3,203 matches
-
de ani, doar pentru o clipă, o clipă, doar atât. Eliberarea Andromedei, figurând în inventarul Uffizi din 1589, fusese desenată de Leonardo și pictată, apoi, de Piero ? Iosua, dintre chipurile ce-l înconjoară pe Moise în apropierea Sinaiului, rămase în frescele de la Roma, fusese executat de dânsul, celelalte de către maestrul său, Rosselli ? Dar pânzele arse, frescele îngropate sub dărâmături ?... Ar merita, poate, deslușit sentimentul care l-ar încerca în asemenea clipe ? Ca și cum pierzi adăpostul sau câțiva dintre copii... tot atât de dureros ca
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Uffizi din 1589, fusese desenată de Leonardo și pictată, apoi, de Piero ? Iosua, dintre chipurile ce-l înconjoară pe Moise în apropierea Sinaiului, rămase în frescele de la Roma, fusese executat de dânsul, celelalte de către maestrul său, Rosselli ? Dar pânzele arse, frescele îngropate sub dărâmături ?... Ar merita, poate, deslușit sentimentul care l-ar încerca în asemenea clipe ? Ca și cum pierzi adăpostul sau câțiva dintre copii... tot atât de dureros ca atunci când ai doar unul singur și îl pierzi sau îl părăsești... sau dacă ai pierde
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu, nu!“ - a precizat din nou bătrânul. E, cam asta-i. Nu știu dacă poți să-ți dai seama ce fel de film aș putea să scot din povestea asta. În orice caz, câteva cadre le și văd. Zgârieturile de pe fresca bisericii trebuie să apară În primul rând. Sunt tot felul de nume scrijelite pe zid - nume de polonezi, de ruși, de unguri, de nemți și chiar de francezi. Un alt element de efect este la sfârșit, când bătrânul chiar scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vom vedea de ce tip ― vă sfătuiesc s-o faceți în străinătate, a mai zis profesorul. Dar cu ce bani, dacă e scumpă? Între timp, temperatura a devenit, ziua, caniculară. Cerul e gol, secetos. Albastrul lui arată șters, ca într-o frescă uzată de trecerea timpului. 2. Cotrobăind prin sertare, să-mi caut pașaportul, am dat peste un document. E o reproducere după un pergament semnat la Sebeș, în octombrie 1664, de Anna Bornemisza, soția Principelui Transilvaniei Apafi Michai I. Documentul confirmă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mâna pe umărul lui Valerius. O clipă, cei doi prieteni se priviră, apoi Valerius își luă coiful și intră în arenă cu pași repezi, siguri. Deodată se opri și se întoarse. Strânse amuleta în pumn și își ridică ochii spre fresca de deasupra porții, care îl înfățișa pe Cerber, monstrul care păzea intrarea în infern și pe care Orpheus îl potolise cu sunetul lirei sale, iar Hercules îl îmblânzise și-l pusese în lanțuri. Se îndreptă hotărât spre centrul arenei, primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de cinefil, vagi cronici literare, enervări, ziaristică, ironii, sfaturi agricole, creștinism, ecouri, racursiuri, note, crochiuri, proză scurtă, subiecte de roman, exerciții de scris, proiecte, ciorne, interviuri, fragmente de scrisori, noțiuni de botanică, morală, colaje, aforisme, citate, autoportrete, elemente ale unei fresce de dimensiuni modeste, anatomie, sincope, arpegii, game la trompetă marină, la patul muribunzilor, hermeneutica vîrstei a doua la bărbați, amețeli, anxietăți, tensiune, pete de ficat, de floarea soarelui, de Van Gogh, agitații, sport virtual, analiză și chimioterapie socială, frustrări, jenante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
comic stăpînit atît cît trebuia stăpînit, scriitorul a-ngrămădit În acel plin de succes roman tot ce a găsit prin jur, cu aerul unuia care face, pe lîngă acte de piscoidală cultură, și-un gest eroic. Disidentistic. Astfel Încît, În locul unei fresce ambițioase a ieșit o varză plină de reptile mici, de dragul cărora volumul se citea cu voluptatea asupritului, cu un irezistibil comic involuntar avînd În vedere, mai ales, lipsa de priză la real a unei cărți ce se vroia, dimpotrivă, adînc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
violent În stomac pe Luis-Miguel Cintra (scriitor), la ordinul ferm al acestuia, Într-o scenă terminată cu o hemoragie digestivă. Pătrunzînd Într-o Încăpere de dimensiuni impresionante, lipsită de orice piesă de mobilier, un fel de imens hol placat cu fresce albastre, Pascal Îi acordă primul ajutor lui Luis-Miguel care recunoaște În omul de la hotel, fără surpriză, pe nepotul fostului lui amant din Geneva. Pascal recunoaște În Cintra scriitorul celebru despre care vorbesc ziarele, apoi, după cîteva clipe de stinghereală, iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Anne ne spune că sînt zile cînd se simte mai sexuală decît alții, așa că vrea să trăiască-n trei și Ernest e convins cu ușurință de urgența situației: o asemenea legătură ar fi atît de deosebită, de rafinată. Crétinon face fresce. Anne are un chip ca o carte deschisă și o prezență foarte secretă. Deci nu-i suficient de rafinată. După multe căutări, cei doi o găsesc pe Pauline. Ea seamănă cu o pictură de Modigliani, apoi cu o statuie gotică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sufere pentru neam. Să fie ales să sufere. "Neamul" asista la scena următoare: cum un strat de ipsos acoperea figura lui Alexandru cel Bun, a lui Neagoe Basarab, a lui Vasile Lupu, a lui Carol I, de pe frontispiciul Atheneului Român. Frescele cu scene din istoria națională erau răzuite; statui de oameni politici răsturnate. Din Cișmigiu, dispăruse peste noapte bustul lui Goga. La Iași, Piața Unirii devenise Piața Malinovski, iar bulevardul Carol I, 23 August. "N-or ține ele mult vremile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se poate desfereca din verdele ochilor de zugrav de biserică. O iubește cu bărbătească blîndețe și o face să rodească. Îl nemurește biologic prin trei copii frumoși. Copiii frumoși se zămislesc dimineața. Îngereasa (Fecioara, Măria) îi devine altar. Urcă în frescele bisericilor de țară, în chip de sfîntă/sfinte: ca Elena, Marta, Xenia; ca Teodora și Teodosia și Teodula și Tomaida; ca Verona împărăteasa, ca Olimbiada, ca Varvara, ca Pulheria și ca Petronia. Zugravul îi învață buclă cu buclă, geană cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din comediile lui Chaplin și comedia din dramele soap Shakespeare. Atunci și nici atunci! Să încerc altfel: Ambițiosului zugrav nu-i mai place ca femeia lui să stea într-o pictură, cum ar sta într-o fereastră. Vrea altfel de frescă, una cu suflet. Îngereasa trebuie închisă, împămîntată în var și-n cărămidă. "Vino, nu pot face nimic fără prezența ta lucrătoare. Zidul se dărîmă, fresca se cojește. Lasă-ți și livada, și icoanele, și copiii și vino". Partea ei slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lui să stea într-o pictură, cum ar sta într-o fereastră. Vrea altfel de frescă, una cu suflet. Îngereasa trebuie închisă, împămîntată în var și-n cărămidă. "Vino, nu pot face nimic fără prezența ta lucrătoare. Zidul se dărîmă, fresca se cojește. Lasă-ți și livada, și icoanele, și copiii și vino". Partea ei slabă de înger-îngereasă e cuprinsă de dorul-dor. Știe că i s-a hotărît jertfa, dar nu dă înapoi. Lui Dumnezeu i se face milă de viețuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
printre degete. Măria se simte ca scufundată-n apă, atinsă de pești. Alunecă între valuri de culori. Nu-i rău nici cînd valurile îi trec peste trup. Dar mișcările mîinilor lui sînt din ce în ce mai iuti. Genunchii Măriei tremură. Se ascunde sub frescă a devenit grea, parcă-i marmoră haide, ieși deasupra, Mărie, ba nu, stai; relieful pieptului se estompează, un ochi rămîne deschis și cînd i-l acoperă pasta groasă. Roșul sîngelui nu se distinge de roșul cumpărat, de pe spatulă. Inima abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
estompează, un ochi rămîne deschis și cînd i-l acoperă pasta groasă. Roșul sîngelui nu se distinge de roșul cumpărat, de pe spatulă. Inima abia mai bate. Nu regretă, nu plînge, îi miroase a moarte. Trece dedesubt, dincolo de limita zidului, dincolo de frescă. Se desface: venele și nervii, mirosul, gustul, plăcutul s-au prefăcut în frescă. Fresca e însăși îngereasa, Fecioara, Măria. E moale, și caldă, și vie, în veacul vecilor. De-asta și merită văzută de toți, neam de neam. Așa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sîngelui nu se distinge de roșul cumpărat, de pe spatulă. Inima abia mai bate. Nu regretă, nu plînge, îi miroase a moarte. Trece dedesubt, dincolo de limita zidului, dincolo de frescă. Se desface: venele și nervii, mirosul, gustul, plăcutul s-au prefăcut în frescă. Fresca e însăși îngereasa, Fecioara, Măria. E moale, și caldă, și vie, în veacul vecilor. De-asta și merită văzută de toți, neam de neam. Așa și fi-va: lume după lume, neam după neam vor veni să se închine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu se distinge de roșul cumpărat, de pe spatulă. Inima abia mai bate. Nu regretă, nu plînge, îi miroase a moarte. Trece dedesubt, dincolo de limita zidului, dincolo de frescă. Se desface: venele și nervii, mirosul, gustul, plăcutul s-au prefăcut în frescă. Fresca e însăși îngereasa, Fecioara, Măria. E moale, și caldă, și vie, în veacul vecilor. De-asta și merită văzută de toți, neam de neam. Așa și fi-va: lume după lume, neam după neam vor veni să se închine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și vie, în veacul vecilor. De-asta și merită văzută de toți, neam de neam. Așa și fi-va: lume după lume, neam după neam vor veni să se închine la locul acela. Locul unde s-a întîmplat înălțarea la frescă. "Potolește-te, Iordana, îmi invadează urechile vocea de-a doua. Mă iei cu hipocorisme strămoșești à la Meșterul Manole? Jertfa? Ești complet anacronică. Să fii liber de "mitologia locului" pare (și este) condiția reușitei literare. Antofiță vede și-n eroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vii. îți decontez drumul". Chestia asta mi-a sunat și patetic, și vulgar. Am întrerupt corespondența vreo doi ani. Rusalin Pop continua să mă picteze: pe pînză și pe mătase, pe lemn, pe hîrtie, pe pergament și pe zid. În frescă și în goașe, în ulei și în acuarelă, în tempera. În encaustică, avînd ceara ca liant. "Te-a prins în ceară ca pe-o mumie", comentează vocea mea vitregă. "Ridici prohibiția, Ana? Una dintre crăciunițele mele și.a înrozit bobocii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
S-au descoperit bravos națiune! zece familii Buș, trăitoare în Rumeiniă. Un Vasile Buș a fost dat pe ecran. Deunăzi, preotul din Petrești-Alba Iulia ni-i arăta pe Bush-senior și pe Gorbaciov cu pată cu tot, alături de papă. Pictați în fresca bisericii. Credincioșii li se închinau, le băteau mătănii, cu binecuvîntarea înaltului for mitropolitan. Și-a apărut curcubeul! Antofiță era gata să pășească pe el. L-a prins, a pășit! După Antofiță, alți comilitoni și comilitoane, "de toate armele, de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să le slăvească numele în vecii vecilor, cu trupe de tot felul vestejind iarba noastră de acasă, cu dureri naționale, cu dureri individuale, cu petreceri aniversare și uneori zâmbete amare sau dulci. Dincolo de intenția ei documentară, autorul zugravește o adevarată frescă a unei Românii, mai apucată încă de generația ce a atins astazi 80 de ani. Autorul I.N.O. știe să selecteze din noianul de fapte diverse petrecute într-un secol, mostre esențiale pentru perioada respectivă, biografii necunoscute de către generația mai
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93042]
-
absența oricărei tăceri. Să zicem că smârcurile acoperă smocurile de iarbă. Înseamnă asta absența ierbii ? Ori cerul se îngroașă, vinețiu și noros. Înseamnă asta oare absența soarelui ? Într-un fel, viața e un fel de a amesteca tencuielile, încât adesea frescele rămân dedesubt și tencuielile crăpate se arată deasupra. Uneori, tăcerea străpunge prin smârcurile zgomotoase. Așa cum, în închisoare, ți se face dor de propria umbră, tot așa ți se face dor de tăcere. Curgerea sângelui prin vine rămăsese singurul loc unde
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ea, fără să-și mute privirea de la ochii aceia nefirești pe masca vineție, osoasă. — Ceva-ceva pare să înțeleagă, pentru că, stai să vezi, ce crezi că a făcut ? A început să lăcrimeze ! Am crezut că mi se pare, știi, ca pe frescele cu sfinți alungiți, când lumina te înșală și ai impresia că icoana lăcrimează. Dar l-am atins pe obraz, chiar era umed, l-am șters cu vârful degetelor și colțurile ochilor i s-au umezit iar... Noi îl dădeam mort
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îndărăt, de parcă trăia un coșmar și ar fi vrut să se ferească, stând cu fața la perete. Numai că, dacă ar fi existat vreun perete s-o adăpostească, nu acolo ar fi trebuit să-l caute. Tânărul amintea de apostolii zugrăviți pe fresce, părul și barba îi erau de culoarea mătăsii porumbului, fața prelungă și ochii îngropați în găvane. Chipul avea o paloare de parcă zugrăveala nu adăugase nimic, iar de sub pomeții care înce peau să se albăs trească, sângele părea că plecase de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și zgomotul se întoarse la el, venind din toate părțile. Era cât pe ce să fluiere, dar își aminti de necuviința unei astfel de intenții. Scoase un sunet pe o singură notă, îngroșându-l din gât. De sub cupolă ori de pe fresce cineva îi răspunse, nu știa cine. Salut, îi veni să spună, dar probabil că ei știau cine este. Își lipi urechea de zid, pe un fundal albastru, înstelat. Nu se auzeau voci, doar un vuiet îndepărtat, ca atunci când pui ghiocul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]