7,015 matches
-
sută, două sute, nu știu câte erau. Se făcuse sfîntu Petru cât o bute, da nu plesnea. Băga-n el și râdea la mine: "Ar mânca gura ta, Oacă, o corcoviță?" " Ar mânca, sfinte Petre!" i-am zis eu. "Da o aripă de găină ar mânca gura ta, Ciupitule?" Ar mânca, 164 sfinte Petre!" "Nu se poate. Stai și te uită!" mi-a arătat el cotul. Si pe urmă, parcă aduseseră și lăutarii, pe Mitică Ciolan cu ai lui. Guristul îmbătrînise de tot, dar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu-i Sinefta, de-o iubeai tu? S-a uitat pungașul. Ea era. - Da. Ia privește ce clift are! - Mai ții minte când te-a lăsat lefter și n-ai mai găsit-o?! - Mă duc după ea. - Ce, ai mâncat găini zăpăcite?! Stai la un loc, nu fi prost! Ce rost are? - Cum ce rost are? 186 - Păi dacă ești gâlmă și nu știi că la femei credința e scurtă cât coada cîinelui! - Lasă-mă să mă duc să-i mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și uscată pe care atârna rochia. O privea cu îndrăzneală drept în ochii osteniți și spunea: - Când te mai văd, cucoană, că tare mai ești șucară... - Glumești dumneata, râdea ea stingherită. - Ce vorbești?! Mie așa-mi plac femeile, mai obosite. Găina bătrână face zeama bună... - Fugi d-acilea, că râzi de mine... - Nu râd, mînca-ți-aș ocarina! Câțiva meseriași băteau cu conferi și deasupra lor căzu o ploaie de hârtii mici. Se împărțeau cărțile poștale pentru alegerea reginei balului. Niște fete iuți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
unul din fundul beciului. Se adunară împrejur. Erau hoți și hoți. Mai bătrâni și mai tineri, spilcuiți de nici nu-i bănuiai, cu haine bune pe ei, ca domnii, sau jerpeliți, manglitori de rând, care zăceau la zdup pentru vreo găină. Treanță le spunea pe nume, se înjura cu ei, ce mai, șnorări de-ai lui. Stătuseră împreună la gros. Ucenicul i-a privit pe rând. De sus, din tavanul afumat al beciului, venea o lumină chioară de la un bec lunguieț
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întreba Bozoncea: -V-au bătut, mă? - Pe săturate. Râdea Stăpânul. - Va să zică, a învățat și Paraschiv meseria? Mai că nu plângea Treanță. 281 - Ne-au ars cu cărbuni... -Ei? - Da, și ne-au bătut cu frânghia udă... Se făcea carnea ca la găini pe hoți, că pătimiseră fiecare și știau ce-i aia bătaie la politie. - Și cine mai era pe-acolo? - Lume bună, Stăpâne. Păi alde Gătitu, Arsene, Mula, Ilă-Plic, Vizante... - Și ce făceau? - Ce să facă? Ședeau la umbră și dădeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
iau după mine. N-am pomenit așa ceva, murdari, lacomi, parcă n-au stat la casă de om, că m-am săturat să-i tot slugăresc... Bărbatul n-o mai ascultă. Se ridică în capul oaselor și își aprinse luleaua. Chemă găinile: - Hai la tata, domnișoarelor, haide, că scăparăm și de iarna asta... Cocoșii bătură din aripi și scoaseră câteva strigăte ascuțite. - Așa, tată, așa! zise gunoierul. Mai dă un țignal... Muierea trânti o căldare și se apucă să mormăie: - Na, că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
compliment cât se poate mai nestîngaci. - Ce te-a adus în atmosfera asta ce mirosă a colori de ulei si ulei de lampe? zise ea surâzând. M-am roșit și-mi plecasem ochii ca un băiat de școală surprins asupra găinelor de hîrt [i]e ce le face într-ascuns și pe sub bancă. Dar luîndu-mi inima-n dinți, pentru că, în fine, trebuia... - D-ta! zic. - Eu? Glumești, zise ea... și albul dat pe față nu putu opri ca fața ei să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
face cu degete într-adevăr lungi, delicate, albe, însă pătrunse de măduva de leu. Ajunserăm cu toții la moară. Salutarăm pe sas, care ni deschise ușa. Era țiganul acela care ședea lângă el, povestindu-i cum în tinerețe fura cu șirețenie găinile vecinilor, atîrnîndu-le cu picioarele legate de căngi sub țundră și mergea fluierând cu țundra pe-un umăr prin sat fără ca oamenilor să li treacă prin minte ce avea el sub țundră. Sasul {EminescuOpVII 215} râdea cu zgomot, deși mi se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
doză de creativitate. Unii au mai multă pentru că au exersat-o. Un tânăr inginer pe care-l cunosc alcătuiește În fiecare zi o listă cu cele mai bune zece idei legate de subiecte extrem de variate Ă Începând cu de ce trec găinile strada până la diferite moduri de a jupui o pisică. Colegii lui abia așteaptă să vadă ce-i mai trece prin minte! Un astfel de exercițiu creativ, menit să mai smulgă câteva chicoteli, are un efect secundar minunat. Astfel, tânărul inginer
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
sau pigment pentru galben), însă ne apare atunci când conurile roșu și verde sunt stimulate în același timp. Multe vertebrate diurne au retine mixte, compuse din conuri și bastonașe; ele disting culorile, așa cum este cazul maimuțelor sau al păsărilor diurne (inclusiv găinile). Însă majoritatea animalelor (câinele, calul, vaca etc.) au retine alcătuite doar din bastonașe, insensibile la culoare. Nici măcar Majestatea Sa pisica nu pare să distingă culorile (Bonaventure, 1965). Au fost descoperite cele trei gene ale ființei umane care determină producerea celor
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Îi știa pe catârgii: soseau din te miri ce alte ținuturi, se ștergeau de sudoare, își scoteau pălăria și intrau în cârciumă să bea ca niște adevărați domni. În cele din urmă s-a destăinuit. Catarinella dăduse de mâncare la găini și la porc și se așezase pe bancă să curețe cicoare. Ochii i se luminară, se uita la el ca la o cometă, îi mângâia creștetul pentru a-l face să-i spună tot ce avea pe suflet, și își
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
puțin la noi, spaima ni se trăgea din orice ungher și din orice umbră. Noi copiii nu mai știam nici măcar să râdem sau să ne hârjonim. Dacă tuna, credeam că e semnul vreunei pedepse pe cale să sosească; dacă murea vreo găină, chiar și fiindcă s-ar fi înecat cu vreun vierme prea mare, strigătele se răspândeau în tot satul, sigur că murise de ciumă. Ne trezeam noaptea dând vina pe molimă, dar nimeni dintre noi nu știam cum se manifestă. Preotul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
riște privilegiile spre a fi alături de ei. Tommaso avea grijă să intre în casele unde era poftit, să bea un pahar de vin, neîncetând să înflăcăreze sufletele. Cei mai norocoși aveau și o saltea de paie alături de care erau cotețele găinilor, ale gâștelor și iepurilor sau țineau porcul legat într-un colț; alții aveau un schelet de lemn brut pus lângă vatră și, cel mult, un ulcior. După ușă un târnăcop, lopata, furca, o pălărie ponosită. Vizitele erau scurte, dar reușea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
viața este inepuizabilă și că tocmai moartea e cea menită s-o reînnoiască în profunzime. Temnicerii îi aruncau ceva hrană cu o privire pe care Catarinella n-ar fi avut-o nici măcar atunci când dădea de mâncare la porci sau la găini. Începea să imite glasul Catarinellei atunci când chema porcii și găinile fiecare cu nume propriu: Corcodac, groh, groh, vin stăpână, dar mai întâi stinge oala de pe foc. Apoi, făcea să vină-n goană paznicii, atât de tare hohotea. Îl găseau în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
s-o reînnoiască în profunzime. Temnicerii îi aruncau ceva hrană cu o privire pe care Catarinella n-ar fi avut-o nici măcar atunci când dădea de mâncare la porci sau la găini. Începea să imite glasul Catarinellei atunci când chema porcii și găinile fiecare cu nume propriu: Corcodac, groh, groh, vin stăpână, dar mai întâi stinge oala de pe foc. Apoi, făcea să vină-n goană paznicii, atât de tare hohotea. Îl găseau în patru labe în timp ce se tăvălea și imita grohăitul porcului, cotcodăcitul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fiecare cu nume propriu: Corcodac, groh, groh, vin stăpână, dar mai întâi stinge oala de pe foc. Apoi, făcea să vină-n goană paznicii, atât de tare hohotea. Îl găseau în patru labe în timp ce se tăvălea și imita grohăitul porcului, cotcodăcitul găinilor. Călugărul acela era nebun dacă se purta în halul ăla. Și s-au dus să informeze mai departe. Hohotele de râs ale lui Tommaso îi trezeau pe cei închiși și pe cei de pază în toiul nopții. După care, cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pe lumea toată. Așa-mi zice mie : Costică Ologu. Adică ăsta e numele meu de artist. Pe ăstălalt îl cheamă Ștefan, tot nume a-ntâia. Lui, de când a văzut fulgerul, îi zice Fane Chioru. Adică nu Orbu’, chiar dacă are orbul găinilor, poți să-l pui să facă ziua ce-ar face noaptea. Are și nume de scenă, suntem artiști amândoi, doar să ne dai o scenă adevărată și-ai să vezi ! Așa deci ! Popa ne-a dat nume frumoase, creștinești. Care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu e încă închis. Jenică, ghemuit de frig, nu-l auzi. Arătă spre gard : — A dispărut gagica ! — Ce gagică ? întrebă Tili, îndreptându-și gulerul. — Aveam noi doi o gagică peste gard, bodogăni Maca. Ne uitam, ca niște cocoși bătrâni după găini, la rotiserie. — Și unde a dispărut ? încercă Tili să-l potolească pe Maca. Nu știu, spuse Jenică. A ieșit unul din casă, tuns la chelie și cu ochelari negri. A vorbit ceva în rever, a urcat-o în mașină și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Jupuita Cătălin Dorian Florescu, Zaira Dan Lungu, Cum să uiți o femeie (ediția a II-a) Bogdan Suceavă, Venea din timpul diez (ediția a II-a) Nichita Danilov, Ambasadorul invizibil Ion Vianu, Amor intellectualis. Romanul unei educații Dan Lungu, Raiul găinilor (ediția a III-a) Dan Lungu, Sunt o babă comunistă! (ediția a II-a) Filip Florian, Degete mici (ediția a III-a) Petru Cimpoeșu, Firesc Dumitru Țepeneag, Camionul bulgar în pregătire: Gabriel Chifu, Punct și de la capăt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
G. Călinescu Ioanide nu ezită. O sprijini pe zidul din fund, dând într-o curte ce răspundea pe o stradă paralelă, se urcă sprinten pe ea, poposi puțin pe muchia zidului, care acolo era dublat de un coteț sistematic de găini, ridică scara și o întoarse pe partea cealaltă, apoi coborîalizat de cotcodăcitul păsărilor și ieși pe poartă. În răspântie, de unde se vedea și strada lui, avu gustul de a privi ce face Gonzalv. Acesta zgâlțâia clanța, apăsa soneria (stricată), părea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a unor datorii. Astfel, gazda creștea cu chiu, cu vai șapte purcei ca să plătească porumbul pe care îl împrumutase de la un om pe toamnă. Ioanide contrazis în instinctele sale naturiste, se posomorî. În cele din urmă se resemnă cu o găină friptă sau cu ouă. Femeia gazdei își acoperi gura într-un gest de zădărnicie. - N-are, boierule, nimeni găini pe aici. - Nu sunt boabe, lămuri bărbatul, scumpe foc! Cântecul unui cocoș trâmbiță o dezmințire. Femeia, înțelegînd aluzia, urmă: - Ținem cîte-un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de la un om pe toamnă. Ioanide contrazis în instinctele sale naturiste, se posomorî. În cele din urmă se resemnă cu o găină friptă sau cu ouă. Femeia gazdei își acoperi gura într-un gest de zădărnicie. - N-are, boierule, nimeni găini pe aici. - Nu sunt boabe, lămuri bărbatul, scumpe foc! Cântecul unui cocoș trâmbiță o dezmințire. Femeia, înțelegînd aluzia, urmă: - Ținem cîte-un cocoș și cîte-o găină pentru clocit, acumgăinile au căzut cloști și nu mai ouă. Puii, când ies, îi vindem
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ouă. Femeia gazdei își acoperi gura într-un gest de zădărnicie. - N-are, boierule, nimeni găini pe aici. - Nu sunt boabe, lămuri bărbatul, scumpe foc! Cântecul unui cocoș trâmbiță o dezmințire. Femeia, înțelegînd aluzia, urmă: - Ținem cîte-un cocoș și cîte-o găină pentru clocit, acumgăinile au căzut cloști și nu mai ouă. Puii, când ies, îi vindem să plătim și noi dările. Situația fiind desperată, se ținu un scurt consiliu între pietrar, gazdă, nevasta acestuia, fetele lui, de treisprezece și zece ani
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
imperceptibil din nas la oroarea de a mânca seara ciorbă, nu zise cu toate astea nimic și, făcând elogii cu mâinile în jurul farfuriei sale, ceru adeziunea celorlalți la cega pe grătar, Smărăndăchioaia dădu ghes lui Smărăndache să spună chestia cu găina. - Spune întîmplarea cu găina, îndemnă și Hagienuș, care o știa și el. Smărăndache zise că Conțescu căpătase de acasă o găină și boabe pentru ea și hotărâse s-o taie. Însă găina începuse să ouă. Un ou pe zi, asta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
oroarea de a mânca seara ciorbă, nu zise cu toate astea nimic și, făcând elogii cu mâinile în jurul farfuriei sale, ceru adeziunea celorlalți la cega pe grătar, Smărăndăchioaia dădu ghes lui Smărăndache să spună chestia cu găina. - Spune întîmplarea cu găina, îndemnă și Hagienuș, care o știa și el. Smărăndache zise că Conțescu căpătase de acasă o găină și boabe pentru ea și hotărâse s-o taie. Însă găina începuse să ouă. Un ou pe zi, asta convenea lui Conțescu, atât
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]