3,294 matches
-
-l mai răstignească a doua oară dușmanii Cei ce ne-au Încălcat Când au plâns și pietrele-n noaptea Învierii ... glas de recunoștiință pentru toți cei care au căzut Pentru Moldova dintre Nistru și Prut Era În zilele când orașul gemea, cu rănile sângerânde. Pe străzile largi ale frumoasei așezări mai stăruiau resturi ale mașinii de război. În careul din curtea școlii, fiecare dimineață se Încheia cu rugăciunea pentru ostașii români căzuți la Dalnic, Odesa, apoi Crimeea, Caucaz, Cotul Donului. Cu
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
și 250 g zahăr. Aceste rotunduri se coc la foc mic (nu au voie să se rumenească). Aceste rotunduri coapte cu albuș deasupra se împerechează 2 câte 2 cu crema de mai jos, cu albușul în afară: Crema: 1 borcan gem numai de caise, care trebuie frecat spumă, după ce îl dăm prin mașina de tocat carne și-l amestecăm cu 250 g miez de nucă (nu se pune nici un fel de arome). După aceea trecem fiecare prăjitură prin nucă măcinată
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
tot grișul fiert în care am pus un praf de sare când a fiert grișul. Apoi pe un fund de lemn punem prima foaie și pe ea punem un strat din crema de griș, punem altă foaie și așezăm - întindem gem acrișor de vișine (2 borcane de 400 g borcanul) frecat spumă gemul punem a treia foaie pe care o ungem cu restul rămas din crema de griș, iar deasupra punem foaia a patra pe care n-o ungem cu nimic
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
1000 Să-ți strig cu disperare cît sînt de chinuită. De cîte ori suspinul în piept mi-l sugrumam Și-ți ocoleam privirea, deși ți-o căutam. Ce chin să taci văzîndu-l pe cel care-l iubești Cum suferă și geme! Iar tu să-l chinuiești, v. 1005 Cînd numai cu-o privire tot chinu-ar fi apus. Dar tot acea privire ce jale-ar fi adus! AH!28 amintindu-mi ura, mai rău mă frămîntam Că nu de-ajuns de tainic
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ispitită Să-ți strig cu disperare cît sînt de chinuită. De cîte ori suspinul în piept mi-l sugrumam ) Și-ți ocoloeam privirea, deși ți-o căutam. Ce chin să taci văzîndu-l pe cel care-l iubești Cum suferă și geme! Iar tu să-l chinuiești, Cînd numai cu-o privire tot chinu-ar fi apus. v. 1006 Dar tot acea privire ce jale-ar fi adus! v. 1007 AH! amintindu-mi ura, mai rău mă frămîntam Că nu de-ajuns de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
existențe Cu-o mască pe suflet, Cu inima sfâșiată De gheare înghețate, Găsită și abandonată În milioane de secvențe, Iubire, ură și păcate... Pasul îmi este incomplet, Poate că sunt o întâmplare Sau doar un bocet indecent... Și ruga îmi geme a iertare. În jungla Propriei mele existențe Sunt un argument Plin de ...coincidențe. Realitate sau coșmar Același gust amar Și fără diferențe! ILUZIA UNEI IUBIRI Simt în mine o flacără Care îmi dă Iluzia unei iubiri. Dacă flacăra din mine
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
străbătu iute prundișul umed și scăldă picioarele lui Robinson, care zăcea cu fața-n nisip. Pe jumătate inconștient încă, omul se ghemui și se târî câțiva metri spre plajă. Apoi, se rostogoli pe spate. Pescăruși negri și albi se-nvârteau gemând pe cerul albăstrui în care-o urzeală albă ce se destrăma spre răsărit era tot ce mai rămăsese de pe urma furtunii din ajun. Robinson făcu un efort să se așeze și simți numaidecât o durere crâncenă-n umărul stâng. Țărmul era
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fracturi costale la hemitoracele stâng, având la fundul acestuia și o colecție probabil de sânge. La ora 11 am intrat cu el În sală. Profesorul Moruzi, lonel Bogdan și internul Mihăiță Popescu au intrat În sală. Rânitul, dopat cu analgetice, gemea Înfundat și tușea intermitent, stropindu-ne cu sânge. Bolnavul a fost intubat cu eter pe sonda traheala. Mai Întâi i-au golit spațiul pleural de sângele revărsat și zdrențe din cămașă. Apoi s-a trecut la verificarea integrității pulmonului. Avea
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
enervat. N-a spus nimic, l-a privit pe tânăr cu un ușor dispreț și a ieșit. A venit imediat o asistentă și i-a făcut o injecție. În scurt timp, tânărul s-a calmat. Nu se mai văita, doar gemea încetișor. Atunci, le-am cerut femeilor care-l însoțeau să aștepte pe hol. — Da’ mata ce ai? — Tot piatră la rinichi. Au ieșit, iar tânărul a sărit din pat și a dispărut în spatele ușii de la toaletă. A gemut un timp
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
văita, doar gemea încetișor. Atunci, le-am cerut femeilor care-l însoțeau să aștepte pe hol. — Da’ mata ce ai? — Tot piatră la rinichi. Au ieșit, iar tânărul a sărit din pat și a dispărut în spatele ușii de la toaletă. A gemut un timp, după care și-a făcut apariția victorios. — Gata, am scăpat. A ieșit piatra. A făcut poc în w.c. — Ai văzut ce simplu a fost? Ascultă, tinere, am adăugat, fără să-l privesc, un bărbat trebuie să-și rezolve
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
cor, teatru, scenete - unde ne distram de minune și plăcut cu întregul tineret școlar al satului și din satele vecine. Toate aceste jocuri și baluri de la noi începeau de obicei cu hora mare cu strigături: unde joc Horodnicenii, acolo pământul geme, de opinci și de oghele, ca echivalent spiritual al doinei, ambele produse ale spațiului mioritic. De mic copil am trăit în acest univers, în această tulburătoare și fascinantă lume a țăranului muncitor legat de glia sa, de bucățica lui de
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
de mine. Era din ce în ce mai liniștită. Dacă în urmă cu câteva zile urla și zgâria pereții de durere, acum era liniștită. Durerile tot existau, dar nu le mai dădea importanță, sau poate că nici nu mai avea putere ca măcar să mai geamă. Se uita mereu la noi, la mine și la fată. Nu-i păsa dacă veneau alte persoane să o vadă. Am întrebat-o de câteva ori dacă își dorește să vadă pe cineva anume. Nu voia. Am întrebat-o dacă
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
refuză să-1 înmormânteze, sperând că tânguirile sale vor sfârși prin a-1 învia. De-abia când corpul lui Enkidu începe să se descompună, Ghilgameș se înduplecă și Enkidu este îngropat cu mult fast. Regele părăsește cetatea și rătăcește în deșert, gemând: "Nici eu, murind, n-am să mai fiu, precum Enkidu?" (tab. IX, col. I, r. 4)45. El este terorizat de ideea morții. Aventurile eroice nu-J mai pot alina. De acum înainte, singurul său țel este să scape de destinul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prezintă decăderea morală, fie direct, fie indirect, ca expresie a unui refuz de a găsi o cale de salvare a eului creator sau a lumii ("sufletul meu nu mai are haine și umblă-n pielea goală ca femeile", Clișeu, "fetele gem noaptea lângă șanțuri/ cu inelul pântecului gol", "după hanuri mucede, întruna/ sânurile se pupă, șoldurile țipă.", Mahalale) și imaginile sacralității sunt mutilate, nu există ideal sau idealizare ("Maica Domnului sluțită avea ochi de castane", Corespondență pe un arbore, "când Maica
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
găsesc locul. Lumea se transformă într-un teatru, oamenii nu sunt decât măști fade, societatea este una a decăderii, iar ironia amară ia naștere tocmai din conștientizarea acestei inutilități ("Ridicoli Don Chișoți prin vechi saloane/ privim năuntru grave draperii:/ umbrele gem goale pe sub masă/ latră câinii ultimei isterii", Trotuarul din memorie). Atât tabloul descris, cât și vocabularul utilizat pentru conturarea lui transmit aceeași senzație de lume în putrefacție, existența pare să fie un perpetuu coșmar în care cadavrele în descompunere ocupă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
vîntul/ Și-ntunecă lumea/ Un cer ca pămîntul/ Și codru pe codru/ Se umple de clocot,/ Iar toamna în hohot/ Le cîntă prohodul...” Următoarele versuri redau exaltarea și spaima în fața marii amenințări: „Și parcă mă cheamă,/ De crengi atîrnînd,/ Avesalomi gemînd/ Cu plete ncîlcite.../ De spaimă mă prind/ Priviri rătăcite,/ Și mintea de zgomot,/ Nimic nu-nțelege...” Chemarea furtunii este o chemare a pămîntului, a morții, iar poezia, în ansamblul ei, lucru clar exprimat spre final, e un „Mai am un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
minte cea cu Avesalom atîrnînd de crengile copacilor. în versetele biblice care o descriu nu-i notat nici un gest, nici o vorbă de-a acestuia. Avesalom e înfățișat ca o țintă mută; nu se zbate, nu strigă. Bacovia și l imaginează „gemînd”8), nu singur, ci multiplicat, chemîndu-l să-l elibereze. Simțea, oare, vreo afinitate cu el? Cred că da, căci unde e compasiune, trebuie să fie și asemănare. Pînă la 24 de ani, cînd scrie „Furtună”, Bacovia avusese motive, nu o dată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ani, cînd scrie „Furtună”, Bacovia avusese motive, nu o dată, să se considere, moral, un Avesalom. După alți douăzeci de ani, cînd o publică, are și mai multe, căci în fața sa stă, sumbru, spectrul țintuirii definitive în provincie. Acum și el „geme” ca lovit de fatalitate. Cea de-a doua reminiscență școlară din această poezie (de asemenea foarte potrivit folosită) e referirea la Romulus: „Și-aș vrea ca să mor/ Ca Romulus Rege,/ Uitat, legendar...” în aceste trei versuri sînt rezumate cîteva pagini
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cît și în cele de grup, cum se întîmplă în aceste versuri de Grigore H. Grandea: „Dar un fior d-odată mulțimea o coprinse./ Cum valurile mărei, de vînturi iuți împinse,/ Merg de se sparg de țărmuri, ea se-ndesă gemînd/ Spre porțile grădinei [în care se ivise o femeie „frumoasă ca păcatul”- n. m], în cale tot spărgînd”4). Pentru Eminescu erotica e cea mai vie sursă de fiori: „Cu geana ta m-atinge pe pleoape,/ Să simt fiorii strîngerii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
presă, discuțiile despre igienă aveau ecou însă doar la un public restrîns, în majoritate feminin, alcătuit din persoane sensibile, precum „eroina” poemului lui Bacovia: „Ea crede c-aș fi atacat... Și cînd o sărut se teme,/Dar sclavă plăcerii, ea geme/ Și cere un lung sărutat.// Pe urmă, cînd spasmul a dispărut,/își udă-n parfum o batistă - / O pune pe gură, și tristă/ Ea șterge un ftizic sărut”.13) Bărbații - inclusiv poetul, care „relatează” clinic toate gesturile - nu prea aveau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
În urma terminării săpatului porumbului, constituit ca prim moment al a acțiunii, al subiectului. După sosirea lor, fiecare Își caută refugiul din fața celor rămase de făcut. Paraschiv, Nilă și Achim s-au ascuns pe unde au putut și s-au culcat gemând de trudă, fetele au plecat la râu să se scalde, Moromete a ieșit În drum, să găsească pe cineva ca să stea de vorbă, iar Catrina, mama, a rămas singură, să mulgă oile, să facă de mâncare și să Întindă masa
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Ce parcă ai Începe să Îmbătrânești. Te ramolești, Îți pierzi memoria.” Pe acest fond, apărea amintirea iubitei de la Charlotenburg, un leitmotiv al nuvelei. Semnele schimbării apar În finalul acestui episod, gestul personajului având semnificații premonitorii. „Aproape ajunsese când auzi tramvaiul gemând metalic În urma lui. Se opri și Îl salută lung cu pălăria. Prea târziu! - exclamă. Prea târziu.” Astfel se pregătește trecerea spre spațiul irealului. Episodul al doilea, cel mai lung dintre toate, dezvoltă planul secund și sporește ambiguitatea textului. Grădina „țigăncilor
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ninge decembre, Potopul de fulgi ne-nconjoară, Simt frig strecurîndu-se-n membre Și-un fir de curent mă-nfioară. Cînd văd ce prăpăd e afară, Cum vîjîie Crivățu-n ramuri Regret că n-am pus astă vară Și rîndul al treilea de geamuri. Gem plopii, la vînt țin isonul Iar creieru-ncepe să-mi arză Că n-am etanșat și balconul Și-ngheață butoiul cu varză. Nămeții-s cît gardul pe stradă, Pendula măsoară secunde, Iar mîine ieșim la zăpadă Și nu știu lopata pe
DECEMBRIE (?n epoca de aur) by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84342_a_85667]
-
căruțele încărcate cu scriitorii de atunci, nu numai din Moldova, ci din toate provinciile românești aflate în exod. Unde se duceau ? Ce voiau ? Cu ce mijloace ? Numai voința săvârșește astfel de miracole. În anii 1916-1917 și următorii, când România a gemut sub năvala armatelor habsburgice și willhelmine „Academia bârlădeană” rămăsese unica noastră academie, o academie în căruță, care străbătea drumurile spre sate, ca să spună văduvelor și orfanilor, părinților, tineretului combatant pe fronturi că nu s-a terminat, că nu se poate
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
slavă domneasca mea povară Eu ce pe hrisoave semnai Ion Pillat; Am cârmuit poporul de versuri ca pe-o țară Și legiuiri de aur cu ritmul meu i-am dat, Acum nu mor și nimeni pe groapa-mi să nu geamă Ca-n basmul Mioriței fac nunta și mă duc Pe Argeșul din ceruri unde-n etern mă cheamă Strămoșii Eminescu, Alecsandri, Coșbuc... Peste un an, la 22 noiembrie 1946, Voiculescu primește o nouă lovitură. Fulgerător îi încetează din viață soția
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]