KorAP: Find »[drukola/base=ideal & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...115 116 117 ...393 >

9,802 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

mai genială și mai creatoare activitate a actorului. Pentru că aci el, pentru ca să nu rămâie cumva în urma poetului, trebuie să contemple și formeze caracterul dramatic ca pe unu ca acela. Și nu altfel, adică după cum i-ar conveni în, sau prea ideal sau smuls absolut din proza vieței ordinare creatoriu Îi trebuie așadar tocmai acele putere foarte rare pentru ca să realize asemenea în reciproca lor pătrundere antitezele idealului și a realului, a universalităței de idee și a vieței individuale impacate de poet (în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cât de isteață, care ar putea să producă multe lucruri cumsecade, nu ne ajunge nouă aci. Numai un om întreg, dotat cu profunditate și pătrundere poetică poate renaște oameni întregi. Altfel e la caracterul unde e smintit ecuilibrul dintre viața ideală și cea individuală. Asta e posibil într-un mod îndoit, care iar condiționează o temă duplă pentru Notă. în sensul acesta zice Tieck: "Cum își aservește un muzic în operă testul, astfel sunt și în cel mai mare op dramatic

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
astfel sunt și în cel mai mare op dramatic locuri multe unde poetul trebuie să stea îndărăt, unde începe dominațiunea scenei, unde geniul actorului trebuie să domine singur totul". Foi dramaturgice, I, p. 85. {EminescuOpXIV 239} artistul reprezintator. Sau elementul ideal (prevalează) domină în caracter astfel încît n-a putut fi elaborat la deplină viață individuală, sau viața individuală domină cu paguba idealităței și a universalităței. În cazul întîi îi sunt sustrase caracterului rădăcinele din cari-și trage el nutrimentul pentru

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Daca concentră tocmai înspre partea asta puterea sa, el dă tocmai ceea ce a negles autoru. Daca actorul nu ne poate oferi tot ce-i mai nalt în activitatea creatorie ce-o (presupunem) [stătorim*] noi la transformarea unei creaturi mai mult ideale într-o ființă cu totul vie, personală; apoi totuși poate deja produce impresiuni însemnate prin inteligența, care-i deschide înțelegerea cugetărilor, și prin avântul retoric. Însă gloria cea mai mare e totuși a aceluia în care cultura retorică și inteligența

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pune generalul și idealul asupra (reprezintărei) reproducerei personalităților concrete îl degradă pe urmă în simplu declamator. În dreptul acestei direcțiuni însemnate de noi se ridică antiteza ei, din care rezultă a treia proporțiune a actorulai față cu caracterele dramatice. Reversul tipurilor ideale formate pe conta sau cu subordinarea vieței individuale ne prezintă figurele acelea în cari individualul a nimicit și a mistuit idealitatea și generalitatea, astfel încît ele în aparițiunea lor nu satisfac totodată și natura noastră ideală. Pe când cele dentîi sau

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
caracterele dramatice. Reversul tipurilor ideale formate pe conta sau cu subordinarea vieței individuale ne prezintă figurele acelea în cari individualul a nimicit și a mistuit idealitatea și generalitatea, astfel încît ele în aparițiunea lor nu satisfac totodată și natura noastră ideală. Pe când cele dentîi sau se pierd în universalitatea reflecțiunei și a retoricei, sau înceată chiar de-a esista ca oameni vii, cele din urmă sau ating simpla contrafacțiune (fotografie) a vieței ordinare, sau degenerează cu totului tot în copii a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
lui Kotzehue, cărora nu li se poate disputa o naturalitate (Naturwahrheit) oarecare, o viață proprie, stătătoare de sine, cari însă prin puținul lor conținut nu s-au ridicat asupra valului vieței de toate zilele. În dreptul acestora au ieșit creațiunile cele ideale ale lui Schiller și ale lui Goethe, în toată energia inspirațiunei lor poetice, prin cari s-au edificat față cu acea(stă) copie a realităței în care se reflecta numai viața în aparițiunea ei finită (endlich), o regiune (Reich) de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
lui Schiller și ale lui Goethe, în toată energia inspirațiunei lor poetice, prin cari s-au edificat față cu acea(stă) copie a realităței în care se reflecta numai viața în aparițiunea ei finită (endlich), o regiune (Reich) de interese ideale, de scopuri conștiute de sine (selblstbewusst), în cari omul privea deschisă o a doua lume de spiritualitate (Geistigkeit) liberă. Actorul cel mare, precum are de-a crea corpuri tipurilor de-o reflecțiune predominantă și de-un patos universal și retoric

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
fidelitate să le ridice și să le insufle un (coprins) conținut mai general, care să le țină asupra valului vieței ordinare. Și aci complinește actorul pe poet, numai într-un mod opus, căci înnobilează tipurile și le predă unei lumi ideale. Se-nțelege de sine că această lege (dezvoltată) scoasă din noțiune prinde diferite margini și se modifică prin caracterul care ni se pune orcînd înainte. Greutatea însă totodată și creatoria artistului stă într-aceea ca să nu șteargă adevărul natural (natura

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în sus la individualitate într-un mod frapant cu toată artea și cu toată silința. " Tieck, III, p. 30. {EminescuOpXIV 241} Schroeder, că ar fi fost în stare de-a obținea și caracterelor vieței ordinare, sferei burgeze o (parte) lature ideală și că a format din figuri de felul acesta un ce cu mult mai nobil decum ar fi născut în fantazia poetului sau a cititorului. După toate relațiunile, tot așa se bazează esențialminte și aparițiunea lui Eckhof, care-a făcut

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
neci un moment lipsa de aceea ce e mai de căpetenie în arte, adică de-a vedea înainte-ți o operă a spiritului. Pe cât timp să desfășoare un actor dinaintea noastră toată copiozitatea (Fuelle) unei vieți individuale într-o formă ideală, pe cât timp fantazia sa liberă poate să-și forme un corp corespunzător cu intuițiunea (ideea) poetului, până atuncea nu avem neci cel mai mic drept de-a trage în cumpăna criticei noastre calculul cel rece al etății sale. Noi recunoaștem

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
trebuie dar ca-n individualitate să fie împlinite de natură oarecare condițiuni neapărate pentru esecuțiunea cu succes a acestei arte. Pentru că reprezintațiunea dramatică își rezolvă problema sa prin gest și vorbă și pentru că amândouă trebuie să servească întru esprimarea personalităței ideale, de aceea e condițiune absolută, în cât privește natura individului, ca (forma) figura sa sensibilă și tonul său sensibil să aibă facultatea de-a putea fi cultivate pentru reprezintarea idealului. Pentru figura sensibilă ni se prezintă îndată aste două puncte

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
deja de o provocare irezistabilă de-a se consacra artei dramatice, fără ca să fi îndreptățind la aceasta și facultățile spirituale de la cari ar trebui să atârne cea mai naltă deciziune. n2 Tudora Adeseaori darul conces cu prodigalitate a unui fizic ideal ne face să ni pară rău că acest avantagiu a cufundat individul într-o comoditate leneșă și [l-a] legănat în ideea că natura îl va duce fără vro osteneală la ținta dorită. E pretutindene spectacolul cel mai nemângâiat de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
totodată și mai volubilă cu atâta corespunde mai mult chemărei sale. Bălănescu C. {EminescuOpXIV 257} lor. Espresiunea specială însă a unei localități, care rămâne în urma espresiunei spirituale a naționalităței, stă în contrazicere evidentă cu idealitatea. Dialectul însă esprimă (ținoarea) fondul ideal a unei națiuni, care se-ndreaptă cătră colectivul spiritelor culte, într-un mod propriu numai unei localități, mod care nu a fost primit în cercul espresiunei devenite (generală) universală. Dialectul ni arată dar opul poetic ieșit din ființa spirituală a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
are steaua lui conducătoare numai în simțirea sa (proprie) singură nu ne va putea așadar să ne ridice asupra convicțiunei turmentătoare că și aci se poate ca natura să se dezlănțuiască cu deplinătate și să întîmpine cu dispreț legile lumei ideale. În acest atent, consecință necesară a unui afect ce se revarsă dintr-o simțire nemijlocită, suntem incapabili de-a gusta curat; atentul acesta e cu totul ne-mpîcat cu acea dispozițiune artistică în care totdeuna adevărul naturei e în consonanță cu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
se au decât pe sine în întrul lor. Criteriul propriu a artei reprezentative pe această treaptă va fi așadar că aci actorul e supus afectului și nu poate domni liber asupră-i, așadar nu-l poate renaște în forma sa ideală. Numai atunci când espresiunea afectului se-ntrece în tărie și originalitate cu natura însăși dar [î]și esersă totodată asupră-ne și puterea unei aparițiuni ideale, numai atuncea suntem noi înșii (transportați) ridicați din sfera unei nemijlocite puteri a naturei. Pentru că

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și nu poate domni liber asupră-i, așadar nu-l poate renaște în forma sa ideală. Numai atunci când espresiunea afectului se-ntrece în tărie și originalitate cu natura însăși dar [î]și esersă totodată asupră-ne și puterea unei aparițiuni ideale, numai atuncea suntem noi înșii (transportați) ridicați din sfera unei nemijlocite puteri a naturei. Pentru că reprezintatorul nu se simte îndemînă față cu rolul decât prin mijlocul simțirei sale subiective, de-aceea va putea descrie numai acel cerc strâmt de caractere

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
care el își (privește, regăsește) recunoaște cu totul obiectiv dispozițiunea sa cea lirică. Orce suget în care o natură nobil organizată își regăsește cea mai nemijlocită și cea [mai] vie espresiune a ei însăși, revărsările (Ergusse) amorului, a unei amiciții ideale, a unui entuziasm republican, în fine tot ce împopulează fantazia unui june, aceea va putea să redea reprezintatorul (cel dotat) fecund cu succes mare. Ba încă o organizațiune nobilă care se simte pe sine însăși pătrunsă, înfiorată de aceste afecte

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
într-adevăr afectul amorului și a amiciției dezinteresate, a sacrificiului mărinimos, a entuziasmului politic și religios, a durerei amoroase, a (suferinței) martiriului sublime, însă toate aceste elucubrațiuni nu sunt încă renăscute într-o esistinție individuală și purificate totodată până la espresiunea ideală. Numai costumul deosibește aicea între Romeo, Mortimer, Max Piccolomini, Don Carlos și între Principele stator[n]ic și marchizul de Posa; însă până la o diferință adevărată dintre personalități nu putem ajunge. E prea natural. Căci ceea ce e comun tuturor acestora

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cel dintâi să se nască din cel de-al doilea. Din cele zise rezultă următoarea lege în privința treptei (noastre) acesteia: patosul unui tip dramatic cu cât va fi mai simplu și totodată mai înrudit cu simțământul liric al naturei noastre ideale cu atât mai curând va putea să producă acest stadiu primitiv o impresiune poetică reprezentîndu-l; cu cât însă caracterul dramatic va fi mai (bogat) propriu și mai individual, cu cât e mai depărtat patosul său de simțirea nemijlocită a reprezintatorului

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
înrudită cu natura cum e în genere femeia și trăind mai mult într-o unitate neruptă de simțire, neavizată așadar la durerea discordiei și la luptă cum e bărbatul, femeia, pătrunsă cu căldură de un simțământ puternic, de o inspirare ideală, e nemijlocit mai înrudită cu artea decât bărbatul, pentru că în genere nu are a merge până la astă ruptură cu sine însăși, până la această pierdere de sine însăși, pentru de-a se împăca și a se restitui curățită. Așadar pentru că unitatea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
acordeze) strunească pe de-o parte teatrul, iar pe de alta să-l lase moale. " {EminescuOpXIV 267} al tehnicei. Căci ea e posibilă numai din acel punt de vedere unde actorul formează din individualitatea sa particulară un instrument pentru-o ideală reprezentare de oameni. Reprezintatorul are așadar să percurgă aicea sistematice întreg cercul tecnicei. Aceasta se mărginește în cele două câmpuri, al retoricei și al mimicei, cari formează cele două momente ale artei reprezintatoare, pe cari ne rămâne a le dezvolta

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
artistică. Căci, precum condiționează în tot cazul natura obiectului siguranța conștiinței, asemenea corespunde și acestei trepte, pe care stă reprezintațiunea artistică, o dispozițiune asemenea a spectatorului, îndată ce-l concepem pe acesta în întregitatea și mărimea sa ca pe un om ideal, nu în nemărginita cauzalitate a arătări sale (Erscheinung). Așadar reprezentațiunea de pe stadiul reflexiunei, presupunând că nu-i refuzăm consimțământul nostru, corespunde cu dispozițiunea aceea în care conștiința noastră cugetătoare e mulțumită cu desăvârșire, fără ca totodată omul simțitor să fie atins

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cea mai dezvoltată, prin care pătrundea până în nuanțele cele mai fine ale caracterului și ne da totdeuna un întreg organic. Întreaga sa direcțiune, așadară, în unire cu mijloacele sale, îl avizau mai mult la reprezintarea caracterelor civile decât la acelor ideale. Cu asta stă naturalminte în legătură și adevărul natural (naturalitatea) în sensul ei cel mai nobil. De-aceea și era impresiunile făcute asupra publicului și a actorilor așa de mari. Gothe zice-n astă privință (Opere, XXXXV, p. 5): "Înțelepciunea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
puterea (facultatea) nu doar de-a pronunța coprinsul spiritual ca un ce abstract, ci de-a-i putea da corp corespunzător și însuflețit de spiritul poetic. Acea declamațiune corespunde așadar poeziei, în cât ea e manifestare a spiritul[ui] în forma idealei sensibilități a cuvântului, acea declamațiune-i corespunde care-o sensibiliză și auzitorului această coeziune internă și această pătrundere reciprocă. Tonul artistice cultivat lasă a transpărea înrudirea internă a spiritului cu materia sa, sunetul articulat, el ni dă corpul cel arhitectonice-frumos

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]