18,328 matches
-
bastarzilor! Doi dintre mercenari se străduiau să se repună pe picioare, În timp ce sergentul burtos se ivise dinspre taluzul podului, căutându-l cu ochișorii săi porcini, taman la vreme ca să primească În față blestemele. Își chirci buzele scârbit, descoperindu-și dinții galbeni și strâmbi. Străinul acela ne blestemă! Ne deoache! Puneți mâna pe necromant! Oamenii se opriseră din râs și acum se cruceau frenetic În numele lui Hristos. Apoi, după ce Își Înșfăcară din nou lăncile, se avântară În urmărirea lui Dante, care Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rostește celebra replică precizează limpede că nu face decât să citeze vorbele altcuiva, un autor contemporan cu Terențiu, al cărui nume istoria, ingrată cum e, nu l-a reținut. - Dacă mister Adam dorește micul dejun, este rugat să apese butonul galben de lângă comutator. Vocea cu inflexiuni profesionale venea dintr-un difuzor din perete și aparținea unei femei tinere, dacă auzul meu Își conservase acuratețea; În orice caz, avea un timbru plăcut și odihnitor. Of course, mister Adam dorea micul dejun cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că lor noul domn - n-ar avea parte de domnit nici până ajungem noi cu peșcheșul! - nu le-a tăie căpățâna. Cel mult, două-trei tapangele la spinare. Avem să avem și noi oamenii noștri în Moldova. Dar de unde ați strâns galbenii? - întrebă hanul. Am înțeles că ați rămas fără o lescaie. Nici chiar așa, mărite han! - glăsui spătarul. Nu știi vorba ceea? „Săracă țară bogată, bate vânt și crește piatră”. Dar dacă dai piatra la o parte, aurul strălucește până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zboare în formă de V, cum fac suratele ei, ar ieși din rând și-ar zbura în formă de Z. Episodul 94 LA PUPA în timp ce vorbeau ei astfel, Marea Neagră, prinsă între două imperii își înteți hula. Se făcură palizi, apoi galbeni și-apoi plecară mai încolo Barzovie-Vodă și tăcutul Broanteș, în această ordine. Spătarul Vulture și țigăncușa Cosette păreau să n-aibă nimic, ceea ce ne face să spunem că dacă pe unii oameni hula îndepărtează, pe alții îi apropie, întocmai cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
până nevrednicele slugi vor prinde niscaiva curcani și bouri, să putem prânzi. în cerdac, pe o masă rotundă din stejar de Borzești, adăstau străchini cu apă călduță pentru ca boierii să-și spele degetele și ghiulurile de praful drumului. în spatele jilțurilor galbene de nuiele așteptau cu ștergare albe de cânepă slujnicuțe tinere de 16-17 ani. După ce oaspeții își clătiră degetele și ghiulurile, gazda bătu de șase ori din palme și-ntr-o clipită se iviră slujnicuțe nu cu mult mai mature decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe un scăunel, prinzându-și capul în palme. Stătu așa o vreme, cu Ximachi alături, în picioare, care nu zicea nimic, respectându-i durerea. într-un târziu, Vodă ridică privirea: — Și nu mai avem nimic, nimic? — Mai avem vreo șapte galbeni, pentru drum - răspunse Ximachi. Vodă își șterse o lacrimă, apoi se ridică încet și luă de pe o policioară un pumnal ruginit. Ximachi tresări: — Ce vrei să faci, Măria-Ta? Cu pași șovăitori, Sima-Vodă se îndreptă spre tăviță și-și tăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
va merge, ca altădată, la șmecherul acela bătrân, Vladimir Nachmanson, să ia bani cu camătă, să strângă oaste și să se suie iar, a treia sau a patra oară, nu-și aducea bine aminte, pe scaunul Moldovei. Luă cei șapte galbeni de la Ximachi, porunci acestuia să trimită surugiii, să înhame caii și, după ce trecu în vârful picioarelor prin fața odăii lui Ramza-Pașa, intră în dormitorul Ruxăndriței. Doamna Moldovei dormea adânc, îmbujorată de cine știe ce vis. în mișcările din acel vis, plapuma îi alunecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-și amintească osmalâul. Da’ unde-ai pornit așa devreme? — După biruri, luminăția-ta - răspunse Sima-Vodă. — Bine faci - zise turcul. Da’ ia spune-mi - coborî el glasul și, pe neașteptate, îi trase complice cu ochiul - n-ai să-mi dai doi galbeni până-n iarnă? „Arză-te-ar focul veșnic pe tine și pe cine te-a adus în Europa”, gândi Sima-Vodă scotocindu-se în sân. „Mi-au mai rămas cinci”. Ii dădu doi galbeni turcului și-apoi coborî în curte. Sui cătrănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu ochiul - n-ai să-mi dai doi galbeni până-n iarnă? „Arză-te-ar focul veșnic pe tine și pe cine te-a adus în Europa”, gândi Sima-Vodă scotocindu-se în sân. „Mi-au mai rămas cinci”. Ii dădu doi galbeni turcului și-apoi coborî în curte. Sui cătrănit de mânie în caleașcă, unde-l așteptau Ruxăndrița și Ximachi. Surugiul dădu bici cailor. Rămas în mijlocul curții, cu plosca în mână, Vasâle se simți brusc înduioșat și strigă gâtuit în urma caleștii ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
întru totul - răspunse Vodă. — Bine. Semnează aici și domnie ușoară - zise turcul. Barzovie de aplecă și semnă. Firmanul rămâne la noi - spuse Ramza-Pașa și dădu să iasă, dar în ușă se opri: Auzi, n-ai cumva să-mi dai doi galbeni până la anu’? Barzovie se scotoci în sân, scoase o pungă și i-o întinse. — Luați-o pe toată și s-o folosiți sănătos. — Ești cu adevărat un domn. O să țin minte - spuse Ramza-Pașa și ieși. Așa începu a doua domnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
scaunul papal să le ofere acestor tineri studioși și mijloacele materiale șederii aici. — încă o dată mă plec în fața adâncii dumneavoastră intuiții - răspunse Metodiu. Noi, chiar de-am vrea, n-am putea ajuta cu nimic împlinirea acestei vechi dorințe, căci toți galbenii noștri se duc în acel sac fără fund care e Stambulul, nemaivorbind că la marginile pământului nostru stau alții, cu saci mai mici, dar tot cu fundul lipsă. Roma a făcut nu cu aur puțin atâtea cruciade. I-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spuse turcul către cei trei ieniceri din subordine, care-l priveau cu gura căscată de admirație. — Despre ce sfeșnice vorbiți? - întrebă grecul. — Ei, am zis sfeșnice c-așa mi-a venit - răspunse turcul - dar puteam zice la fel de bine mahmudele, drahme, galbeni, cocoșei, icoane, cercei, inele, cruciulițe... — N-am - zise grecul. — Nimic, nimic? - făcu turcul. — Un camarad de-al dumneavoastră m-a oprit mai în susul râului și... - suspină grecul - tot ce-am agonisit... — înțeleg - spuse turcul. Unii din noi sunt mai răi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
face? — Considerați c-a fost cinstea mea - spuse grecul. Abia dac-ați ciugulit câte ceva, ca vrăbiuțele. Fără ironii! - zise turcul. Vrăbiuță e mă-ta. Pe mine nu mă faci vrăbiuță. Te mai întreb o dată: cât costă? — Socotind și rachiul, doi galbeni - zise Georgios. — Mult - spuse turcul. Enorm. Doi galbeni pentru niște măsline și-o șuncă împuțită? Cum a fost șunca, băieți? - se-ntoarse șeful spre ieniceri. — Putea de trăsnea - răspunse cel fără un ochi. Abia am putut-o înghiți. — Păi vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
grecul. Abia dac-ați ciugulit câte ceva, ca vrăbiuțele. Fără ironii! - zise turcul. Vrăbiuță e mă-ta. Pe mine nu mă faci vrăbiuță. Te mai întreb o dată: cât costă? — Socotind și rachiul, doi galbeni - zise Georgios. — Mult - spuse turcul. Enorm. Doi galbeni pentru niște măsline și-o șuncă împuțită? Cum a fost șunca, băieți? - se-ntoarse șeful spre ieniceri. — Putea de trăsnea - răspunse cel fără un ochi. Abia am putut-o înghiți. — Păi vezi, meștere? - făcu turcul către Georgios. Și ceri doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pentru niște măsline și-o șuncă împuțită? Cum a fost șunca, băieți? - se-ntoarse șeful spre ieniceri. — Putea de trăsnea - răspunse cel fără un ochi. Abia am putut-o înghiți. — Păi vezi, meștere? - făcu turcul către Georgios. Și ceri doi galbeni? Vrei să iei pielea de pe noi? Unde te trezești? în Cipru? — Atunci spuneți dumneavoastră cât face și eu sunt mulțumit - zise Georgios. — Un galbân e bine? — E bine - răspunse grecul. — Ba nu e bine - zise turcul - asta înseamnă că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
grecul. — Erau dușmani, spuse vameșul. Dușmanul nu lasă nimic. — Erau îmbrăcați ca dumneavoastră, cu fes, cu șalvari... — Eee, câți nu fac la fel ca după aceea să spună că erau turci! surâse vameșul. N-am ce vă face. Plătiți zece galbeni pentru lipsă de încărcătură. — Luminăția-voastră, dar a fost cu noi un tovarăș de-al dumneavoastră care-a văzut tot, a coborât adineauri, Suleiman. — Poți matale să fii prieten și cu tata, zise vameșul. Ori plătești galbenii ori, dacă nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vă face. Plătiți zece galbeni pentru lipsă de încărcătură. — Luminăția-voastră, dar a fost cu noi un tovarăș de-al dumneavoastră care-a văzut tot, a coborât adineauri, Suleiman. — Poți matale să fii prieten și cu tata, zise vameșul. Ori plătești galbenii ori, dacă nu poți plăti, te-ncărcăm noi. Cu ce? făcu înspăimântat Georgios. — Cu oi! răspunse turcul. Cu patruzeci de oi. Le duci până la Brăila și le dai unuia Mustafa, care te va aștepta acolo. — Și cu ce acte? - zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să creadă că urletul vântului devenea insuportabil. Singura lui speranță era să vadă vulturii zburând în zori. Zbura foarte sus, în cercuri. Dedesubtul lui, în lumina neclară a primilor zori ce abia se iveau în depărtare, totul era o masă galbenă de praf în suspensie, care făcea să te gândești că lumea se transformase într-un ceaun cu mămăligă din care ieșea doar, ca un bob de năut negru, vârful singuratic al masivului muntos. — Căcat! Nu se vede nici pe dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
carnea ta, caută căldură și hrană, vezi ca prin ceață, flacăra lumînării pîlpîie și imaginea tremură, fecioara Își alăptează pruncul. Sub pleoape lumina se Înghesuie dinlăuntru. Culorile vor să fugă din tine și se-nvălmășesc toate acolo Între gene. Chipuri galbene, chipuri violete, date cu bronz, ca fetele noastre la demonstrația de chimie În laboratorul de la subsol. Buze și obraji se Încheagă, se descompun Într-o singură secundă, În lumina alba de magneziu care trădează pînă și fisurile unui fir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
deșert, Înainte și după. Oare aceste amintiri fugare Îmi justifică euforiile, orgoliul, frica? Ăsta-i un loc al aberațiilor, sînt gata să spun, simt dinții mici, ascuțiți, de rozătoare cum Îmi ronțăie creierul paralizîndu-mi centrii motori. Și deodată o limuzină galbenă traversează hîrtia. În după-amiaza zilei acelea - Birgit m-a sunat abia seara la șapte să-mi spună că R. a murit - am fost la vernisajul unei expoziții a pictorilor amatori. Trebuia să scriu un articol pentru revistă. Un tînăr frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dobitoacele cu obligațiile și frica lor și din rîsul acelui Dumnezeu a aparul moartea rîsului și au apărut Întunericul și frigul și spectatorii au adormit zgribuliți În cojoace sub narcoza propriei lor respirații și au visat clovni uriași cu coame galbene zburînd deasupra pămîntului ca niște torțe Îndepărtate și cortul circului nu s-a aprins... și atunci a apărut În locul rîsului, acolo, În mijlocul arenei o carte cu foile subțiate și palide, aproape friabile, cu paginile mîncate de o lepră vineție, spongioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să fii atît de... — N-ai vrea să ne ridicăm, altfel devin patetic. CÎnd merg gîndesc mai coerent. O cotiră pe o alee desfundată. Cruci și lespezi Îngrămădite de-a valma În mormane informe. Morminte surpate cu ochiuri de apă galbenă, miloasă. — Privește cum arată realitatea; stenică și plină de optimism. Tablourile mele sînt prea terifiante. Nu sînt reprezentative. Noroc cu morții ăștia că ei au reprezentat altă societate, dar nici asta nu te absolvă - toți au dosare de cadre. Bacovia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care-și jucau șișul În mînă ca zarurile la barbut, copii botezați la gura cuptorului, semănînd cu niște Îngerași de boia, flăcăi Întinși pe un pat de pietriș, burta lor un mac sîngeriu cu petalele larg desfăcute și femeile sfinte, galbene pînă-n albul ochilor, litania lor tărăgănată, potrivită după o magică știință a ritmurilor la uruitul egal al cărucioarelor Încărcate cu argilă. Sudalma, blestemul și bocetul, un cîntec ritual, uniform și continuu ca susurul neîntrerupt al zilei, format din toate sunetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ie mai mulți dă 300 sute dă oameni, eh? — De, ar trebui să ajungă, dar — Mai s-atașează, n-ai grijă, că vin alea borțoasele și țiganii cu toată liota și schilozii ăia În cîrje și LÎngă perete o față galbenă, lividă, o cămașă decolorată de soare, doi ochi care privesc În gol, un bărbat fără vîrstă - nu vede, nu aude, nu vorbește țpentru că ei nici nu-și dau seama de utopie nici nu observă că balonul a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pă ciment, da lor nici că le păsa, zicea că ce să-și piarză ei rîndul — Nu mai e decît o navetă! Rumoarea s-a oprit ca prin farmec. Vocile au amuțit. Tocmai acum cînd mergea atît de bine. Fața galbenă se uită În spate, Își mișcă buzele parcă ar număra. Coada se Întinde pînă dincolo de bufetul Alba. Se strecoară Încet din rînd și o pornește cu pași clătinați spre betonieră. Șirul mai rămîne cîteva clipe neclintit, apoi oamenii Încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]