7,001 matches
-
Epuizasem cam toate bancurile, nimeni nu mai avea chef de povestit, așa că cineva a venit cu o idee: Hai să mergem la fete, să le ducem cadouri! Am uitat să vă spun că stăteam cu toții întinși în paturile noastre, îmbrăcați, fumând ca tătarii și așteptând parcă să se întâmple ceva extraordinar. Hai! se auziră reacțiile celorlalți ca un ecou. Trebuie să vii în seara asta și tu, îmi spuse Marius, întinzându-mi mâna să mă ridic. Trebuia să mă țin deoparte
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
acasă pentru că de acolo îi veneau gândurile bune care puteau să-i pună pe față o mască de după care lacrimile nu mai puteau fi zărite. În timp ce el se retrăgea în cameră confuz, Erjika se gândea cum să-și materializeze planul. Fuma ținând palmată țigara, savurând fiecare fum în parte ca pe o otravă ce o va scăpa de viața asta crudă. Stătea pitită privind-o pe Creața, care tocmai se despărțea de mine. Ochii ei radiau fericire sau poate exprimau acea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
roabă și timp până seara ca să- mi fac toată treaba. Când terminam de curățat două, trei boxe, din urmă mizeria se așternea la loc, așa că am priceput repede că eram acolo pentru a mi se testa răbdarea și supunerea. Fumam și-mi aminteam de prima fugă de acasă, de Baci și de Mătușă, de porcul care m-a găzduit în cocina lui ținându-mi de cald o bună bucată de noapte, de lacrimile femeii aceleia care simțea prin ce trec
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
surprindere. La vremea aceea mă odihneam pe o bancă, În parc. Pe banca de lîngă mine se culcase un cerșetor. Era la o distanță de mai bine de trei metri, dar fiind foarte cald, mă gîndeam să-l suport cît fumam o țigară. Între timp mi-am dat seama că e mare gălăgie prin apropiere și-am văzut demonstranți cu steaguri roșii și albastre apropiindu-se. CÎntau, țipau amenințător prin megafoane, imitau mersul În pas alergător ținîndu-se la braț... Veneau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe la Înălțimea zidului de piatră din fața mea. Eram sigur că memoria nu mă Înșela și că puteam urmări cu ochii minții Întreaga Întindere a drumului ce ducea la baia publică din capăt... mijlocul labirintului. Strada Îndrăgită de bătrînii ce-și fumau, liniștiți, țigările În fața băii publice, așteptînd să le vină rîndul... strada pe care, după ora trei, femeile pășeau grăbite cu prosoape și săpun În mînă... Și drumul ocolit de la marginea stîncii pe unde mergeau și veneau camionetele Încărcate cu combustibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pași sprinteni, Însoțită de clinchetul monedelor din portofelul pe care-l ținea strîns În mînă. Cineva tot dispărea dincolo de orașul nevăzut și apoi apărea iar, ca Într-un măiestrit număr de prestidigitație. M-am oprit sub pretextul că vreau să fumez o țigară. Am scos-o, am pus-o Între buze și m-am tot agitat fără rost, Încercînd să aprind un chibrit. Aș fi fost fericit dacă ar fi trecut pe lîngă mine o cunoștință. Dar dacă mi se Întîmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
capătul firului să devină bănuitor. Va trebui să prelungesc conversația pînă cînd voi putea stabili identitatea persoanei și adresa. Degeaba... sună ocupat. Am mai Încercat o dată, dar tot ocupat. L-am mai lăsat puțin, mi-am aprins o țigară, am fumat-o și am mai sunat de vreo șapte ori pe parcursul a douăzeci de minute dar... În zadar. Același ton de ocupat. Am privit-o, absent, pe femeie. Își rodea, concentrată, unghia de la degetul mare. Unghia dată cu ojă roșie arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pseudovalorile selecției de tip comunist. Nu-mi era deloc jenă să fiu secretară UTC în acea lume. Coordonam revista liceului, cenaclul, chiulurile cu direcția cinema, concert sau pădure. În cea din urmă ne adunam ca să cântăm cu Rolling Stones, să fumăm, să inventăm poezii și texte muzicale protestatare, mai ales cu prietenii mei Dana, Co și Jeni, și eventual să râdem crunt de directoarea liceului, care ne confisca periodic insignele cu chipul lui Hendrix. Când îl acompaniam pe Jacques Brel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Să trec peste ce însemna sat. Și peste faptul că era septembrie și frunzele nici nu aveau timp să zacă pe alei două secunde. Venea câte un tip, de ziceai că-i chelner de mare casă, și le strângea imediat. Fumam afară. Era așa de curat, că îngropam mucul țigării în pământ. Aveam seminarii zece ore pe zi. Franțuji de la Sorbona îi priveau pe cei de la Geneva ca pe niște provinciali. Swițerienii păreau obedienți în fața lui guru sorbonez. În realitate erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am putut mânca nimic toată ziua fiindcă meniul era: carne, cu carne din carne și deasupra fripturi cu sarmale. N-am putut bea decât cu mare greutate două sticle de Tuborg, fiindcă primăria decisese deja țuică, votcă, vinuri. Stăteam mută, fumând ca o nefumată, lângă violonistul din taraf (încaltea, omul foarte drăguț, într-o pauză de cântece patriotice și hore mehedințene, mi-a cântat Balada, uitându-se în ochii mei, și a cântat-o așa de frumos, de, o clipă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nimeni. Pe oricine cauți, primești răspuns că celălalt left the office și iar mă sperie că nu am nici asigurarea medicală. La Fulbrightul bucureștean e de-a dreptul ideal față de cel de la mama lui de acasă. Îmi vine acut să fumez o țigară și aș face-o dacă nu aș ști că nu mă mai opresc. Da’ mai presus de toate, în afară de pierderea de timp din motive de administrație, peste cap m-a dat invitația la I. cu o seară înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mă pot juca. Ceilalți se înghesuie câte doi pe culoarele celui de concurs și merg de colo-colo contracronometru. O fată ne păzește pe toți să nu ne înecăm. Dar când ies din bazin, sunt ca nou-născută. Mă bucur că nu fumez, altminteri, în alte situații, regret sincer. Îmi e tare dor de o țigară după cei 30 de ani de fumat profesionist! Mă chinui un pic să fac corecturile la articolul pentru Prospects și mai puțin cu ceea ce scriu. Rar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dintr-odată, s-a umanizat substanțial cu un sugar și o mămică. Doar Cristina mai calcă pe aici cam o dată sau de două ori pe săptămână, o jumătate de ceas, când mă aduce acasă miercurea sau lunea. Când vine Cristina, fumează 3-5 țigări scurt și miroase și mai plăcut. Doamne, multă voluptate se asociază în mintea mea cu țigările! Cred că aș putea să scriu o epopee întreagă despre toate gesturile de viață însoțite de țigări. Și mă văd în pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aceea, aici, se învârteau ca pe un podium, dar ei, categoria lor, nu va fi niciodată pe scena istoriei decât decorativ, ca actorii care toată viața intră și ies cu o tavă și un șervet pe mână, în rest așteptând - fumând sau căscând - în culise fără vreo finalitate, unii din ei crezând, totuși, că vor fi chemați să joace în rolul lui Hamlet, măcar o dată, și că o asemenea zi va trebui să vină. Dar o asemenea zi nu vine, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
când tânărul Rege... Cine să bănuiască... Nu ne dădeam seama, doar trupele, ele, obișnuite, care veneau din răsărit, prăfuite de drumul lung al stepelor, cu fotografia lui Stalin pe autodubele cu lădițe cu armament și banchete laterale pe care stăteau, fumând, bărbați și femei, primele pe care le vedeam în uniforme de soldați - „vivandierele Rusiei” gândeam dar nu era așa, aflasem mai târziu că luptaseră cot la, cot cu bărbații... Iată imperiul altei lumi, îmi spuneam...și nimeni nu știa nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
iubit sau nu? Măcar în liceu, în adolescență, când toți iubesc. - Dar dumneavoastră? întrebai. Ea râse din nou: - Eu, mai târziu. Își vroi răspunsul semnificativ, dar nu-mi dădui seama. Îmi ceru apoi o țigară pe care începu s-o fumeze neîndemânatic. - Și cum s-a terminat? - O dragoste, domnule judecător... Își întrerupse vorbirea. Vru să spună că o dragoste dacă e dragoste cu adevărat nu se termină niciodată, dar dacă nu e așa? Apoi deodată, ca o eliberare, despre elevele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
abate-te desară, ori mâni pe la mine... Am a te ruga de un lucru... —Bine, răspunse Niță uitându-se nedumerit la curteancă. Se ridică și domnu Anton. Mergem și eu, pornim mora... mormăi el. Venit la voi, vorbim puțin și fumat pipa... Acuma mergem. Da’ tu nu mergi? întrebă călugărița pe fată. Marghiolița se trase îndărăt și zise pripit: Nu, eu mă duc acasă... M-a fi așteptând tătuca... —Bine, da’ vezi de mai dă pe la curte... Madama își întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fulgilor. Luminile de la vizuinile omenești abia licăreau. Intră în bordeiul moșnegilor, se așeză pe laiță, lângă foc; cânele i se culcă la picioare. Stătu acolo o vreme pe gânduri. Din cândîn când intra un bordeian, ori un cioban nins, ca să fumeze o lulea, pe urmă ieșea. Bătrânii vorbeau c-un fel deglasuri îngrijorate, și-și aminteau de iernile grele din trecut. Parcă vorbeau despre războaie și cumpene grele. În răstimpurile de tăcere, s-auzea afară șuiet de ape; și gazornița tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se îndreptă spre supușii lui și zise zâmbind: —Iaca, stăpâna voastră, măi, oameni buni... și privea și el ca pe ceva scump ochișorii care clipeau neîntrerupt în puful blănițelor. —Dumnezeu să-i deie sănătate... răspunseră câteva glasuri. Boierul cel bătrân fuma dintr-o țigaretă de chilimbar. Privea spre oameni, parcă se gândea la altceva. Zise c-un zâmbet de milă spre domnița cea balaie: „Oh! ils sont bien sales, les pauvres gens!“. —Ce zice? ce-a spus?... șopteau oamenii întorcând nasurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că trec într-un an nou și se înveseleau în căldura bordeielor. Își făcură rândul la mâncare și băutură și ciobanii și haidăii care făceau de strajă în perdele. Iar Faliboga până cătră ziuă și-a cercetat slujbașii, ca să nu fumeze în stuh și paie și să nu cadă între vite. La așa zile mari e îngăduit oricui să se amețească; dar amețeala poate fi și cu primejdie uneori. Într-o sară, pe după Bobotează, prinse iar a juca un vânt ușurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a făcut. Numai nu m-ajunge capul de ce ne întreabă pe noi. Ursake s-a întors la ei cu uimire: — Am luat-o eu? —D-apoi cine putea s-o ia? a întrebat cu blândeță badea Toma. Au râs; au fumat câte-o țigară și s-au despărțit. Badea Toma e un om cărunt, cu frica lui Dumnezeu, care n-a nedreptățit pe nimeni, nici n-a mințit în viața lui. Traian e un fecior bun și blând, în care Culi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lacatele de la pivnițele împărătești. În gura dumnitale ar intra barca lui uncheșu Mitrea, dar nu poate de dinți găunoși. Să dea Dumnezeu și Maica Domnului să ți se usuce buzele cum se usucă nomolul; să nu mai ai parte să fumezi tutun din banii mei. Și când ei duce la gură, să duci șerpi și sălămârde, ca să te saturi de rachiu pe parale muncite de aste mâni. Gogu nevăzut se mâniase. Fă! viu la tine și te calc în picere. —Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Grrrl, tu ce ai face? (Arăta spre Franklin.) Franklin a bălmăjit ceva despre vedete care să promoveze produsul, dar, înainte să termine, George trecuse mai departe. Dar tu ce ai face? A dat ocol mesei și a primit ideile obișnuite, fumate de mult; promovarea prin intermediul vedetelor; campanii de presă; excursii pentru toți redactorii de marcă din domeniu într-un loc fantastic - dacă se poate pe Marte. Când a ajuns la mine, Ariella a încercat disperat să-i spună că eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să-i frigă degetele. Încet, a pus țigara la loc în pachet, apoi a rămas - nu există o altă expresie pentru asta - pierdut în gânduri. Dar nu avea nimic de-a face cu faptul că Rachel nu-l lăsase să fumeze. Joey era întotdeauna așa. Starea lui obișnuită era una de nemulțumire împotriva lumii întregi. O mulțime de oameni, după ce îl întâlneau prima dată, spuneau, cu neașteptată furie: — Care naiba e problema cu tipul ăla, Joey? Putea să fie dezagreabil în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
N-ar trebui să stai ascunsă în casă. A început să râdă. — Asta era replica mea. Hai să mergem în parc, am zis. — Nu. — Te rog. —OK. —Doamne, ești fantastică. Îți... recapeți așa repede buna dispoziție. —Nu chiar. Tocmai am fumat ultima țigară și trebuia să ies oricum. Ne vedem într-o jumătate de oră. Mi-am luat cheile și, chiar atunci, a sunat telefonul. M-am oprit lângă ușă să văd cine era. —Bună, iubito, a zis o voce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]