3,537 matches
-
starea, devenind doar o entitate. Soljenițân deformează imaginea omului purificat de suferință printr-o continuă aderență la lumea materială. Ritualul hrănirii, al celor trei mese de o sărăcie imposibilă, transformă rândurile ordonate ale deținuților într-un grup haotic de animale flămânde. Îmbrăcămintea acoperă un trup ce doare continuu, ca un organism defect ținut în viață prin mijloace neînțelese. Corpurile înțepenesc în frigul polar, mișcările sunt puține și atent gestionate - se știe că deplasarea de dimineață spre câmpul de lucru trebuie să
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
sărac, într-o țară a cărei limbă nu o vorbește. O "victimă fără libertate" exasperat de neputință, rătăcește printr-un sat mărunt din Italia, vorbește în cuvinte puține cu un bătrân ce tăia lemne, singur, într-o pădure. Extenuat și flămând, la mila celor cu adevărat săraci, primește o bucată de pâine de la o fetiță. Armata de angajați, agenți, servitori și clovni, fluviile nesfârșite de bani risipiți, disponibilitatea permanentă a lucrurilor de a fi cumpărate și dependența narcotică de hybris, toate
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de a imita creând, sursă a avansării În artă, dar care, vai, adeseori, ne arată dramaticele exemple ale unor genii care se sting de timpuriu, incapabile să desăvârșească acea operă pe care frumosul lor orgoliu o anunța și pe care, flămândă, Întreaga colectivitate, națiune o aștepta! I-am „comunicat” această teorie și prietenului Nichita, Încă În anii ’60 când voia să mă convingă că ultimele-i producții poetice Întrec tot ceea ce crease până atunci. „Nichita, prietene, Îi spuneam, tu ai atins
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
complexelor de cultură", drept un "întârziat" în toate. Reluând demonstrația din punctul unde o dusese Svetlana Matta în 1958, beneficiind de substanțialele contribuții ale unor eseiști, cercetători și istorici literari: M. Petroveanu (1972), Gh. Grigurcu (1974), Ion Caraion (1977), Dinu Flămând (1979), Daniel Dimitriu (1981; 1998), Alexandra Indrieș (1984), V. Fanache (1994), L. Tamaris (1997), C. Călin (1999) și C. Trandafir (2001), împrumutând instrumentarul necesar din "arsenalul" preexistențialiștilor și existențialiștilor (S. Kierkegaard, Martin Heidegger), Th. Codreanu a pus diagnosticul (boala disperării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sunt alte câteva direcții ale criticii bacoviene: investigația psihocritică și bachelardiană, tematismul, critică ontologică, biografismul și cercetarea stilistică." Theodor Codreanu aduce în discuție metodele de abordare și rezultatele investigațiilor operate de Romul Munteanu, Ion Caraion, Marian Popa, Lucian Tamaris, Dinu Flămând, Daniel Dimitriu, Mircea Scarlat, Radu Petrescu (vizând ultima etapă a receptării critice) și utilizează el însuși instrumente de interpretare ale acestora. Receptarea critică a unui autor important este chiar tabloul evoluției aparatului teoretic. Valabil pentru Eminescu, pentru Caragiale... și pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Eram copil de vreo nouă ani, mergeam cu vitele la păscut pe imașul de la Pereschiv, iar convoaiele ne înspăimântau dar ne și distrau. Erau maiestoase mașinile cu tehnica lor de luptă, iar ostașii germani, pe lângă ai noștri, tuciurii, zdrențuroși și flămânzi, arătau îndestulare, citită pe fețele lor și în comportare. Erau aroganți, darnici, cu aere de cumsecădenie și comportare civilizată. Ne priveau înduioșător și ne scăpau, din mersul blindatelor, câte o ciocolată-două, o bucată de pâine sau biscuiți, de care tare
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
își va găsi destui cititori”. Scris care mi se pare însemna și un raport către superior făcut de colonelul rezervist care era dascălul de la Bârlad, dar și o exprimare al optimismului său de oștean care își cunoștea bine camarazii, niște flămânzi și interesați să cunoască viața și a oamenilor în vârstă, în semn de prețuire și respect pentru tradiționalismul care nu l-a părăsit niciodată... Și într-adevăr, consăteanul meu a lucrat cu hărnicie și spor, așa cum făceau părinții noștri la
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Nădlac, județul Arad, România, fiica lui Madaras Ștefan și Maria, cu domiciliul actual în Republică Cehă, Aș, Palackeho 5, cu ultimul domiciliu din România, localitatea Nădlac str. Sălaj, județul Arad. 186. Schorwerth Valeria, născută la 27 ianuarie 1955 în localitatea Flămânzi, județul Botoșani, România, fiica lui Ungureanu Costache și Maria, cu domiciliul actual în Germania, 31737 Rinteln, Am Angerstr. 4, cu ultimul domiciliu din România, localitatea Copsa Mică, str. Laborator bl. 40 ap. 1, județul Sibiu. 187. Muller Viorel, născut la
HOTĂRÂRE nr. 259 din 11 mai 1998 privind aprobarea renunţării la cetăţenia rom��nă de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120766_a_122095]
-
lungă cu asfalt și cu mașini parcate, ora 0,15, joc pe miza acestei ore, voi mînca, voi bea ori mă voi oferi miză, cu toate că grețos mă ofer, fără demnitate oferta mea, suspect de erotică, demnitate, cînd soră-mea-i flămîndă, bolnavă și pe moarte Labiș, nume al aluziei ce ești tu! metrii pătrați ai sălii socotiți la 1987, an din mîntuire, eu sînt acum acel constructor care-și face semn, începînd cu așezarea picior peste picior pe reflexul necondiționat al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Ardeal, din apus ori de mîine, încă o zi tunel după tunel nimicul lăsat din brazi în pămînt, al doilea viaduct, al doilea rînd de brazi trecut pe creștet, coada trenului stă pe gol, locomotiva în tunel, cîinele frate cu flămîndul, repezindu-se, ne-am făcut iar de brad, solia lui nimic a dat-o, cît de darnic zero, s-a impus și el inventat! Silhoasa tunel, i-a revenit zgomotul agățat la fereastră, partea muzicală a lumii cînd a cerut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Partidului Național Român, care s-a remarcat prin Memorandumul înaintat împăratului Franz Josef în 1892, rămas fără efect politic și soldat cu încarcerarea semnatarilor săi. Marea răscoală țărănească din 1907 - ultima jacquerie europeană -, al cărui epicentru l-a avut în Flămânzi, Botoșani, din care s-a iradiat în tot regatul, a relevat cu elocvență că soluționarea problemei agrare a fost sacrificată în detrimentul urmăririi idealului național. Reforma agrară din 1864, deși a inițiat procesul de reglementare a relațiilor de proprietate funciară, nu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
săptămână cu apă rece, și aia dată cu țârâita două-trei ore, că n-avem unde să ne fierbem un ceai, că nu mai avem nici lumină și când se dă, n-avem voie să băgăm reșourile în priză. Că suntem flămânde și nu avem unde să ne spălăm hainele. Că ne îngheață mâna pe caiete sau cărți. Că mai toate suntem coapte și răscoapte de răceală. Povestea se repetă la fiecare din cele 4 etaje. După câteva zile de așteptare de
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
restaurant, ce mîncare (zebră, hipopotam, antilopă, girafă etc.) a fost servită în Africa de Sud, după ce am vizitat un bidonville, situat pe 40 km pătrați, la 6o km de Johannesburg. Zeci de mii de cutii de carton, pline cu negrișori mucoși și flămînzi, bolnavi, cu cranii golașe, analfabeți. Dar seara aceasta de vineri care se lasă peste "aula" sălbatică îmi amintea, mai ales, de o seară similară petrecută în Teheran. Primarul dorea să ne ofere ceva mai deosebit. Mașinile derapau, urcînd pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
alta! Ponor este aprins și nu remarcă ce vorbesc confrații. Este puțin derutat de atîta întrerupere, dar reîncepe cu și mai mare elan. Am reușit pînă la șase după-amiaza să termin tot. Eram gol ca o sticlă goală. Eram și flămînd. Am plecat să mănînc și am băut o sticlă de vin. Eram mulțumit, împlinit. Dacă ai fătat capodopera... cred și eu! Cînd ies pe terasă, după vreo oră, ce văd? Ce vezi? strigă toți. Țapul, dom'le, și două capre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pune să pescuiască într-o cadă de baie cu apă puțin colorată, el tot speră că va prinde unul... mare... Deștept foc sau prost de dă în gropi, pescarul amator este dominat de speranțe absurde. Bogat sau sărac, sătul sau flămînd, urît sau frumos, bătrîn sau tînăr, pescarul stă cu ochii fixați pe plutitor sau cu urechea la clopoțel. Studiind lăcomia pescarului, îi poți afla secrete ascunse, ștanțate genetic și uneori dezagreabile. Un medic ginecolog celebru, din Iași, avea de la Partid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aveai pe acolo oameni de calitatea a doua. Toți cei prezenți aveau o mulțime de chestii de spus și dacă plenar nu au avut un loc în program, atunci își scoteau pîrleala pe unde apucau. Mai mult, cînd toată lumea, cam flămîndă, se așeza la masă, am fost serviți cu încă un supliment de o jumătate de oră de cuvîntări. Erau mese lungi într-o sală splendidă și la masa unde aveam locul rămăseseră două scaune libere. Fiecare rupea cîte o bucățică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
unei bucăți de pîine. Toți vînd ceva, de la naive brățări din sîrmă de cupru și pînă la extrem de stilizatele statuete din lemn de abanos. Ca alb ești privit ca un nabab care nu se îndură să arunce cîteva firimituri celor flămînzi. Ei nu înțeleg că n-ai nevoie de brățara din sîrmă de cupru, grosolană și fără gust. Nu-i scump, domnule, de ce nu cumperi? Dacă nu-i scump ei nu pricep de ce n-o cumperi. Ești însoțit pe stradă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
înțeleg revolta înăbușită de frică, moarte și sînge. Cei bolnavi erau aruncați la rechini. Copiii refuzați de cumpărători erau sloboziți pe străzile Dakar-ului. Cînd mureau, erau aruncați în locurile murdăriilor sau într-o groapă comună. Îmi vine în minte un flămînd, hoinărind pe străzi. Bolnav, ros de foame și fără speranță. Nu știe că există medicamente și nici nu-și închipuie că ar putea trăi altfel. Acceptă ca unii să aibă case, mașini, femei și, mai ales, bani. Dacă i-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Cine va avea grijă de Africa neagră, cu o natalitate explozivă și cu resurse precare? Vom huzuri în Europa și vom rezista presiunii imigranților din Asia, America de Sud și Africa? Trebuie să ne trezim și să ascultăm vuietul apocaliptic al robilor flămînzi. Capitolul V Prin luneta unui ambasador Mîndrie de român nemotivată Românul aflat departe de țară este extrem de exigent cu cei printre care trăiește. Este foarte sensibil și mereu face comparații cu "noi românii". Dacă la începuturile existenței sale pe meleaguri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și Rafael vrea să afle ce anume restaurant am ales. Dar ce importanță are restaurantul? întreb, puțin iritat. Are, răspunde acesta. Dacă vreți "una fonda por los cubanos" atunci vom mînca foarte prost, legume fierte, pîine veche și... vom ieși flămînzi. Bine, atunci "una fonda por los turistas". Nici acolo nu-i grozav. Meniul este același (bucătărie internațională), dar tariful este dublu, triplu, după confort și reputație. Nu aici veți vedea realitatea cubaneză. Eu vă recomand, spune el, unul dintre "los
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sînt mulți, spun glumeț. Eu am pățit-o cu un alb cu puțin timp în urmă, cu un neamț. Dar îl găsesc eu, și în iad o să mă duc după el! Mai comand bere și ceva de mîncat. Omul era flămînd și observ că în privința mea este mai prietenos. Eu am opt copii, toți mici și frumoși. Poate pentru voi, albii, noi nu sîntem prea arătoși. Am însă copii frumoși, ca niște îngeri. José, cel mai mare, are 11 ani și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
într-una din zile, parcă în după-ameaza zilei de 24 august, (sau 23 ?) s-a răspândit zvonul că, gata vin. După cum probabil știi, se dusese vestea că rușii au cap de gărgăune, limbă de șarpe și ghiare de urs veșnic flămând, că-i spânzură cu capul în jos pe bătrâni, îi mănâncă pe copii de vii și violează fetele tinere în piețele publice. Chestii din astea. Dar, cu toată spaima din suflete, oamenii stăteau liniștiți. Ce-o vrea bunul Dumnezeu. Doar
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
alături de o cană de sticlă în care se vedea a fi cu vin alb. Fiind gata mămăliga, o răstoarnă pe fundul special făcut pentru ea, după care o pune pe masă. Spre marea bucurie a lui Săndel, cât era de flămând, nu este invitat singur la masă, ci-i cheamă pe toți, dar, celor de-ai casei, le pune mâncare de post : borș cu cartofi, fasole prăjită cu ulei, perje fierte cu prăjeală de ulei și murături : harbuji murați, castraveciori, gogonele
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
atenție! - curate. Mă vedeam poate pe mine, la vremea mea... Ei bine, cu mâna dreaptă ocrotea, ascuns În sân, un alt puiuț, o pisicuță vărgată care, când Își ițea căpșorul isteț, când lansa un SOS sonor... semn că era, desigur, flămândă. Și ea. El ducea acasă - și sunt convins că acum mai are o „surioară“ - o guriță În plus, cu care urma să Împartă un cultuc de pâine și atât. Paguba e evidentă, dar câștigul/compensația pare Învăluită În mister. Deși
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de a transforma - evolutiv - substanța În informație. Toate Însă posibile doar ca venind din partea unui prieten, chiar a unuia fără grai. Copilul sărac știe s’o facă, știind ce-i lipsa. Mă Îndoiesc de acela bogat, căci sătulul nu crede flămândului; flămândului, adică aceluia care răspunde prezent taman caracteristicii esențiale a acelei lumi informaționale. Așteptați poate și antiteza? Ca de obicei, ea există: am văzut, și nu o dată, Într’un alt cartier, unul care nu e Încă dar devine pe zi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]