și-n ispita turcilor-u./ Bată-s turci după uscat-u/ Și frânci după Marea Neagră” (Tulucești - Galați). Petru Caraman încadrează tipul acesta de colindă celor eroice, de flăcău, notând că „se bucură de o răspândire în adevăr uriașă la bulgari, români, ucraineni, polonezi, bieloruși”. Rezistența simbolică a cetății determină fata să lanseze acea „provocare indirectă” pentru flăcău, familiară din colinda leului: „- Cine-n lume s-ar afla/ Cetatea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Galați). Petru Caraman încadrează tipul acesta de colindă celor eroice, de flăcău, notând că „se bucură de o răspândire în adevăr uriașă la bulgari, români, ucraineni, polonezi, bieloruși”. Rezistența simbolică a cetății determină fata să lanseze acea „provocare indirectă” pentru flăcău, familiară din colinda leului: „- Cine-n lume s-ar afla/ Cetatea să-mi prididească!” (Atârnați). Flăcăul ales respectă și aici tiparul inițiatic prin apelarea la ajutorul năzdrăvan al murgului staționar în grajdul de piatră. Forța htoniană a acestuia este invocată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de o răspândire în adevăr uriașă la bulgari, români, ucraineni, polonezi, bieloruși”. Rezistența simbolică a cetății determină fata să lanseze acea „provocare indirectă” pentru flăcău, familiară din colinda leului: „- Cine-n lume s-ar afla/ Cetatea să-mi prididească!” (Atârnați). Flăcăul ales respectă și aici tiparul inițiatic prin apelarea la ajutorul năzdrăvan al murgului staționar în grajdul de piatră. Forța htoniană a acestuia este invocată și captată de ritualul pregătirii lui: „Cu țesala-l țesăla,/ Cu gebreaua mi-l ștergea” (Ibidem
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la ajutorul năzdrăvan al murgului staționar în grajdul de piatră. Forța htoniană a acestuia este invocată și captată de ritualul pregătirii lui: „Cu țesala-l țesăla,/ Cu gebreaua mi-l ștergea” (Ibidem, p. 63). Respectarea ceremonialului magic asigură reușita „expediției” flăcăului, fapt ce creează o inversare a forțelor: fata este cea care-l roagă să-i cruțe cetatea: „Luă-ntr-o mână sulița/ Și paloșul întralta,/ Ș-unde-l strânse,/ Ș-unde-l frânse,/ În poarta cetății-l duse./ Cu sulița turn săpa,/ Cu paloșul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-ntr-o mână sulița/ Și paloșul întralta,/ Ș-unde-l strânse,/ Ș-unde-l frânse,/ În poarta cetății-l duse./ Cu sulița turn săpa,/ Cu paloșul ziduri tăia” (Ibidem, p. 63). Dacă cetatea „este evident simbolul iubirii fetei care trebuie cucerită”, armele solare ale flăcăului vorbesc despre un tip de inițiere în dimensiunea telurică a iubirii. Invitația de a domni alături de fată este adresată flăcăului în mod simbolic: „Pe fereastră mi-l zăriră/ Și strigă-n gurița mare”. Semn al receptivității, fereastra cetății - dublu al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Cu paloșul ziduri tăia” (Ibidem, p. 63). Dacă cetatea „este evident simbolul iubirii fetei care trebuie cucerită”, armele solare ale flăcăului vorbesc despre un tip de inițiere în dimensiunea telurică a iubirii. Invitația de a domni alături de fată este adresată flăcăului în mod simbolic: „Pe fereastră mi-l zăriră/ Și strigă-n gurița mare”. Semn al receptivității, fereastra cetății - dublu al fecioarei marchează punctul vulnerabil, valabil doar pentru feciorul ales. Orațiile de nuntă continuă motivul fetei din cetate printr-o subliniere
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
căci etapa de regresiune în materie a ajuns în punctul final și consumarea energiilor telurice transpare în „zăcutul” fecioarei. „Ostașii” resimt natura specială a viitoarei alese și îi cunosc evoluția inițiatică, cu care empatizează. Un alt semn prevestitor al trecerii flăcăului la statutul marital este gestul vânzării calului. Colindele de tip III, 72, Cal amenințat cu vânzarea, descriu pregătirile de nuntă ce se vor face după înstrăinarea calului: „Eu oi să te vânz/ Pe care de grâu/ Și pe buți de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
calului: „Eu oi să te vânz/ Pe care de grâu/ Și pe buți de vin,/ Teancuri de postav,/ Postav roșior,/ Eu o să mă însor” (Coconi-Ilfov). Animalele totemice deveneau ele înseși nunta și casa noului cuplu, pe când ajutorul năzdrăvan, esențial pentru flăcău, reprezintă o simplă „marfă” a cărei vânzare procură cele necesare nunții. Nerecunoștința flăcăului are de fapt o altă semnificație, aceea de a marca depășirea etapei prenupțiale inițiatice. În folclorul românesc, eliberarea calului se produce doar „în două situații liminare”: înainte de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de vin,/ Teancuri de postav,/ Postav roșior,/ Eu o să mă însor” (Coconi-Ilfov). Animalele totemice deveneau ele înseși nunta și casa noului cuplu, pe când ajutorul năzdrăvan, esențial pentru flăcău, reprezintă o simplă „marfă” a cărei vânzare procură cele necesare nunții. Nerecunoștința flăcăului are de fapt o altă semnificație, aceea de a marca depășirea etapei prenupțiale inițiatice. În folclorul românesc, eliberarea calului se produce doar „în două situații liminare”: înainte de nuntă și înainte de moarte. Cunoscându-și traseul existențial, flăcăul renunță la cal fiindcă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cele necesare nunții. Nerecunoștința flăcăului are de fapt o altă semnificație, aceea de a marca depășirea etapei prenupțiale inițiatice. În folclorul românesc, eliberarea calului se produce doar „în două situații liminare”: înainte de nuntă și înainte de moarte. Cunoscându-și traseul existențial, flăcăul renunță la cal fiindcă nu mai are nici o probă de trecut, iar forța magică întrupată de acesta nu poate avea în nici un caz un uz domestic. Calul amintește eroului „o luptă și o probă”, scenarii cunoscute din colindele Dulfului de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mare unde, ca și aici, era singular în condiția excepțională: „Tot cai hărăniți/ Și toți potcoviți,/ Eu nehărănit/ Și nepotcovit” (Mănăstirea - Ilfov). Colinda oferă un final deschis, nu aflăm dacă invocarea probelor inițiatice depășite datorită calului l-au făcut pe flăcău să se răzgândească. Semnificația nu trebuie căutată însă în această direcție, contextul liric este creat ca pretext pentru rememorarea vitejiei celor doi. Inițierea, și nu viața cotidiană de după aceasta, stă în primplanul poetic. În alte colinde calul și dansul său
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
soarelui, nu ies cu nimic din profilul spiritual al eroului. Luna plină reprezintă corespondentul simbolic al formării cuplului și jocul calului se conturează, în această perspectivă, într-o invocație a iubirii, în timp ce atracția solară subliniază din nou natura diurnă a flăcăului. Fastul calului și al călărețului par potrivite naturii lor inițiate și virtualei nunți: „Calu-i sur cam porumbatu/ Cu trei sfraguri de bumbacu,/ Cu trei pene-n comânacu,/ Cu trei pene-nseluite/ Cu d-argint învăluite,/ Cu d-aur acoperite” (Leșnic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aur acoperite” (Zam - Hunedoara). Fata de împărat, fecioara inițiată, este singura care îl vede, motivul acesta cu răspândire mare sugerând de fiecare dată predestinarea și caracterul ales al „receptorului”. Tatăl mâniat, probabil de „pierderea” viitoare a fetei, îl supune pe flăcău la o ultimă probă: înlocuirea calului. La fel ca în încercarea alegerii bidiviului din basmele rusești, un singur cal poate fi dublul tânărului și ajutorul său magic. Refuzul de a-l schimba cu ceea ce apare mai „tentant”: „Domniatale-i un cal
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a urmat astrul în călătoria sa zilnică. Oprirea cailor și potcoavele care au căzut pot fi interpretate drept semn al drumului lung, al căutării prelungi a miresei, însă implică și o inițiere completă. Ca animal psihopomp și expresie a vitejiei flăcăului, calul dă semn că ritualul s-a încheiat. Stihiile au fost readuse în faza de nonmanifestare iar tânărul a devenit inițiat. Nu este o întâmplare că în toate orațiile de nuntă protagonistul, „mirelul”, este împărat și că basmele se încheie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ritualul s-a încheiat. Stihiile au fost readuse în faza de nonmanifestare iar tânărul a devenit inițiat. Nu este o întâmplare că în toate orațiile de nuntă protagonistul, „mirelul”, este împărat și că basmele se încheie cu domnia lui. Natura flăcăului este superioară, dovedită prin succesul în confruntarea cu haosul, iar „împărăția” flăcăului o constituie lumea care s-a renăscut din gestul său ordonator. Căderea potcoavelor ar sugera, în aceeași schemă simbolică, mutilarea inițiatică. Calul își pierde caracterul de animal domestic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
iar tânărul a devenit inițiat. Nu este o întâmplare că în toate orațiile de nuntă protagonistul, „mirelul”, este împărat și că basmele se încheie cu domnia lui. Natura flăcăului este superioară, dovedită prin succesul în confruntarea cu haosul, iar „împărăția” flăcăului o constituie lumea care s-a renăscut din gestul său ordonator. Căderea potcoavelor ar sugera, în aceeași schemă simbolică, mutilarea inițiatică. Calul își pierde caracterul de animal domestic, ieșind odată cu flăcăul din condiția firescului. Nepotcovit, armăsarul devine o ființă nesupusă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dovedită prin succesul în confruntarea cu haosul, iar „împărăția” flăcăului o constituie lumea care s-a renăscut din gestul său ordonator. Căderea potcoavelor ar sugera, în aceeași schemă simbolică, mutilarea inițiatică. Calul își pierde caracterul de animal domestic, ieșind odată cu flăcăul din condiția firescului. Nepotcovit, armăsarul devine o ființă nesupusă și aparține libertății sacre, „sălbăticiei”. „Lăsarea” mai jos, în geografia umană, face să transpară gestul imediat următor inițierii. „Satele cu fetele”, la fel cu „horile de fete mari”, marchează atât reînscrierea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
găsirea miresei este marcată de intrarea pe traiectoriile contingentului: „Când dete soarele-n deseară/ Ieșirăm la drumu mare/ Și deterăm d-o urmă de fiară,/ Stătu toată oastea-n mirare!” (Transilvania). În colinda șarpelui, drumul pe care se întorcea grabnic flăcăul era pustiu, aici, urmând descendent traseul de la sacru în profan, urma miresei este „în lume”. Substituirea în fiară apare cel mai evident în colindele Ciutalinei unde fata care-l acuză de minciună îi cunoaște acțiunile aparent în mod inexplicabil: „În
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]