2,893 matches
-
solemn să sacrifice prizonierii romani (cf. Orosius, VII, 37), iar În 539, femeile și copiii goților sunt sacrificate, la rândul lor, de franci prin Înecare În Pad (cf. Procopius, II, 25, 9). Chiar și după convertirea la creștinism, unele populații germanice Își păstrează obiceiul de a-și vinde sclavii - În definitiv, prizonieri de război - altor populații germanice care Îi foloseau pentru jertfe. În concluzie, la sfârșitul secolului al VIII-lea, Capitulare de partibus Saxoniae trebuie Încă să-i amenințe cu pedeapsa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt sacrificate, la rândul lor, de franci prin Înecare În Pad (cf. Procopius, II, 25, 9). Chiar și după convertirea la creștinism, unele populații germanice Își păstrează obiceiul de a-și vinde sclavii - În definitiv, prizonieri de război - altor populații germanice care Îi foloseau pentru jertfe. În concluzie, la sfârșitul secolului al VIII-lea, Capitulare de partibus Saxoniae trebuie Încă să-i amenințe cu pedeapsa capitală pe cei care aduceau jertfe umane: „Oricine a sacrificat un om demonului și, după obiceiul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
era prezent În ideea de jertfă, după cum o dovedește o informație lexicală: termenul englezesc to bless provine de la germanul bl½dis½n, „a stropi cu sânge (provenit de la jertfe)”. Din datele expuse mai sus reiese clar că obiceiul jertfelor umane În lumea germanică din perioada antică a continuat până În epoca medievală, punându-i-se capăt abia În momentul În care morala creștină a fost adânc Înrădăcinată, făcând acest obicei inacceptabil. Este așadar firesc faptul că, În lumea nordică, jertfele umane au continuat până
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cum se aduc ofrande? Știi cum se sacrifică? (trad după Mastrelli, 1951). Dacă nu ar fi existat reguli precise pentru rugăciune, jertfă, ofrandă, sacrificiu, aceste versuri nu ar fi avut nici un rost. Dar și acesta este un domeniu al religiei germanice În care tăcerea izvoarelor nu permite nici măcar presupuneri. BibliografieTC "Bibliografie" Behm-Blancke, G. (1983), „Kult und Ideologie”, În AA.VV., Die Germanen, vol. I, Berlin, pp. 363 sqq. Campanile, E. (1981), Studi di cultura celtica e indoeuropea, Pisa. Campanile, E. (1988
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
609 Religia germanilor (Enrico Campanile) 611 1. Numele de „zeu” 611 2. Mitul originilor 612 3. „Interpretatio romana” a religiei germane antice: divinitățile majore 613 4. Spațiile sacre 615 5. Divinități antice „periferice”: mamele 617 6. Preoții 619 7. Religia germanică În evul mediu nordic 620 8. Analiza dumeziliană a religiei germanice. Zeii primei funcții 621 9. Zeul celei de-a doua funcții 627 10. Divinitățile minore 631 11. Știința profeției 635 12. Jertfa 636 Bibliografie 638 INDEX Index de divinități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
2. Mitul originilor 612 3. „Interpretatio romana” a religiei germane antice: divinitățile majore 613 4. Spațiile sacre 615 5. Divinități antice „periferice”: mamele 617 6. Preoții 619 7. Religia germanică În evul mediu nordic 620 8. Analiza dumeziliană a religiei germanice. Zeii primei funcții 621 9. Zeul celei de-a doua funcții 627 10. Divinitățile minore 631 11. Știința profeției 635 12. Jertfa 636 Bibliografie 638 INDEX Index de divinități, personaje mitologice și eroi 643 Index de nume de personaje istorice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Aurel Cosmoiu, Octavian Neamțu, Maria Mihai, Cristofor Dancu, Vintilă Horia, Valeriu Anania), iar numărul 4/1943, lui Ion Petrovici (colaborează Constantin Micu, Vasile Netea, Pericle Martinescu, Romulus Vulcănescu). Despre literatura germană scriu Mihai Isbășescu (Începuturile literaturii germane, Credință și mitologie germanică, Drama pascală germană în Evul Mediu, Minnesangul german) și Petronela Negoșanu (Specificul expresiei în romantismul german). Alte studii de literatură universală publică Dragoș Vrânceanu (Giovanni Papini), Ovid Caledoniu (Rainer Maria Rilke), Victor Buescu (Bimilenarul lui Titu Liviu), Alexandru Marcu (Carducci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286641_a_287970]
-
Innsbruck îi va împiedica pe unguri să vină la Oradea"172. În privința Ungariei, sentimentele lui Iorga erau cele ale multor intelectuali români: întrucît atît Ungaria cît și România erau locuite de națiuni nonslave și nonguvernamentale înconjurate de popoare slave și germanice, lui Iorga i-ar fi plăcut instituirea unei colaborări ungaro-române mai strînse, dar bazată pe statu-quo. După părerea lui, Ungaria era aliatul logic al României, dar această colaborare era zădărnicită de atitudinea ungurilor. Apoi repeta vechea zicală: "Fiecare popor trebuie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fost dintotdeauna fluide. Vechile hotare - ale Romei și Bizanțului, ale Sfântului Imperiu Roman și ale Europei creștine - corespund Îndeajuns de mult cu diviziunile politice ulterioare pentru a sugera o continuitate autentică: delicatele puncte de contact dintre Europa slavă și cea germanică erau la fel de clare pentru Adam din Bremen, un scriitor din secolul al XI-lea, cum ne sunt nouă; frontierele medievale ale creștinătății ortodoxe și catolice, din Polonia până În Serbia, se mențin și astăzi, iar ideea unei Europe scindate În două
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lumii, un european, ci numai un german provincial. Desigur, Franța și Germania nu mai sunt referințele-cheie. Dar alegerea enunțată de Heine Între două tipuri de patriotism se aplică destul de bine situației europene contemporane. Dacă Europa de astăzi ia o turnură „germanică”, contractându-se „ca pielea tăbăcită la frig” Într-un provincialism defensiv (ipoteză sugerată de referendumurile francez și olandez din primăvara anului 2005, În care proiectul Constituției Europene a fost respins cu o majoritate fermă), atunci ocazia va fi ratată, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dacă ar fi să reluăm expresia folosită de Jean Monnet în lucrearea sa, Mémoires, aparțin, din fericire, Istoriei. Din această perspectivă, putem spune că alsacienii au făcut, din reuniunile lor tradiționale numite Stammtisch, un compromis cultural între chermesa de origine germanică și festinul rabelaisian. Spre deosebire de procesul vinificării ce poate fi realizat la scară mică, cel de fabricare a berii implică un personal numeros și specializat, angrenat într-un ansamblu industrial de regulă complex, care depinde de anumite structuri financiare tot mai
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
concepție rezidă vuitorul studiilor de istorie literară. În cadrul acestui domeniu imens - practic identic cu întreaga istorie literară - avem, fără îndoială, subdiviziuni demarcate uneori după criteriul lingvistic. Avem, în primul rând, gruparea în cadrul celor trei principale familii lingvistice din Europa - literaturile germanice, cele romanice și cele slave. Literaturile romanice au fost deosebit de frecvent studiate în strânsă corelație, începând cu Bouterwek și sfîrșind cu Leonardo Olschki care a încercat să scrie o istorie a tuturor acestor literaturi pentru perioada medievală. *14 (d) Literaturile
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
cele romanice și cele slave. Literaturile romanice au fost deosebit de frecvent studiate în strânsă corelație, începând cu Bouterwek și sfîrșind cu Leonardo Olschki care a încercat să scrie o istorie a tuturor acestor literaturi pentru perioada medievală. *14 (d) Literaturile germanice au fost studiate comparativ numai în ce privește evul mediu 82 timpuriu, când influența apropiată a unei civilizații teutonice comune se mai poate simți foarte puternic. *15 (e) în ciuda opoziției obișnuite a savanților polonezi, strânsele afinități lingvistice ale limbilor slave, laolaltă cu
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
cromatism orientalizat al luminii din sud, cu un idilism exuberant sau spiritualizat al picturii românești decelabile la un Verona sau chiar Vermont. Temele medievale, care devin monedă curentă în pictura prerafaeliților, ca și ilustrarea unor legende sau episoade din eposul germanic, își transmit în ecou puterea de seducție. Spiridon Antonescu nu vede în vehicularea unei recuzite simboliste de inspirație böckliniană o formă de epigonism, aceasta pentru că alfabetul sensibilității simboliste, cu iconurile proprii, configurase deja un vocabular simbolist european, la îndemâna oricui. Credem
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Jan Toorop, George Minne și Willy Schlobach, "(...) tindeau să se bazeze pe sursele literare ale lucrărilor și s-au străduit să descrie o état d'âme, spre deosebire de o reproducere fidelă a realității"476. Fenomenul secesionist ia naștere în spațiul artistic germanic, pentru prima oară la München, în 1892, când aproape o sută de artiști se reunesc pentru a crea Secesiunea, care se propagă curând și în alte orașe: Berlin, Dresda, Düsseldorf, Weimer, Karlsruhe. Secesionismul berlinez este declanșat de respingerea pictorului norvegian
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Sythi furŏ chrestinați de Românii din Dacia" (ibidem). Heliade este cel care consacră ideea că "Românii christianisă pe Barbari" (p. 49). Poporul român devine astfel un focar al creștinătății și un felinar al civilizării popoarelor. Goții, avarii și celelalte popoare germanice fuseseră deja creștinate de către românii de dincoace de Dunăre, iar sămânța creștinismului fu împrăștiată printre bulgari tot de către românii stabiliți dincolo de Dunăre. O jumătate de secol mai târziu, la cealaltă extremitate a perioadei pe care am delimitat-o, N. Iorga
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
disipeze. Problemele aduse în discuție de Historikerstreit au rămas însă nesoluționate. Dacă tranșeele intelectuale au ajuns să fie acum astupate, aceasta nu s-a datorat victoriei vreunuia dintre combatanți, ci mai degrabă datorită abandonării acestora. Revenind din acest prelung excurs germanic la problematica trecutului comunist românesc, este clar că în cultura română nici nu poate fi pusă încă problema "normalizării" fostului regim (în sensul unei înțelegeri istorice detașată emoțional). După o perioadă prelungită în care statul român, prin agenții săi politici
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fiind considerate primele întreceri la aruncarea suliței. În programul Jocurilor Olimpice aruncarea suliței a fost inclusă în anul 708 e.n. în cadrul pentatlonului. Aruncarea suliței ca formă de întrecere sportivă a fost reluată de la greci de către romani și de la aceștia de popoarele germanice. Aruncarea suliței este o aruncare de tip azvârlire, ca și aruncarea mingii de ină. Ea nu este prevăzută în aria curriculară de educație fizică în învățământul eneral și aspectele învățării tehnicii acesteia are în vedere etapa învățării la atleții in
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]