6,001 matches
-
se simte el însuși“ [...]; are «trupul dumnezeiesc» (p. 242) în «forme mlădii și gesturi molcome», măsurat de Alecu / Alexandru «cu buzele» și „frământat cu palmele“, încât «îl știa pe de rost; [...] părea al unei păpuși...» (p 234); prințesa Maria Catargiu-Obrenovici, «gustând din mărul oprit, îi dăruise Domnului doi fii și, odată cu ei, fericirea și grijile care umplu viața oricărui bărbat adevărat» (p. 242). Regele / Domnul providențial al Valahimii este Alexandru Ioan Cuza, eroul din panoul central: tânăr / student valah la Paris
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
Acasa > Poeme > Devotament > RONDELUL FLORILOR DE LILIAC Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1497 din 05 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Îmbracă-mă în flori de liliac Și dă-mi un trup măcar cu împrumut Să poți simți, gustând insomniac Iubirea-mprăștiată-n așternut. * De doruri și suspine să dezbrac Un gând ce te robește absolut Îmbracă-mă în flori de liliac Și dă-mi un trup măcar cu împrumut. * Pe pernă inima să mi-o desfac Și dorurile toate ce-
RONDELUL FLORILOR DE LILIAC de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374627_a_375956]
-
făcut conservele și de pus murături. Printre hobbyurile mele se numără și gătitul. Îmi place să experimentez rețete noi în bucătărie. În diverse ocazii de-a lungul vremii prin lucrurile pe unde m-am perindat, mulți din străinii care au gustat preparatele mele culinare mi-au mărturisit că deși rețetele erau clasice din bucătăriile italiană și uneori românești, se remarcau în mod clar printr-o o notă de originalitate. Erau cele cunoscute de ei și totuși... aveau ceva ce le distingea
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
satisfăcută doar privind-o sau privindu-l pe tata cum dădea zilnic iama mulțumit prin câte un borcan cu zacuscă care îi plăcea în mod deosebit. După ce am terminat, toate prietenele mamei erau la curent cu isprăvile mele culinare și gustând din delicatețele pregătite mă ridicau în slăvi și o fericeau pe mama. Serile mă retrăgeam în cameră, după ce părinții mergeau la culcare. În unele seri mergeam la frate-meu acasă și petreceam serile cu el și cu Lia, nevastă-sa
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
a merge la o mănăstire este singura posibilitate de a scăpa de tentații? - Ana, sufletul unui om, este asemenea unui fruct, îi trebuie un timp să se coacă, să se formeze și să ofere acea aromă și savoare unică când guști din el. Dar și fructele sunt de mai multe tipuri, ca și sufletele oamenilor, unele se coc mai repede și-ți pot oferi dragostea lor, o dragoste curată și unică cum ți-o dorești tu, altele mai greu, sau niciodată
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
vesele, cu toate că în sufletul Anei era puțină nedumerire. Atât Marius cât și Aurel sau referit la o surpriză și nu au găsit decât o masă simplă, adevărat atent aranjată, însă pe ea în afara celor două pahare din care încă mai gustau bărbații, nu era adus nimic. Pahare goale, tacâmuri, șervețele și atât. Era același aranjament simplu ca și aseară când au găsit masa cu cartonașul pe care scria: ''Rezervat''. Marius își făcu apariția imediat cum a observat fetele venite la masă
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
Gelu speechul său de deschidere a serii. - Vive l'amour! Să ciocnim pentru dragoste, a mai spus și George, luând paharul cu Chivas Regal cu gheață în mână, ciocnind cu fetele și cu Aurel. Fetele au fost servite cu Campari. Gustau cu teamă din paharele glasate cu zahăr și feliuța de lămâie pe margine, de parcă era paharul preotului ce servea împărtășania în timpul căsătoriei religioase. - Vive la vacance! completă și Ana urarea bărbaților. La masa celor două perechi deosebite, se instala buna
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
tale. Promit să am tăria de a păși alături de tine și atunci când curenți potrivnici mă va îndemna să-mi schimb sensul drumurilor noastre în viață. Să-ți fiu un sprijin real atât la bine cât și la greu. Vreau să gust alături de tine atât din cupa fericirii, cât și din cea a necazurilor vieții, să împart atât bucuria cât și tristețea. Și dacă ar fi să-l citez pe George Sand, nu pe George Safir de față, să avem o singură
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
țese veșminte cu iarbă și flori, Ne scrie pe cer poeme cu soare, Din pomii în floare cădea-vor ninsori. Pictează pământul în multe culori, Și creionează văzduhul cu păsări călătoare Ce par nerăbdătoare să coboare din nori, Spre a gusta dulceața petalelor de floare. Curcubeie de fluturi valsează în soare, Înmiresmate sunt grădinile divine, Din ramuri înverzite de sălcii curgătoare Picură-n șoaptă lacrimi cristaline. Simbolic,din albe și roșii fire de ață Se împletește șnur de mărțișoare, Oferit în
ÎMPRIMĂVĂRARE de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373348_a_374677]
-
Și se va-ntoarce iarăși în pământ. Ne-am răzvrătit! Acum, pribegi pe glie, Purtăm poveri ce-s mult prea greu de dus, De-aceea-n mila Sa, din veșnicie, Tatăl ne-a dat pe Fiul Său, Isus. Prieten scump, dac-ai gustat ce-i harul Și dragostea ce Tatăl ne-a purtat, Cum poți să treci spre lume iar hotarul? Spre ce te-ndrepți, tu, oare ai uitat? Și dacă tu primit-ai mântuirea, De ce privești la oameni, dragul meu? De ce lași
DE CE PRIVEȘTI LA OAMENI? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373343_a_374672]
-
tată de câte ori cade un om înainte să zbucnească spre înalt și unde tâmplele și le izbește de lumina soarelui pentru a se trezi om când în el centrul zvâcnește tot mai aproape de adevăr când el, omul cade atingând esența Graalului gustând sângele propriei vieți înainte să prindă ultima luntre pe puntea încrederii în sinele sfâșiat de îndoială buzunarele sună goliciunea gândirilor care Te alungă Doamne din cer frământând în neștire pământul în picioarele tremurânde de unde atâta minciună când în Tine toate
FERTILĂ SĂMÂNŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373401_a_374730]
-
Iubirea-i sentiment complex sau lud ?... Pe coapsa ta cu nimb apus de stele Nisipul desenase hărți adânci, Se profila sub orizont de stânci Sărutul meu pe buzele-ți rebele. Cireșele din vasul vechi de lut Pe toate le-ai gustat... Apoi ai zis : Vino, iubite... Mușcă necuprins Din trupul meu arzând și renăscut "... S-a dus amorul... Pielea ta de crin S-a-nnourat sub soarele veral, Reci, ochii-ți mirosind a ancestral Și-au ferecat parfumul lor divin. Atâta descompunere e
PĂCATE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373421_a_374750]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > UN SFAT DE LA UN PRIETEN... Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1984 din 06 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Tăcerea este mierea zeilor Dulceață-i cuvântul nerostit Trimite doar gând bun tuturor, Gust-o, te vei simți înțelepțit! E greu sa taci, știindu-ți adevărul Să suferi în tăcere nedreptăți Înveți să nu mai irosești cuvântul Și timpul, cu cei ce n-au inimă-n judecați. Ești prețios chiar dacă n-ai valoare Pentru
UN SFAT DE LA UN PRIETEN... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373456_a_374785]
-
în total dezacord cu izvoarele istorice, au făcut din el figura centrală a unui “mit național”; “mitul Eminescu”, susținând că poetul, dar mai ales publicistul Mihai Eminescu a practicat o “ideologie autohtonistă și xenofobă”, că versurile lui nu mai sunt gustate astăzi de tineri, că poporul român a făcut un simbol național dintr-un xenofob, rasist și antisemit; mitul “unității românești”, arătând că istoricii (naționaliști fiind toți) au fost mereu susținători direcți ai acestui mit, iar teoreticienii specificului național au fost
ISTORIC SAU MIT? de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373439_a_374768]
-
ochii unui îndrăgostit ! Vezi revărsarea iubirii, a bunătății și a dreptății pentru orice ființă. Iubirea față de om, față de încrederea în el, față de tot ceea ce ne înconjoară, este tocmai credința neclintită din sufletul nostru. Din această credință și iubire sinceră putem gusta și din poeziile Anei Maria Gîbu. ,, am în oase iarna visele tale îmi colorează sângele în vișiniul suprem cântă-mi oda macilor care se topesc în picturi străine lasă-mă să adorm stele în privirea ta apoi poți să pleci
,, CÂND VOR MURI MACII ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373541_a_374870]
-
s-a gândit milenar despre zidul care ne-așteaptă, cel mai firesc mod de a răzbate dincolo de sumbru și definitiv și anume...viața însăși. Nu există moarte, dar iată ce există la schimb, cu condiția să vezi, să auzi, să guști, să miroși, să simți, să iubești toate aceste trăiri și să învingi astfel acea stare numită moarte. Este o filozofie? Ar putea fi, dar mai bine este demonstrația matematică, așa cum ar spune Solomon Marcus, a iubirii de viață, ca învingătoare
DEBUT- RODICA DASCĂLU- DANSUL VIEȚII(VERSURI) de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373554_a_374883]
-
afară, Primăvara din mine aude speranța Pentru noi, înviem oare întâia oară? Miros de înger au icoanele vii ale iubirii Când sfințenia nardului le binecuvântează, Poate parfumul vieții să MIROASE-n suflet Și din preaplinul lui să dea pe dinafara? GUSTA din inocentă mea târzie Când timpul îmi ajustează pașii, Încă mai crezi că gustul bucuriei Se mai găsește-n altă parte? E-n mine, în tine și-n cei Ce cred că pot fi asemenea cu zeii! Referință Bibliografica: Deschide
DESCHIDE-MI PORTALUL IUBIRII de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373617_a_374946]
-
văd. Sera: Pe cine? Malu: Pe el. Sera: Care el? Malu: Cel care trăiește în umbră. Sera: Trăiește în umbră? Malu: Umbra supremă. Sera: Nu te înțeleg. Malu: Niciodată nu m-ai înțeles. E bine că am înțeles eu să gust din măr, ca să fiu prizonierul umbrei. Sera: Dacă nu am avea merele acestea, ai răbda de foame. Malu: Așa rabd durerea umbrei, durerea paradisului pierdut. Sunt prizonierul întunericului ce-și țese mătasa ascuțită în jurul meu. Sunt punctul unei sfere din
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
umbrei, durerea paradisului pierdut. Sunt prizonierul întunericului ce-și țese mătasa ascuțită în jurul meu. Sunt punctul unei sfere din care curg lin firele morții. Sera: Ești un parzit care nu face nimic toată ziua. Malu: Sunt un parazit de când am gustat fructul otrăvit, oferit de tine. Sera: Astăzi nu o să mai guști niciun fruct otrăvit. Nu mai împart cu tine merele. Malu: Nu mai este nevoie să împarți cu mine nimic. Ai împărțit cândva cu mine veninul și de atunci mă
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
ascuțită în jurul meu. Sunt punctul unei sfere din care curg lin firele morții. Sera: Ești un parzit care nu face nimic toată ziua. Malu: Sunt un parazit de când am gustat fructul otrăvit, oferit de tine. Sera: Astăzi nu o să mai guști niciun fruct otrăvit. Nu mai împart cu tine merele. Malu: Nu mai este nevoie să împarți cu mine nimic. Ai împărțit cândva cu mine veninul și de atunci mă zbat în pânza morții până se topește în mine orice urmă
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
El nu trebuie să știe că i-am observat jocul. Sera: Mă duc după o mătură și-l dobor imediat. Malu: Nu te duci niciunde. Lasă-l să-și desăvârșeasă lucrarea. Sera: Să murdărească pereții cu pânză. Malu: De când am gustat din măr totul este o pânză. Sera (întorcându-se la masă pentru a-și relua activitatea): O să-l dobor mai târziu. Malu: Decojește mere peste viața mea! (Malu își reia locul pe canapea și privește spre locul unde păianjenul și-
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
libertate. O sărută. Sărutul morții anulează orice rază a înșelăciunii. Durerea amețitoare o ustură pe osândită în toate organele. Acum se depărtează de opera sa pentru a-i lăsa timp să se coacă. Sera: Probabil ți-e foame. Vrei să guști miezul unui măr. Malu: Nu mai vreau nimic. Sera: Eu nu sunt egoistă, o să-ți ofer și ție un măr. Îi întinde un măr.) Vino, să-l iei! (Malu se ridică de pe canapea. Ia mărul oferit de Sera și se
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
miezul. A mai rămas o coajă ofilită din tot ceea ce a palpitat a viață cu o clipă în urmă. Sera: Nu mănânci? Malu (absent): Mi-a dat miezul. Coaja trebuia să rămână. E semnul celui ce-a răbdat durerea închisorii. (Gustă din măr.) E acru. Sera: Nu-i înțelegi dulceața. Malu: Dulceața lui, o clipă de zbucium într-un sicriu de borangic. Sera: Niciodată nu ai știut să te bucuri de tot ceea ce ai. Malu: Am avut o femeie. Nu am
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
casa. Prinde orice vietate ce ajunge nepoftită aici. Lasă mâna femeii în libertate. Aceasta își ridică rapid brațul și ia pe vârful măturii castelul de cleștar din spatele dulapului.) Malu: Ce ai făcut? Ai greșit ca atunci când mi-ai dat să gust fructul oprit. E bine că el a scăpat. Va împleti o altă sită. (Femeia încearcă să prindă păianjenul.) Malu: El nu se lasă prins. Acum fuge. O să se ascundă, iar mâine o să fie mai puternic. El este vânătorul, nu poate
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
asemenea Fiului risipitor, iar eu o s-o primesc, așa, ca pe o muscă fără aripi și o las să se amăgească cu dulceața ultimului sărut. Până la urmă eu chiar am iubit-o, altfel Soare nu ar fi reușit niciodată să guste mărul. Se ridică de pe bancă. Face câțiva pași.) Malu: Sau poate nu se va mai întoarce niciodată. Îi vor rugini aripile departe și eu va trebui să rămân prizonierul singurătății, în colțul meu întunecat, cu firele mele. Ana-Cristina Popescu Referință
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]