58,766 matches
-
în același timp, unul dificil, chiar dacă Filozofia în budoar e opera cea mai puțin crudă a lui Sade - am spune, cea mai puțin sadică. Discursul acesta, logic și sofistic, poate fi privit nu numai ca o descriere exactă a Republicii (franceze) perfecte, ci și ca o încercare a lui Sade de a legitima lumea celorlalte opere ale sale. Adică, de a crea, sub forma republicii, un "cadru legal" care scoate sadismul de sub anatemă și operele sale de sub eticheta de obscenitate monstruoasă
Republica lui Sade by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16331_a_17656]
-
argumentative perfecte, în care logica guvernează în numele unor firești legi naturale, ce abolesc orice limită, în graba de a trece de la realizarea republicii, la schimbarea moravurilor pentru desăvârșirea ei, de teama ca țelul acesteia să nu fie ratat încă o dată. Francezi, încă un efort... este, din acest punct de vedere, un text clasic al epocii Rațiunii și, prin urmare, trebuie citit ca atare, dincolo de eventuala neplăcere pe care o pot produce aberațiile lui Sade. Există în pamfletul acesta un strat de
Republica lui Sade by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16331_a_17656]
-
motive culturale) parte din lumea zisă "euroatlantică". Pe de altă parte, aceste țări și populații se văd supuse unor rigide porunci venite de la birocrații din Bruxelles și Strasbourg (care în treacăt fie spus nu sunt prea iubiți nici măcar de către populațiile franceză, engleză, daneză și altele, cel puțin nu de unanimitatea acestor populații), porunci care uneori se aseamănă cu cele care pe vremuri pogorau din vârful Kremlinului. Este Europa de Apus realmente liberală? Probabil, în parte. Dar la ora actuală e vorba
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
unii dintre cei mai importanți profesioniști ai artei actorului, care își înfrînează sistematic dezamăgirea față de un public puțin cunoscător și doritor de teatru. Ei se pregătesc pentru fiecare rol la fel de serios și joacă de parcă ar fi să spunem la Comedia Franceză, în fața a mii de spectatori înrobiți de teatru. În București, adeseori, îi auzi pe unii actori - mediocri - lamentîndu-se, discutînd precipitat și arogant despre public și mai știu eu ce, tocmai cînd sălile se umplu în mod generos. La Brașov, tînăra
Cerere în căsătorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16319_a_17644]
-
făgașul transformării unui fapt divers într-o elaborare narativă și imagistică prin care realizatorii se răscumpără ei înșiși de oroarea (filmică) din primele cadre, precum unul dintre ucigași, condamnatul la moarte prin decapitare luat drept personaj-erou. Unul dintre complexele cinematografului francez fiind dintotdeauna că nu se descurcă prea bine între "vocația istoriei" și cea a "geografiei" (filmele de gen din Hexagon pălesc în fața celor britanice, de pildă), soluția salutară (care vrea să zică salvatoare, nu de salutat) e recursul la literatură
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
tip de discurs aparent atemporal. Ei îl exploatează cu succes, începînd cu filmele unei Jane Campion (Pianul, printre ele) și continuînd cu peliculele mult mai frecvent premiate decît cele din Europa ori SUA, la festivalurile internaționale din ultimele decenii. Critica franceză în derivă, spre a ne limita la ea, strivește însă uneori aceste evoluții virtualmente salvatoare, crezînd a combate "academismul" desuet și naiv, tratează filmul lui Leconte, ca și pe cel al lui Daldry, cu un dispreț deloc subțire: înainte de a
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
procesul se încheie în plină confuzie", recunoaște autorul după ce pune pe două coloane ceea ce vorbește în favoarea, respectiv în defavoarea lui Morand. La 25 de ani de la moarte, e redescoperit eseistul, criticul din Jurnal inutil, unul din cei mai buni din literatura franceză, portretist și judecător inegalabil. Altfel spus, cititorul din Morand. Spre deosebire însă de Wilde, beneficiar al liberalizării moravurilor și al unei alte concepții despre drepturile omului, Morand continuă să plătească un tribut foarte mare pentru antisemitismul și colaboraționismul său. Ba
Wilde și Morand by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16345_a_17670]
-
benefică) a cinematografului transaltlantic și primatul care i s-a recunoscut de înseși avangardele europene n-au fost directe și imediate - nici în timpul unui fondator ca D.W. Griffith. De regulă, s-au exersat paradoxal, ca în cazul Noului Val Francez, cinefilia proamericană propulsînd prin reacție specificul și originalitatea fără ghilimele ale altora, la rîndu-le admirați loial în reciprocitate de ce s-a numit, de pildă, The New American Film. Astăzi, un critic parizian, de la altă revistă decît inevitabilul și degradatul Cahiers
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
subtilă și mai pozitivă a unei personalități artistice. În orice caz, un critic (meritînd acest nume) trebuie asigurat împotriva unei eventuale agresiuni a autorilor. Numai în aceste condiții putem avea critici adevărați" (G. Călinescu). * "Diavolul se ascunde în detaliu" (proverb francez). "Romanul e făcut din detalii" (Balzac). * Vorba lui Marx, citată și comentată de Althusser, la sfîrșitul Viitorului care durează mult: "Istoria are mai multă imaginație decît oamenii". Dacă aș păstra doar o frază din Marx, asta ar fi. Fie și
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
de Grecca Ida del Carretto. Criticul menționează duioasa legătură dintre cei doi "înstrăinați" pentru a realiza un sugestiv portret celei care va fi, ulterior, contesă Fusco, subliniind elementele definitorii ale liricii sale, profund marcate de experiența exilului. Studiul Un exil francez la București: Ange Pechméja pune problema dialogului dintre culturi, autorul sesizând, cu regret, neputința noastră, de a nu ne face cunoscute valorile, de a nu ne afirma, pe plan european, propria identitate, chiar atunci când am beneficiat de momente extrem de favorabile
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
feministă din anii '70. Această mișcare, care în Italia are rădăcini culturale și literare ce coboară până la Boccaccio și la Renaștere, a căpătat conștiință de sine încă din secolul al XVIII-lea, la începutul erei moderne, mai ales după Revoluția Franceză. Acesta este, dacă pot spune așa, feminismul "istoric", cel legat de revoluția industrială și de folosirea forței de muncă a femeii, și care își propunea țeluri, să le zic, sindicale și politice. Față de acest feminism, dictat de o evoluție economică
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
de control care-îi bipăie bagajul" (22, 42, 1997, 16). Pentru a clicăi, nu am atestări scrise, ci doar orale: e folosit în jargonul computerist, unde e foarte răspîndit substantivul clic (din engl. click; în DEX apare doar interjecția de sursă franceză) - "un dublu clic"; "printr-un simplu clic se poate șterge"; Dă un clic pe fiecare dintre ele!" (mesaje și indicații în pagini din Internet) - și, desigur, e nevoie de verbul corespunzător: a clica (în registrul mai neutru) sau a clicăi
"A knockăi", "a bipăi", "a clicăi"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16391_a_17716]
-
Paris. Acum a frecventat marile cafenele literare "Closerie des lilas" și "Vachette". Își ia ambele licențe în 1914, 1915, reîntorcîndu-se în țară, fără a evita, din august 1916, războiul, la care a participat ca ofițer de legătură pe lîngă Misiunea franceză, scăpînd, ca prin minune, de două ori, de la moarte. Poezie a început să scrie încă licean fiind. Și s-a întîmplat ca, în 1911, cîteva poezii ale sale, încredințate flirtului său de atunci, o domnișoară Rosetti, nepoata lui Maiorescu, aceasta
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
prin prietenul său Horia Furtună, pe Macedonski, de a cărei operă s-a înamorat, ajutîndu-l, în 1912, pe săracul mare bard să publice volumul Florile sacre și, în 1916, a contribuit total pentru publicarea plachetei lui Bacovia Plumb. Atmosfera poeziei franceze parnasiene și simboliste ca și cea simbolistă din Cenaclul lui Macedonski l-au înrîurit profund, determinînd hotărîtor fizionomia liricii sale din primele trei volume de început. Și-a descoperit, după demobilizare, vocația de poet al pămîntului (chtonic), publicînd, în 1923
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
făceau la Roma, a mutat capitala imperiului la Bizanț. Concomitent s-au lansat zvonuri despre o posibilă schimbare a locului de încoronare și anume la Reins, orașul tradițional al încoronării regilor Franței. Precedentul roman a fost astfel pus în legătură cu tradiția franceză. Avertismentul a avut efectul scontat. Opoziția a încetat și Napoleon a putut să-și desfășoare ceremoniile de instaurare a monarhiei sub titulatură imperială - din nou întâlnim folosirea unui precedent roman, căci moneta pe care Napoleon o bate cu ocazia încoronării
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
cel mai informat din cîți am întîlnit. Nu puteai să-i dai, la nici o oră din zi sau din noapte, o știre pe care el să n-o fi aflat deja. Asculta radioul, citea ziarele, își procura presă străină, îndeosebi franceză și germană, dar nu numai. în casa din Cotroceni avea o cameră în care nu intra decît el (vorba vine, intra), plină ochi de ziare stivuite cu mai multă sau mai puțină grijă. L-am vizitat o singură dată, cînd
Mircea Grigorescu (1908-1976) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16402_a_17727]
-
puțin reprezentative pentru producția cinematografică elvețiană. De altfel, conform mentalității "orice contribuție oricât de mică - face ca filmul să fie elvețian" este alcătuită secțiunea "coproducții internaționale, cu finanțare minoritar elvețiană". Anul acesta, ea a fost dominată de filme și regizori francezi, dar și de problematica foarte franțuzească (participarea elvețiană fiind la nivel de peisaje și, evident, de bani): "Les destinées sentimentales", regia Olivier Assayas - povestea lui Jean - fost pastor, devenit fabricant de porțelan - și a Paulinei - predestinate sentimental să se întâlnească
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
din perspectiva categoriilor pragmatice. Se pot identifica virtualități de comunicare specifice la nivelul tripartiției tradiționale epic-liric-dramatic? Răspunsul, dat la niveluri teoretice diferite, acest răspuns aduce în lumină abordarea literaturii din perspectiva foarte modernă a comunicării, derivată ea însăși din structuralismul francez, din poststructuraliști, formaliști și postmdoerni. Speciei jurnalului de călătorie i se aplică o logică a hibridului, a amestecului genurilor, iar exemplele vin din Bolliac, Ion Codru-Drăgușanu, Negruzzi, Alecsandri. Iarăși interesantă problema fiziologiilor (Fiziologia provințialului (Negruzzi), Fiziologia nasului (Heliade) și a
Bolliac, Odobescu, Spielberg și literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16427_a_17752]
-
față...? Totul la plezneală", Adevărul 403, 1991, 1); modelul său sintactico-semantic ar putea fi la întîmplare (probabil calc din fr. au hasard, mai ales că primele sale atestări alternează cu cele ale unei variante și mai apropiate de modelul sintactic francez: la toată întîmplarea, cf. à tout hasard). Alte expresii descriu modul de a acționa pentru a obține mici avantaje (la ciupeală) sau, în mod arbitrar, pentru a nedumeri, a crea confuzie: la derută ("Cereți apoi la derută o bute", Academia
"La fix", "la derută", "la o adică"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16435_a_17760]
-
din România a ambasadorilor. D-na Claudia Chinezu și dl Narcis Dorin Ion au așezat la sfîrșitul cărții un indice analitic de nume, foarte favorabil Antoneștilor. René de Weck, Jurnal. Jurnalul unui diplomat elvețian în România: 1939-1945. Ediție tradusă din franceză și îngrijită de Viorel Grecu și Claudia Chinezu. Editura Fundației Culturale Române, 2000.
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
profunzime și, aș spune, cruzime needulcorată a experiențelor umane evocate te urmăresc toată viața! Si c'est un homme, a lui Primo Levi, carte care a făcut ocolul lumii, dar și Evrei, treceți Nistrul a Soniei Palty, sau amintirile evreului francez Jean Claude Moscovici, a fost deținut în lagărul de la Drancy care, ca și autoarea israeliană, privește în trecut, la copilăria sa desfășurată în spatele sîrmei ghimpate, alături de surioara sa mai mică de care trebuia să aibă grijă. Din aceeași categorie de
Eclipsa by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16431_a_17756]
-
purtînd marca SUA. Toate titlurile repertoriului bucureștean curent provin de peste Ocean - 33 la număr (24 din anul 2000, 7 din 1999, 2 din 1998, apud ghidul săptămînal Șapte seri, III, nr. 134; 19-25 ian. 2001) - cu excepția unui singur produs european (francez, din 1998): Place Vendôme de Nicole Garcia, cu Catherine Deneuve (nu includ în statistică programele retrospective ale Cinematecii Române sau cele cîteva pelicule vechi din fosta URSS, în proiecție specială la Cinema Europa, nici filmul de cinemateca de la Centrul Cultural
Reabilitarea tematismului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16456_a_17781]
-
de public și reduse numeric în Capitala (în afara celor înainte citate și a complexului privat Hollywood Multiplex) la o duzină și ceva (de trei ori mai puține decît înaintea primului război mondial). Zadarnic exemplul distanțat la ani lumină al distribuitorilor francezi, să zicem. Ei prezintă în premieră în această lună, pe lîngă setul de pelicule autohtone sau cu participare franceză (19), mai putine filme SUA (11), decît europene din afara Hexagonului sau de pe alte continente (12). După Marea Britanie (cu două producții), Italia
Reabilitarea tematismului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16456_a_17781]
-
duzină și ceva (de trei ori mai puține decît înaintea primului război mondial). Zadarnic exemplul distanțat la ani lumină al distribuitorilor francezi, să zicem. Ei prezintă în premieră în această lună, pe lîngă setul de pelicule autohtone sau cu participare franceză (19), mai putine filme SUA (11), decît europene din afara Hexagonului sau de pe alte continente (12). După Marea Britanie (cu două producții), Italia și Spania, nu le scăpa "marile cinematografii mici ale Europei" (Suedia), care ar trebui să fie pentru noi reperul
Reabilitarea tematismului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16456_a_17781]
-
socială se concentrează în saloane și pe această Șosea; iarnă se mai adaugă și frecventarea teatrului". Și e uimit să constate că orașul, unde pe vreme ploioasa nu se poate trece stradă, are parte de o operă italiană, un teatru francez și un altul valah. Descrierea Podului Mogosoaiei, strada principală traversînd întreg orașul, bogat în palate și magazine, e făcută cu culoare și nuanțe. Șoseaua, la care revine, întrucît e vizitată numai de boierime, i se înfățișează asemenea unui imens salon
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]