19,061 matches
-
simt mai moale mai catifelată poate vocația prieteniei poate inocența fugii gol pe gol între mine și gellu o carte mai demult respinsă de cenzură a mea? a lui? cuvinte ce n-au mai tulburat hîrtia s-au strecurat în iarbă și-au fost înghițite de-o broască țestoasă care trăiește și azi pe undeva 9. uneori noaptea mă trezesc brusc mă duc și pipăi reverele scurtei cum aș lua pulsul unei ființe dragi apoi mă culc liniștit cu buricele degetelor
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
mare hrănit din tăcerile serii mă întoarce din drum Memento Ții în mână aceleași chei somnoroase ele nu-ți mai slujesc la nimic lumea n-o mai poți înțelege fisurată în pojghița gri unde cutreieră pacea speranța cât firul de iarbă adorate ispite frânturi de memorie abea le disting știu: pasărea amintirii te poate ucide în somn Cromatică Atâtea flori pier în lumina zăpezii aparențe de fluturi îmbrăcând ale morții culori desen muzical prin care respir de o bună bucată de
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/15110_a_16435]
-
sînge din rîu ne întîmpină tot mai repede vechea istorie o regăsim și-n cărți cîndva sacre ți se mulțumește că ai scăpat după zidurile de un alb care ucide proprietarii suntem vii pentru a vedea cum este cosită mecanic iarba pe domeniile statului lucrurile se aranjează într-un tîrziu pentru a vorbi în șoaptă aceste întinderi sunt măsurate înainte de-a ne trezi din cutele hainei zorii dispar în semn de recunoștință suntem evreii care traduc cu dificultate nu știm
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/15045_a_16370]
-
Emil Brumaru (monolog) Cumplită afacere e în roua tremurată-n vîrful firului ierbii, pe plasa țesută-nde- sat de paianjeni răscopți, da, cumplită afacere e în rouă, prieteni, teribili prieteni... frați de portocală desfăcută-n felii mustoase, gustoase, mirositoare naiv și parșiv în nările lacome de vitejii, de isprăvi în miezul unui basm de-
Zgîrie-mi viața pe un cristal (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15318_a_16643]
-
se va frînge șubrede zidurile vor mai trăi întregi în alt veac doar sub lopețile arheologilor departe în alt veac, se va duce totul odăi în care am îndrăznit să ne ducem dorințele la incandescență vor fi ruină va crește iarba de sute de ori peste masa la care am rîs și am plîns întunericul și umezeala vor citi cuvintele noastre dar cenușa s-a împrăștiat prea departe peste ani voi avea o victorie tîrzie: la focul arheologilor într-o seară
Poezie by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15218_a_16543]
-
aceste cruci, de-aceste morminte cum ne-am propti de propriile noastre oase, cum ne-am răzima unul în arcuirea vertebrelor celuilalt, privește o clipă în jos, o, tu lună plină de zîmbete roua diavolului se usucă și rînjește pe ierburi de-acolo rînjesc și dinții lăptarului pornit acum două seri cel care nu ne-a mai adus laptele pe prag acolo rîde iedera dintre dinții cărămizilor roșii floarea-soarelui crește direct pe morminte în seri de vară învățătorul stă singur pe
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
sub pielea luminoasă a timpului termitele morții zadarnic săpînd galerii desfrînate mai simt între buricele degetelor trupul lor poros, veninul lor argintiu toate acestea ar fi trebuit să fie mult mai reale gustul morții-ntre dinți cum altdat gustul de iarbă și palmele mele în jurul cărora creștea ne-ncetat sîngele sîngele ocolind relieful atingerii tale cum răul împresoară și ocolește binele și noaptea cosmică împresoară mărunta noastră zi această zi aruncată-n cazane, fierbînd colcăind cu magma stelară laolaltă, iată toate acestea
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
par să fi exploatat succesul deja dobîndit al unor autori, de la Gellu Naum la Elena Pasima. Și Liternet - www.liternet.ro - publică literatură actuală, două romane pînă acum: Delia Oprea, Veghea națiunii naște îngeri, și Florin Cojocariu, Povestea cavalerului de iarbă verde, în cea mai eficientă formulă posibilă - pot fi citite on line sau descărcate în format .pdf, .lit și HTML; situl are în plus un atelier literar, unde apar episoade succesive din Povestea Marathon a lui Ștefan Caraman, însă Liternet
Poezie și proză pe Internet by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/15350_a_16675]
-
au luat munca de vreo zece ani. Casa era cu două etaje, cu piatră de râu la bază, din lemn lăcuit, cu niște candelabre cum n-a mai văzut nimeni, cu nenumărate rafturi pentru cărți, pentru colecția de fluturi, pentru ierburi. Cu o sală de așteptare albă ca neaua. Apele au dărâmat totul - dovadă că nici n-a fost construită casa ca lumea, prea îl interesau pe doctor doar fleacurile și nu chichițele importante -, n-au rămas decât brâul de pietre
Două povestiri de Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/15091_a_16416]
-
Pe roțile împinse Cu mâinile-amândouă Nu pot să duc nici vântul, Nici sufletul de rouă, Iar sub picior, pământul E frunză mișcătoare Și soarele, departe, E ochiul care doare; Cerșesc o temelie Prin veacul de ruine; Poate-o găsesc în ierburi, Poate-o găsesc în tine Numai gândul Peste lume e o apă, Peste apă e un munte, De uitare nu te scapă Nici o cale, nici o punte; Poți să strângi, ca-ntr-o lumină, Oști de aripi tremurate, Apa albă le
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15319_a_16644]
-
în ecou, Movilă prefăcută-n vale, Știutul prefăcut în nou, Schimbarea până când se rupe Lumina de izvorul ei Și vinul clipelor, în cupe, Spumegă iar sub ochi de zei Să uiți cuvintele Cuvinte-n cer, cuvinte-n ape, Cuvinte-n ierburile moi, Cu vorbe se încing de-aproape Tăcerile din amândoi; Dacă rostești, un nor se rupe Și cad doar pietre pe pământ; Să lași cuvintele în cupe De risipire și de vânt; Dacă rostești, se-ntind ruine Până-n apusul vremii
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15319_a_16644]
-
despre le cose del cuore ca despre un pios și riguros relicvariu! Nu, pur și simplu mătușa mea nu avea deloc pasiunea parastaselor sentimentale... (Poza 3). Poate dumneavoastră vorbiți despre altcineva." Desigur, perora în zadar. Respectiva doamnă revenea cu insistența ierbii care năpădește un gazon întreg în cîteva zile. Tactica ei stăruitoare era aceea de a ataca din mai multe colțuri deodată; cu o furie plină de zel, producea peste noapte scrisori încropite în pripă, adevărate nuvele imposibile pe care el
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
Pe amîndouă: Dragostea, Moartea, Privirea celui Ce cînta. *** Tac, Gust de rășină, De fragi, De bune răbdătoare, De lapte (Oglindește doar Lună Și albul ochilor). Pe celălalt mal - Cuvinte, Cele dăruite Cu iubire, Păstor dînd binețe Unei făpturi Cum e iarba. Stolul în migrație, ( Pasiunea din frunte, Iubirea) Trecînd peste Margini fărîmițate De oraș, Peste granițe nesigure De cătune, (Vecinătatea Prietenoasă A nucilor cu sălbăticia, Daruri schimbate ceremenios În fiecare toamnă) Cîte un lucru frumos Înfățișîndu-li-se Fulgerător, Ca un șoim. *** Sidefuri
Poezie by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/15448_a_16773]
-
La un sfert de milion de locuri de cazare, Kușadasî mai adună tot cam atîtea paturi pentru localnici. Vilele sunt simple și cochete, majoritatea doar cu parter, multe construite în ciorchini de clădiri identice și simetrice, separate de porțiuni cu iarbă impecabil întreținută. Toate înalță spre cer instalația de încălzire a apei, pe bază de celule solare. Liniștea este stăpîna locurilor, prea puțin tulburată de foșnetul valurilor sau de muzica restaurantelor - niciodată depășind surdina. Nici un scandal, nicăieri, nici o agresiune, nici urmă
Turcia pe care n-ați văzut-o by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Imaginative/15401_a_16726]
-
spune sărăcia cea albă. Abia atunci descoperi grava "eroare" inițiată de om ca să pătimească omul. Leguma nu mai crește - frunza capătă o culoare verzui deschis, ftizie curată. Nu după mult timp, în locul plăpândelor plante legumicole, apare pustiul cel galben al ierburilor uscate. Mâlul ține și el cât poate să țină un mâl. Înainte vreme, din Botna asta se scotea atâta pește încât puteai hrăni nouă sate. Exista pește cu nemiluita că-l prindeau uneori sătenii cu coșul fără fund. Un astfel
Basarabia, ținut al mirării by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/15327_a_16652]
-
carcase de uzine părăsite, unde nu mai lucrează nimeni. Dincolo de tabla uzinelor, sunt cîteva șine de cale ferată pe care o dată la cîteva luni se tîrîie un tren plin cu naiba știe ce. În restul timpului, printre șine crește o iarbă înaltă și grasă, populată de buburuze plus alte gîze. Cîteodată, aici, pe malul iazului astmatic, vara, printre pescari, este atît de liniște încît ai impresia că te afli undeva la țară. Pare incredibil, dar unii chiar prind pește din apa
Reportaj din balcon by Cornel George Popa () [Corola-journal/Imaginative/15426_a_16751]
-
ca porumbeii în Piața San Marc iar Homer nu apăruse încă în lume? Să fi fost într-o altă viață păstorul cel tînăr păzitor de capre în insula Patmos? Dacă nu de unde în atîtea flendurite duminici viziunea muntelui stîncos cu ierburi și mărăcinișuri uscate în soarele arzător și mirosul de lapte fiert din fața colibei și stînca roșie cu umbra aruncată peste foșnetul mării? Dacă nu de ce acum după atîtea căderi în abis scena filmică a tînărului păstor de capre alergînd spre
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
să vină din nou (dar nu eram siguri niciodată), ne adunam lîngă grămezile de cherestea din fața hălții și împreună cu servitoarea, plecam să rupem volbură pentru iepuri. Noi rămîneam la macaz, prindeam cărăbuși și-i îngropam în pămînt, acoperindu-i cu iarbă. Servitoarea se îndepărta, încet-încet și, dincolo de semafor, dispărea după canton. Se întîlnea, fără discuție, cu servitorul lui Robinson Crusoe. (Va urma)
Adio, Robinson Crusoe (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15784_a_17109]
-
Emil Brumaru , se zbate pleoapa Zidului de cărămidă. Nici un înger nu mai știe Ușa grea cum s-o deschidă, Spre-a fugi în zori prin ierburi Vineții sub cerul tare. Izurile-nnoadă fluturi, Rîmele surîzătoare-n Bot beau apa roz din ciuturi Lîngă șanțuri verzi de-obidă. Deodată se zbate pleoapa Zidului de cărămidă...
Deodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15920_a_17245]
-
Emil Brumaru Fără-ndemn intrăm în toamna Cîntecului plin de frică. Nici o aripă de înger Aerul nu-l mai despică. Mîna spre pămînt se lasă, Pipăie-ntre ierburi rana Larg deschisă. De sub pietre Șerpi clociți prelingu-și zeama Ce-o sorbim c-o poftă veche Pînă mintea ni se strică. Fără rost intrăm în toamna Sufletului plin de frică...
Clipa cea lentă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15902_a_17227]
-
stau în deșert și zarea-i frântă de îndoieli și așteptare - n'aud decât nisipul care nu cuvântă Mierla mierla cu ciocul dauriu la clipa'n care noaptea piere și zorii stau să se arate un freamăt ascuțit e'n iarbă șerpii se pierd în tresărire văzduhul cade în netimp când mierla cu ciocul dauriu descumpănește vremea cântându-și trecerea spre ziuă Ispita pe când coboară lumina tăinuită tăcernice cununi să lase pe cuvinte mă prind uitări - plecările aminte și sete mi-
Poezii by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/16333_a_17658]
-
îmbrăcați de duminică Mergînd de mînă De-a lungul cîmpului înrourat Al satului nostru Nimeni nu știa De unde vin Și nimeni încotro Se-ndreaptă Povestea e demult uitată Ploile pașii lor i-au șters I-au îngropat la rădăcina altor ierbi Numai eu mă mai întreb Din cînd în cînd Oare-au ajuns Broșa Găsesc în iarba palidă Sub lumina de aur a toamnei Vechea broșă a mamei O șopîrlă mică și verde Nu o ridic Mă aplec și-o sărut
Poezii by Traian Furnea () [Corola-journal/Imaginative/16229_a_17554]
-
știa De unde vin Și nimeni încotro Se-ndreaptă Povestea e demult uitată Ploile pașii lor i-au șters I-au îngropat la rădăcina altor ierbi Numai eu mă mai întreb Din cînd în cînd Oare-au ajuns Broșa Găsesc în iarba palidă Sub lumina de aur a toamnei Vechea broșă a mamei O șopîrlă mică și verde Nu o ridic Mă aplec și-o sărut Lăsînd-o astfel Să intre de tot în pămînt S-o caute pe mama Tăcută Să i
Poezii by Traian Furnea () [Corola-journal/Imaginative/16229_a_17554]
-
le beau Iar la lumina merelor mici Să ne iubim pe îndelete plîngînd Pînă în zori Cînd te voi numi dumirit Copilărie Cînd te voi arunca Pasăre albastră Spre crengile copacilor uscați Reînvățîndu-te zborul Fără odihnă de-acum Andrei Wiegner Iarbă și mușunoaie și păpădii Pe dealurile copilăriei noastre Dincolo de dealuri Porumburile Nesfîrșitele lanuri Ascunzînd volburi Întunecate volburi Și șoareci de cîmp Repezi și sclipicioși Aici am dorit eu să fiu La ora la care pe cer Trece acum un avion
Poezii by Traian Furnea () [Corola-journal/Imaginative/16229_a_17554]
-
Această energie Această energie a privirii care deflorează oglinda. Scîncete care cad Scîncete care cad dincolo de lucruri unelte atît de fragile încît nu trebuiesc nimănui rindele care subțiază văzduhul ciocane care bat în lumină și noi unde rămînem? în aceeași iarbă măruntă cum un scris întrebîndu-ne din ce e făcut sufletul - din culori și din umbre și din cîte-o sclipire de-atenție care vine pe neașteptate. Mai neverosimilă Moartea Mai neverosimilă e Moartea decît învierea de-o mie de ori mai
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/16432_a_17757]