4,147 matches
-
mulțumesc, dar te refuz... de astă dată! Iată, se lasă întunericul... Trebuie să merg: mama cred că este deja îngrijorată... Tainicele cărări ale iubirii - Că nu a sosit acasă adolescenta? - Ei, nu mă lua în râs! Așa s-a obișnuit...Glumeam... Să-i explici toate acele posibilități și să luați o decizie împreună, te rog! - Eugen! Nu ar fi mai bine să așteptăm ca Tinu să își revină, să putem discuta și cu el? De ce te grăbești? Nu este o grabă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a o îmbrățișa. Nu am nimic pe sub acest halat frumos... Mulțumesc mult! Surpriza ta este minunată. Ai bonus... câte săruturi dorești, dragule... - Cu atât mai mult..., ar trebui să-mi permiți. Sunt sigur că voi descoperi un trup frumos, mlădios, glumi el, reținându-și cu greu pornirea. Masa este aproape gata, sultană. Dacă vrei... - Să văd, domnule! Nu te lăuda! îl puse ea la punct și se îndreptă încruntată spre bucătărie. - Poftiți în sufragerie, doamnă! interveni el și o conduse galant, luându
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
tocmai ușor. Lucrul cel mai frumos pe care l-am primit de la viața monahală este exemplul câtorva părinți, a câtorva monahi care nu erau oameni perfecți, ci erau oameni fericiți și, nu de puține ori, aveau o capacitate de a glumi pe cont propriu cu adevărat relaxantă. Frate Michael Davide, cum îi vezi pe tinerii din zilele noastre? Ce prețuiești mai mult la ei? Lucrul cel mai frumos, care-mi place mult la tinerii din ziua de azi, este sinceritatea, capacitatea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
urcă într-adevăr pe urmele fetei, care se cățărase cu mâinile și cu picioarele. Pascalopol aștepta jos, vădit încurcat, în vreme ce Otilia, cu mâna streașină la ochi, ca un general, făcea de sus observațiuni: - Vai, ce de mai sunt! - Pentru Dumnezeu, glumi Pascalopol, n-ai de gând să te urci pe toate stogurile! Otilia nici nu-l auzise, ci continua: - Ce se vede, Pascalopol, acolo în fund, lucios, undesunt pomi? - E un heleșteu! - Un heleșteu? Auzi, Felix? Un heleșteu! Hai să mergem
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
iubesc! - Te iubesc, te iubesc, parodie Otilia, încet, fără batjocură. - Înțelegi că am găsit în tine tot ce mi-a lipsit în copilărie,că iubirea mea e un lucru serios, nu cum crezi tu. Te iubesc, G. Călinescu Otilia, nu glumi, continuă și mai exaltat Felix, sărutând genunchii fetei ușor, nu vreau să cred că m-ai înșelat, că te-ai jucat numai cu mine. Vreau să fii a mea mai târziu, când vei porunci tu. Voi munci, voi răzbi în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lasă ceva și dumitale, și copiilor, iar grosul Otiliei, înseamnă că era în toate mințile și s-a gândit la toți. E foarte firesc ca un om să-și lase averea fetei nevestei lui. - Lăsați copiii să vie la mine! glumi Simion, fără nici o relațiune directă cu chestiunea. Nimeni nu-l băgă în seamă. - Atunci, zise Aglae, ce vrei să spui? Că totul e pierdut? - Ba nu! Umila mea părere este că e mai bine pentru noica moș Costache să nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
față de Georgeta: - O iubesc, într-adevăr. Georgeta îl strânse repede de un braț și-l sărută. - Dar la mine ce cauți atunci, așa iubești tu pe Otilia? Felix se dădu înapoi, dezarmat de argument. Georgeta redeveni serioasă. - Nu, zise ea, glumesc, desigur. Iubești într-adevăr pe Otilia și o fericesc. Nu faci o crimă dacă vii la mine, oricărui bărbat îi e îngăduit asta. - Nu-i așa? se prinse Felix de precept. De Otilia sunt legatde mult, din copilărie. Și pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dumneavoastră? Conu Iorgu a devenit proprietarul celui mai rentabil local de noapte, iar moș Costache a încasat parale bune. Spune drept, moș Costache, erau noi hârtiile, frumoase? Unde le-ai ascuns? - Unde le-am ascuns eu, nu le găsești dumneata! glumi cumaliție moș Costache. - Doar nu le-ai depus la vreo bancă, să dea faliment. S-aupîrlit mulți. Stănică examină fața lui moș Costache, spre a-i surprinde reacțiunile, dar acesta îngițea de zor, cu lăcomie aperitivele. - E bine să fii bogat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
impozabil. Sau, dacă vrei, le lași obligațiunile statului, și dumneata mănânci banii. Moș Costache era gata să declare supărat că "n-are nimic", însă Iorgu se afla în fața lui ca cea mai bună dovadă că primise bani. Se mulțumi să glumească: - Când ești tânăr, n-ai bani, și când ești bătrân, dacă i-ai strâns, te pândesc rudele! - Asta așa e! aprobă generalul. De aceea eu am hotărîtsă-i cheltuiesc cu tinerețea. Zicând acestea, strânse de braț pe Georgeta și pe Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
putea ghici uimirea lui față de o astfel de nesimțire. Prudent și politicos din fire, nu-și trădă sentimentul lăuntric și medită repede asupra mijloacelor oportune pentru a scoate pe bătrân din casă. - Domnule profesor, zise el foarte ceremonios, doamnele au glumit, fără îndoială, sau e la mijloc o eroare. Eu nu sunt doctor și n-am venit să vă consult. De altfel, sănătatea dumneavoastră mi-este cunoscută, vorbește toată lumea. Am venit atras de reputația dumneavoastră de... de învățat... de... Simion se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
superiori. Stănică privi îngrijorat la moș Costache, către care se vede că afirmase că musafirii sunt prieteni de-ai lui Felix, și rectifică repede: - Ce-are-a face anul? Dumnealor, zise el către moș Costache, merg de-a valma. Lasă-i să glumească. Renunțîndu-se la orice explicație, cei de față se purtară unii cu alții ca și când s-ar fi cunoscut. Felix nu-și putea închipui ce-l determinase pe Stănică să-i aducă în casă astfel de inși. Nu era probabil nici o explicație
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
decât când mamă-sa mi-a încredințat-o cu mâinile ei (în realitate fusese, precum știa și Felix, altfel). Astea sunt intelectuale! Rușine! Nu-i vorbă, intelectuală este și Otilia, dar ce fată, ce G. Călinescu gingășie! Eu, când tot glumesc că o iei pe Otilia, în fond îmi trădez o dorință lăuntrică: s-o iei odată cu adevărat. Da, domnule, dumneata ești tânărul curat la suflet, și ea e un crin. Luați-vă și fiți fericiți! Felix scăpă cu greu de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca s-o distreze puțin, după atâta îngrijorare. Mai mult în glumă, Pascalopol întrebă pe moș Costache: - Hei, când mă chemi să-mi dai zestrea Otiliei? - Te chem, te chem, zise Costache, cu ochii în jos, răsucind țigări. - Măi, Costache, glumi Pascalopol, ție ți-e frică să scoțibanii din mână. Tu n-ai auzit că oamenii care-și fac coșciugul din viață sau mormânt de veci nu mor curînd? Scapă-te de o grijă, trăiește și tu ca un tînăr! - Dau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stănică părintelui în poartă,ca să stimulez pe bătrân, sa-l fac să se gândească la cele sfinte, cât despre mine, te asigur că sunt cel mai bun creștin, de Paști am să vin să mă grijesc. - Taci, porc de câine, glumi părintele, că știu eu cât îți face pielea. Așa sunteți voi ăștia, oamenii noi. Cu sănătate. Aglae se miră când află de sfeștanie și se-ntrebă dacă e un semn bun, sau un semn rău, dat fiind indiferentismul obișnuit al
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în examinarea cărților de joc, ca să nu mai stârnească o discuție, pe care o ghici primejdioasă. După un răstimp de tăcere, Aurica, luîndu-și fizionomia seducătoare, vorbi lui Pascalopol: - Domnule Pascalopol, dumneata de ce nu te-nsori? - Nu mi-a venit ceasul! glumi moșierul, ca să scape deinterogatoriu. - Dumneata, un bărbat așa elegant! N-ai avut niciodată o pasiune mare, nu te-a iubit nici o femeie? Dumneata trebuie să fii idolul sexului frumos. Pascalopol zâmbi, oftă către tavan, în chip de comentar la opiniile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
d-aia sânt autorități, ca să nu poată să vină... Ce să mai deranjăm atâta mândrețe de procurori și atâta amar de miliție?! Au și ele, săracele, treabă acolo, la ele, acolo-șa!... Și se uită la bătrâne să se convingă dacă glumeau. Nu. Și abia atunci se gândi la cubajul enorm de pământ ce trebuia escavat, cu lopata, într-o singură zi, de către un singur deținut și, din nou, se uită la bătrâne. Nu. Nu glumeau. Și iar se gândi, în ordine
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la bătrâne să se convingă dacă glumeau. Nu. Și abia atunci se gândi la cubajul enorm de pământ ce trebuia escavat, cu lopata, într-o singură zi, de către un singur deținut și, din nou, se uită la bătrâne. Nu. Nu glumeau. Și iar se gândi, în ordine de data aceasta, ca și cum ar fi trebuit să înghesuie totul pe singura carte poștală pe care ți-o îngăduiau ăștia s-o expediezi, o dată pe an, de la pârnaie. Întâi la părinți. Apoi la discurile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Led Zeppelin?! - Ascultați-mă pe mine! Mai lăsați-le încolo de autorități. Stăm cu ele mereu în legătură și, dacă sânt cuminți, le chemăm altădată!... Bătrânele se foiră ușor consternate. Uitîndu-se de data aceasta, dânsele la el, să vadă dacă glumește. Patricia, nelăsând să-i treacă, nici acum, degeaba apele pe la moară, examinîndu-l ca pe un microorganism și trăsnindu-l, când se aștepta mai puțin, cu copita ei verbală. - Tinere, în orice stat, un testament, autentificat de un stat, (oricît ți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
e drept, era cam franțuzită și nu crezuse deloc c-or să fie împușcați, până când colonelul Gabrea poruncise ca armele să fie încărcate și observase și privirile jegoase cu care se benoclau la dumneaei plutonierii. - Băga-mi-aș! Ăștia nu glumesc! nu uita să reproducă Doru nici urletul de durere, mai puțin glorios, al Ierbii Fiarelor, aproape concomitent cu prima salvă: fiindcă salve, n-avuseseră de ce să se plângă, fuseseră mai multe. Focul îl aprindeau mai la vale, alternativ, în două
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
așa profesor, în istoria acestui liceu probabil a fost caz unic. El care se considera bun la matematică, Kemi, Magi și Ion care țineau la frizura lor, nici nu s-au gândit să își atingă podoaba capilară au crezut că glumește și ora următoare le va spune, - Ha, ha, ha v-ați speriat ia uite, unii chiar s-au ras în cap ! Ce înseamnă frica! Însă a doua oră, pe toți patru îi dă din nou afară. - La tuns nerușinaților! Cei
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
băncile facultății profesoara Plăcintescu Floarea a văzut cam care era situația, pe cine îl interesează materia și pe cine nu. Diferența dintre ei era de 3-4 ani așa că nu se putea abține, râdea de năzbâtiile lor însă Stani vroia să glumească toată ora ea să predea și din acest diferend nu puteau ieși, decât ei să stea în spate la taifas iar ea cu francezii s-au dus mai în față. Clasa era mică și el râdea tare și zgomotos ea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
un vorbăreț însă fizionomia îl ajută în tăcerile lungi care nu pot fi interpretate în niciun caz ca obstinație de eventualul interlocutor. Umorul lui înțelept, tăios și exploziv pornește din făptura sa și adesea amicii își dădeau seama târziu că glumește permanent speculând fiecare idee chiar neclară. Este de asemenea un extrovertit, cu toane care adesea se manifestă surprinzător cu observații trăsnite< o fire veselă și deschisă care lua în bășcălie orice situație în care se afla, chiar dacă părea aparent fără
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mai mult, pe alții cu tupeu, mai puțin cum se obișnuiește în asemenea situații. Florin îl prezentase rapid și plecase prin cămin să-și salute alți prieteni. Cum tocmai își epuizaseră subiectele de conversație considerau că a venit momentul să glumească pe seama noului intrus, mai mic, mai neștiutor, credeau ei, care-i urmărea atent. El, noul boboc, putea fi ținta ironiilor celorlalți care nu-i știau istoria și îl considerau novice în viața de student, iar el, proaspătul boboc, a început
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
-mi din cealaltă! Intervine Laur îndreptându-se amândoi spre salon. Imediat s-a zvonit întoarcerea nepotului, tot personalul se bucură și încep să vină în pelerinaj Geta de la bufet îi spune râzând: - A venit șefuțu’! Unchiul îi ia la fugă glumind: - Vedeți că poate aveți clienți care o să vă reclame! Este singurul lui nepot, trebuie să-l mai descoasă, să vadă dacă este mulțumit de facultatea asta, cum sunt profesorii, cum se descurcă cu fetele. Vrea să știe tot, dar tot
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pe frunte și șușuia cu Aglaia: - Mă ține! - Nu-i nimic. Îndreaptă-ți haina, vezi că râde lumea de noi, spunea bătrâna în șoaptă. S-adunaseră vecinii meșterului, muieri cu copii după ele târâș, gospodari curioși și golani din cartier, glumind cu niște cârlane de fete. Nuntașii au pldcat în trăsuri împodobite cu panglici albe, încrețite, petrecuți de cântecele lăutarilor. În față ședeau mireasa cu nașul și cu soacra, după ei veneau Roșioară, nevasta brutarului și ginerele, apoi ceilalți mai în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]