3,227 matches
-
fusese acolo la sosirea mea - mai târziu am aflat că asculta transmisiile ambulanțelor pe lungimea de bandă VHF a radioului din mașina sa. Succesiunea de imagini înregistra mai degrabă povestea lui Vaughan decât a mea, mai mult peisajul și preocupările fotografului decât cele ce țineau de subiectul său. În afară de pozele în care apăream eu în spital, făcute cu obiectivul transfocator prin geamul deschis pe când stăteam întins în pat, înfășurat în mai multe bandaje decât mi-am dat seama la momentul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ai bucătăriei erau acoperiți cu fotografii ale lui însuși, instantanee din emisiunile sale televizate, încercări ale unor poze de ziar, cadre polaroid înfățișându-l pe el pe platou, bucurându-se de atenția fetei de la machiaj, gesticulând spre producător doar de dragul fotografului. Toate pozele datau dinaintea accidentului său, ca și când anii următori ar fi marcat o zonă atemporală, o perioadă ale cărei nevoi imediate depășeau vanitatea. Și totuși, în timp ce se plimba prin apartament, făcând un duș sau schimbându-și hainele, Vaughan era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lui Relgis: acesta își petrecuse anii de școală la Piatra-Neamț, în vecinătatea familiei lui A.I. Zissu, cu a cărui soră, Constanța, Ion N. Theodorescu era căsătorit și cu care avusese, ca ierodiacon, o legătură soldată cu un fiu (Eleazar, viitorul fotograf de artă Eli Lotar, apropiat suprarealiștilor români, francezi și spanioli, prieten cu B. Fondane). Editorialul primului număr al Frondei este un poem în manieră „argheziană” („Psalmii unui analist“) iar prima notă de la rubrica „Frondări“ sancționează „tactica negustorească” de minimalizare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
evident cu precădere în comentariile sale despre plastică. „Note de pictură“ - primul său text despre pictura nonfigurativă - face o succintă trecere în revistă a evoluției artei moderne: pictura mimetică, apoi pictura-interpretare (fază în care „asemănarea rigidă e jertfită și lăsată fotografilor”), „sforțarea înceată a picturii de a se degaja de constrîngerea realității pentru o cît mai liberă interpretare și alcătuire subiectivă a lumii”, specularea impresionistă a „vibrațiilor colorate, în varietatea și surpriza lor deconcertantă”, apoi expresionismul care „a renunțat la detaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
grupul futuriștilor extremiști reprezentați prin Marinetti rezidă în pozitivul activității sale luminoase și a futuriștilor disidenți și moderați cari au contribuit enorm la desvoltarea modernă a artei italiene”. Activitatea sa impresionantă de regizor, pictor, sculptor, scenograf, cineast, editor, conferențiar, decorator, fotograf de artă, publicist, animator ș.a.m.d. e listată meticulos. Ca și Beaudouin, Bragaglia este pentru eliminarea decorațiunii scenice „în sensul comun al noțiunii” și pentru înlocuirea cu alți „factori de sugestie”, numeroase tehnici fiind preluate din vechiul teatru latin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-ului merge în paralel cu încorporarea tehnicilor cinematografice în literatură/poezie. Ambele deziderate vor fi puse în practică de Fondane, autor al unui volum de „cine-poeme” (Trois Scénario — Ciné-poèmes, Bruxelles, Documents Internationaux de l’Ésprit Nouveau, 1928, în colaborare cu fotograful Man Ray, reproduse în Écrits pour le cinéma, Paris, Plasma, 1983) și al unui film de avangardă, Tararira, turnat la Buenos Aires (unde autorul ajunsese, de astă dată, din motive politice) în 1936. Se pare că respectiva producție cinematografică l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ai știut să-mi dăruiești din toate câte ceva! - Și pentru mine înseamnă mult, dacă te-ai simțit bine cu mine! S-au plimbat de mână prin parc, au mâncat înghețată pe băț și au făcut poze la minut la un fotograf care se afla în parc pentru așa ceva. Ziua era pe sfârșite. Nici nu au observat cât de repede a trecut timpul. Se simțeau bine și asta era important pentru ei, pentru sufletul lor. - E timpul să mergem acasă, spuse Frusina
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cu brațele mereu deschise spre cerul aninat de pod ne trezim într-un pat vine des fără s-o cheme cineva și fumează dezbrăcată înaintea mea tace nu pentru că stă lângă mine bem ceai fără zahăr și jucăm șah ardem fotografii: ea, eu, pe alocuri noi la un moment nici nu mai vreau să merg așa îmi ești frumoaso, trișezi! uneori plecăm sus pe acoperișuri ascultăm visuri străine le prindem în borcan ca pe fluturi și le privim pe rând până
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu care celebrul skipper ținuse să ia startul, deși logodnica lui era Încă suferindă. Pasul hotărît al lui Christian făcea să răsune și să se Îndoaie scîndura În echilibru care ducea la vas. Insensibil la Întrebările ziariștilor, la flash-urile fotografilor, nu mai Înregistra decît informațiile utile cursei. Părea, ca Înaintea fiecărei plecări, pe deplin concentrat. În realitate, Îi inducea pe toți În eroare. Închiderea asta În sine ascundea lupta pe care o ducea ca să se Împiedice să se gîndească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
De dezgust? De plăcere? În realitate, Marie nu simțea nimic În momentul acela. Se uită la Christian cum se năpustea spre o femeie care semăna ciudat de mult cu ea, cum o lua În brațe și o Învîrtea sub flashurile fotografilor. Și privirea ei o agăță pe aceea a lui Lucas. Flash. Ar fi vrut să-i spună că aceea nu era ea, că o alta se preta la jocul pe care se aștepta ca ea să-l facă. Închise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de o lumină de proveniență necunoscută, de la un soare scufundat în adâncuri ce lumina din străfunduri un acvariu uriaș: marea și deopotrivă cerul, straniu de gol. În depărtare se contura linia orizontului, atât de proeminentă încât părea retușată de un fotograf prost; ea despărțea cu un chenar gros și negru nesfârșirea verde a mării de cea de azur a cerului. Iar incerta și în același timp deosebit de clara mea amintire nu putea desluși sensul acelei plaje izolate pe un povârniș atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prenume ca de lorzi, dar care aici sună ca o farsă, și cu prietene platinate. Snobi cu aer de boemi, care provin din mahala, dar care se laudă că s-au născut cu lingurița de argint în gură. Flash-urile fotografilor de la tot felul de reviste mondene de calitate îndoielnică. Chardonnay ieftin. Conversații diluate. Bârfa ca singura limbă vorbită. Până și cele mai interesante personaje își pierd calitățile după ce petrec prea mult timp în circuitul acestor petreceri. Eram cinică, da. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mănunchi de petrecărețe de frunte, toate îmbrăcate din cap până-n picioare în alb (care e noul gri al sezonului, care a fost noul negru al sezonului trecut), s-a poziționat într-un colț, lângă niște rafturi cu cărți. Patrick McMullan, fotograful monden numărul unu, a început să se foiască și el prin preajmă. Fetele, timide foarte, se prefăceau că nu au observat aparatul de fotografiat uriaș care atârna de gâtul tipului. Apoi Patrick a început să facă poze. Una dintre fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mi-l făcuse Dawn și nici în zilele care trecuseră de-atunci, dar speram că mi-ar putea devenit un prieten și un aliat. — În final, Vivian, am reușit să-l conving pe autor că suma pentru plata scriitorului-fantomă, a fotografului și a publicistului trebuie să fie dedusă din avansul lui, în ciuda faptului că înainte căzusem de acord să plătim noi acești bani, a concluzionat femeia, evident mulțumită de ea. — Sigur că așa trebuie, Lulu, a mormăit Vivian cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
scap de contract nu avea să fie o experiență plăcută. Niciodată nu mai fusesem nevoită să dau unui autor o astfel de veste proastă. și mai rău era că știam că, în așteptarea primei rate din avans, bucătarul Mario plătise fotograful, din buzunarul propriu. Detestam gândul că aveam să-l lăsăm cu ochii-n soare... poate c-aș fi putut să-i explic lui Vivian care erau circumstanțele și să pledez pentru acoperirea cheltuielilor lui Mario. Probabil că n-avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
glandele pituitară și pineală. Medicina occidentală numește acest biosistem nou-descoperit „sistemul oculo-endocirn”, dar mecanismul era cunoscut de taoiști de secole. Această descoperire a dat naștere unei noi ramuri a științei occidentale numite „fotobiologie”. Știința occidentală trebuie să-i fie recunoscătoare fotografului John Ott pentru această descoperire. El a descoperit acest fenomen întâmplător, în timp ce lucra la filmele de acum celebre realizate cu acceleratorul, învățișând plante care cresc și flori înfloresc. În timpul cercetărilor sale îndelungate referitoare la fotografia accelerată, a suferit de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
vadă. Într-un colț al vitrinei se afla un mic dreptunghi de metal auriu pe care se putea citi numele gestionarei de la Casa Vacanței, Împreună cu adresa ei exactă și numărul de telefon. Pentru orice eventualitate. Întâmplător, era și un pasionat fotograf amator. Rezultatele sale de până acum erau mai degrabă oarecare. Sute de fotografii, fără altă valoare decât sentimentală și care doar prin cantitate puteau eventual sugera aspirația spre perfecțiune a distinsului universitar. Amatorismul său declarat, cu ostentație chiar, Îl proteja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cea mai de preț ar fi liniștea. Mă Întreb de ce tocmai eu, aparținând unei specii atât de incapabile de liniște, mă aflu aici. Îmi vine În minte o după-amiază recentă pe care am petrecut-o stând de vorbă cu un fotograf vestit, și cât de eminamente franțuzească și lucidă mi s-a părut filosofia artei expusă de el În comparație cu a mea. L-am invidiat puțin, din labirintul propriilor mele sentimente constant schimbătoare și confuze. Oricât aș pretinde, cu alții de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
trebuiau să umble după flașnetari, așa că poate... Am ieșit în fugă din hogeac, am coborât scările și am dat colțul spre Norton, cu Lee pe urmele mele. Am băgat viteză când am dat cu ochii de dubița legistului și mașina fotografului, care parcau în trombă. Harry Sears dădea o dușcă pe gât, în văzul unei duzini de polițiști. Am citit groază în ochii lui. Echipa foto se împrăștiase la fața locului, cu aparatele de fotografiat îndreptate spre pământ. Mi-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nu le povestiți iubitelor, nu le povestiți altor colegi. Harry? — Mda, Russ, răspunse Harry Sears, palmând sticla, să n-o vadă șeful. Millard prinse gestul și-și roti privirea în semn de dezgust. — Nici un reporter să nu vadă cadavrul. Voi, fotografilor, faceți-vă pozele acum! Voi, băieții de la morgă, acoperiți cadavrul cu un cearșaf când termină ei. Voi, cei de la patrulă, înconjurați tot perimetrul cu bandă galbenă la doi metri în jurul cadavrului. Arestați imediat orice reporter care încearcă să calce perimetrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
urme de sânge sau amprente în garaj. Apoi vreau să se interzică accesul pe strada asta... Millard se opri când văzu niște mașini care virau pe Norton, îndreptându-se direct spre locul crimei. M-am uitat în jos, la cadavru. Fotografii continuau să facă poze din toate unghiurile. Lee continua să scrie în carnețel. Oamenii care se învârteau pe trotuar se uitau din când în când la leș, apoi își fereau privirea. Reporterii și fotografii începuseră să împânzească strada. Harry Sears
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am uitat în jos, la cadavru. Fotografii continuau să facă poze din toate unghiurile. Lee continua să scrie în carnețel. Oamenii care se învârteau pe trotuar se uitau din când în când la leș, apoi își fereau privirea. Reporterii și fotografii începuseră să împânzească strada. Harry Sears și un cordon de polițiști erau gata să-i țină la distanță. Cadavrul îmi atrăgea privirile ca un magnet, așa că am început să mă uit cu atenție la fată. Avea picioarele desfăcute, ca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am obișnuit cu rahatul, padre. Nu cred c-o să fie chiar atât de rău. • • • L-am condus pe Johnny la mașină și am mers cale de patru cvartale, până la secția Hollywood. Pe treptele de la intrare își făceau veacul reporteri și fotografi. A dat strechea-n ei când au observat civilul care-l aducea încătușat pe polițistul în uniformă. Blițurile sclipiră. Știriștii m-au recunoscut și au început să-mi strige numele. Le-am strigat: — Fără comentarii! Înăuntru colegii mei polițiști au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din personalul angajat. Am pus un picior În ușă, dar multă vreme n-am trecut dincolo de ea. Câteva inițiale - majuscule decorative, știi - la cincisprezece șilingi bucata. Un desen, nu foarte bine realizat, dar pentru care acum am o slăbiciune. Atelierul fotografului. — Mi-l amintesc, spuse Henry. — Serios? Du Maurier era măgulit, dar și surprins. — Ți-am spus că te-am urmărit aproape de la Început, spuse Henry. Dacă Îmi amintesc bine, e cu un fotograf cam prea elegant, cu față de evreu, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru care acum am o slăbiciune. Atelierul fotografului. — Mi-l amintesc, spuse Henry. — Serios? Du Maurier era măgulit, dar și surprins. — Ți-am spus că te-am urmărit aproape de la Început, spuse Henry. Dacă Îmi amintesc bine, e cu un fotograf cam prea elegant, cu față de evreu, În atelierul lui, și trei artiști tineri care intră pe ușă fumând, iar el le spune cu emfază că nu au voie. Ce memorie ai, James! exclamă Du Maurier și continuă, reproducând textul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]