14,062 matches
-
tot unde se găseau zăcăminte de aur, locul era protejat de un blestem cumplit. Cel puțin așa spuneau oamenii din partea locului. Întrebându-i însă, nimeni nu putea spune concret ce se întâmplă cu cel ce îndrăznește să caute metalul galben, ignorând blestemul. În momentul în care deschiseseră mina, Boris fusese chemat de îndată de supraveghetorul șef. Venise cât putuse de repede de jos și fusese primul care intrase în interior. Mare îi fusese dezamăgirea când văzuse ce se afla înăuntru. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mașină pentru că avea acolo, pitită pe undeva o cheie de cătușe cu care intenționa să se elibereze. Nu, sub nici o formă, nu trebuia să îi permită acestuia să se miște din locul unde se afla acum. Însă nici nu putea ignora amenințarea basarabeanului. Era destul de probabil să nu fi mințit. Fără nici o îndoială trebuia să ia o decizie, să facă ceva, dar ce? Primul impuls era să plece de urgență după șef. Poate apuca să-l ajungă din urmă înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Îl găsiră-ți pe dom' inspector Toma? întrebă el, arătând cu mâna spre mașină. E bine? Ce? A, da. L-am găsit. Hai, să mergem! Cred că s-a întâmplat ceva cu el, nu-mi place de loc cum arată. Ignorând curiozitatea agentului, care, desigur că ar mai fi vrut o mulțime de lămuriri, Pop se urcă în mașină și porni spre vale. Ginerele său îl îngrijora, Cristian rămăsese la locul său, indiferent la tot ce se petrecea în jur. Întâmplările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
domnule, că Mendel Osipovici nu avea deloc o Înfățișare austeră, cum ar putea să transpară din proza sa ascetică, scrisorile adresate mie fiind scrise În manieră flaubertiană, În care relatează aceleași lucruri narate și În opera sa și În care ignoră aceleași lucruri eludate și În opera sa. Despre bucuria creației și despre criza creației, despre stări sufletești, despre orașe, despre hemoroizi, despre peisaje, despre motivațiile scrisului, despre deosebirile dintre proză și poezie. Scrisorile sale Îmbină suspine de dragoste și aluzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pian cu coadă de la etajul șapte, m-am gîndit eu. Nu vrei să guști ceva? mă Întrebă Clara. Bernarda face niște biscuiți cu scorțișoară de rămîi trăznit. Am mîncat amîndoi regește, devorînd tot ce ne punea la Îndemînă servitoarea. Eu ignoram protocolul acestor ocazii și nu știam prea bine cum să procedez. Clara, care părea Întotdeauna să-mi citească gîndurile, Îmi sugeră că, atunci cînd voi vrea, puteam să citesc Umbra vîntului și că, ya puestos, puteam Începe cu Începutul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mă alarmau. M-am rușinat de mine Însumi cînd mi-am dat seama că, o clipă, am dat crezare spuselor polițaiului. După ce m-am gîndit mai bine, am hotărît să Închid episodul Într-un ungher al memoriei și să-i ignor implicațiile. La Întoarcerea spre casă, am trecut pe dinaintea ceasornicăriei din cartier. Don Federico mă salută de la tejghea, făcîndu-mi semne să intru În prăvălie. Ceasornicarul era un personaj afabil și zîmbitor, care nu uita niciodată să te felicite cu ocazia unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Îmi deschise ușa și ieși pe palier. Dacă Îl vezi pe tata, să-i spui că sînt bine. Să-l minți. Am salutat-o cu jumătate de glas, mulțumindu-i pentru timpul acordat și Întinzîndu-i mîna cordial. Nuria Monfort a ignorat gestul meu formal. Mi-a puse mîinile pe brațe, s-a aplecat și m-a sărutat pe obraz. Ne-am privit În tăcere și de data asta m-am aventurat să-i caut buzele, aproape tremurînd. Mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
1674 î.e.n., Egiptul intră în declin, fiind invadat de triburi războinice venite din Asia, cu caii și carele lor: este vorba despre hiksoși, care întemeiază o nouă dinastie de faraoni. în America și în Africa, numeroase alte civilizații care au ignorat utilitatea roții și a domesticirii calului au dispărut de îndată ce resursele naturale locale s-au epuizat. în 1364 î.e.n., tot în Egipt, un faraon local, Amenophis al IV-lea, cunoscut apoi sub numele de Akhenaton, reinstaurează pentru o vreme ideea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
inimă” la alta Spre deosebire de cele două ordini precedente, când pe planetă coexistau în orice moment mii de triburi, regate sau imperii și se venerau o mie de șefi, se adorau o mie de zei, se vorbeau o mie de limbi, ignorându-se sau înfruntându-se unele pe altele, Ordinea economică vorbește o singură limbă: aceea a banului. Ea se organizează în orice clipă într-o formă unică, în jurul unui singur centru, al unei inimi unice, în care se întrunește o clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
a fost de scurtă durată. Monotonia cu care picurau alegătorii nu se alteră, venea unul, venea altul, veniră soția, mama și o mătușă a membrului prezidiului celui cu ușa, veni fratele mai mare al delegatului p.d.d., veni soacra președintelui, care, ignorând respectul cuvenit unui act electoral, îl informă pe ginerele abătut că fiica sa avea să vină doar pe seară, A spus că se gândea să se ducă la cinema, adăugase cu cruzime, veniră părinții locțiitorului președintelui, veniră alții care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu s-ar înțelege pentru care motiv, la ora patru după-amiază, exact la o oră care nu înseamnă nici târziu, nici prea devreme, nu e nici cal, nici măgar, alegătorii care, până atunci rămăseseră în liniștea căminelor lor, părând să ignore pe față actul electoral, începură să iasă pe stradă, majoritatea cu propriile lor mijloace, alții însă, mulțumită ajutorului meritoriu al pompierilor și voluntarilor, pentru că locurile unde locuiau încă erau invadate de apă, de netrecut, și toți, toți, cei sănătoși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
facă să încline în mod clar spre cadranul resemnării. Că spionul nu-l considerase demn de a fi notat, că aparatul nu-l captase, sunt erori umane și imperfecțiuni tehnologice a căror simplă eventualitate bunul-simț, știind ce sunt oamenii și neignorând ce sunt aparatele, avea datoria s-o ia în seamă, chiar dacă, și asta da, ar fi magnific de just, chiar dacă la prima vedere putea să pară scandalos, dacă n-ar exista în dosarul procesului cel mai mic indiciu de nevinovăție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
exclud ipoteza că cele întâmplate și-ar avea adevăratele sale rădăcini în exterior, că poate ceea ce vedem noi ar fi doar vârful aisbergului unei uriașe conjurații internaționale de destabilizare, probabil de inspirație anarhistă, care, din motive pe care încă le ignorăm, ar fi ales țara noastră ca prim cobai al său, Ciudată idee, spuse ministrul culturii, cel puțin până unde ajung cunoștințele mele, anarhiștii nu și-au propus niciodată, fie și numai în domeniul teoriei, să comită acțiuni cu aceste caracteristici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
izbuti să le descifreze. În clipa aceea, galera se aplecă cu un geamăt, ca și când În râu s-ar fi creat pe neașteptate un vârtej. Bargello se apropiase și se uita În jur perplex. - Dar... sunt sarazini! Morți cu toții! exclamă el ignorând mașinăria distrusă. Dante Își ridică privirea asupra cadavrelor. Două purtau Însemnele ofițerilor din marină: comandamentul probabil, și comito, secundul său, care comanda vâslașii. Al treilea era Înveșmântat În niște straie somptuoase, care parcă fluturau În jurul său asemenea unor aripi Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
prezente? Nimic din toate acestea nu mai dă consistență cântului dumitale? Îl Încolți Arrigo. Dante tăcea. Filosoful Îl scutură ușor, arătându-i drumul dinaintea lor. În imediata vecinătate a locului conflictului, activitățile continuau ca și cum două orașe diferite ar fi conviețuit ignorându-se reciproc. - Locul târguielilor și al furiei, mai zise Arrigo, privind În jur. Văzduhul era Îngreunat de un nor des de praf, ridicat de căruțe, printre strigătele vizitiilor și nechezatul cailor. - În toată Toscana se vorbește cu invidie despre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
deși continua să tot schițeze În aer semnul crucii, călugărul vorbise ceva cu filosoful. Câteva vorbe schimbate În grabă. Pe furiș. Cu acea repeziciune care e amprenta diavolului. Fu tentat să se apropie mai mult, dar acum cei doi se ignorau din nou. Se Îndreptă spre ieșire. În dreptul porții, fu abordat de un străjer. - Priorule, omul pe care Îl voiai e la Stinche. Dante tresări. Ce făcuseră idioții? El ordonase să fie căutat pentru a-l interoga, nu ca să fie târât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din plin de ploaia de foc. Oamenii păreau prinși Într-un dans infernal, În efortul disperat de a-și scutura din păr și de pe haine bucățile de jar aprins. Se loveau peste mâini și peste picioare printre Înjurături și imprecații, ignorându-l pe Dante. Ceilalți, Însă, odată depășit momentul de zăpăceală, continuau să se apropie, Însoțiți și de alți mușterii li se alăturau. Dante se simți pierdut. Colosul cu platoșa se afla acum la un pas și se repezi la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acest edificiu este legat de o crimă. Și e de datoria mea să parcurg calea adevărului, În timp ce datoria voastră e să mă ajutați pe acest drum, șuieră el, izbind cu degetul arătător În foaia pe care maestrul continua să o ignore. Omul părea interzis. Se mărgini să Îi cheme pe ceilalți doi cu un semn, Înainte de a se apleca, În sfârșit, asupra desenului. - O construcție neobișnuită. Un turn? murmură el, arătându-i profilul zidului exterior celui care se apropiase mai Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îndepărtate. Se strecură În tăcere spre intrarea În subterană, trăgându-și prietenul de mână după el. În criptă, ridică lespedea, scoțând lada cu ajutorul lui Cecco. În răstimpul operațiunii, sienezul continuase să fixeze obiectul cu un ochi lacom, Însă Dante Îi ignorase toate Întrebările nerostite. - Trebuie să fugim pe acolo, zise arătând spre deschizătura din capăt. Ajută-mă, În doi putem reuși. Învingându-și scârba pe care acea deschidere fetidă i-o stârnea, se coborî În pasaj. Nu era vreme să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
De acum, nu mai exista nici un dușman de ucis, iar incendiul curmase orice posibilitate de jaf. Fără să aștepte vreun ordin, companiile din armata permanentă se adunau voluntarii, În schimb, deja se risipiseră. Câteva grupuri de soldați trecură pe lângă el, ignorându-l. Comentau surescitați cele Întâmplate, ca niște tovarăși de vânătoare ce se Întorc de la o partidă. Întunecat, Dante se așezase pe o veche piatră romană ca să Își tragă sufletul și, Între timp, asculta replicile oribile și fanfaronadele plebeilor, bucuroși nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
departe, din ceea ce era mai sumbru, pentru a ilustra răul și metamorfozele sale. Se spune adesea că ne temem de ceea ce nu cunoaștem. Cred mai curând că teama se naște când afli într-o bună zi ceea ce ieri încă mai ignorai. Acesta era secretul lui Destinat: cu un aer obișnuit, le punea în față unor oameni mulțumiți de viețile lor lucruri în vecinătatea cărora nu voiau să trăiască. Restul era aranjat. Triumful asigurat. Putea să ceară capul inculpatului. Iar jurații i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mergând pe jos către o moarte pe care credeau că o vor putea păcăli. Surâdeau, neștiind încă ce-i așteaptă. Aveau în ochi luminile vieții lor de până atunci. Nu rămânea decât cerul pentru a-ți păstra puritatea și voioșia, ignorând putreziciunea și răul care se răspândeau pe pământ sub arcul său înstelat. Tânăra învățătoare se instalase așadar în căsuța din parcul Castelului. Îi mergea mai bine decât oricui altcuiva. Făcuse din casă un sipet după chipul și asemănarea ei, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a ridicat din umeri și s-a întors la priveliștea ei, lăsându-mă să mă prăbușesc într-o altă lume. O lume mult prea urâtă pentru ea. Sau prea meschină, prea sufocantă. O lume pe care zeii și prințesele o ignoră străbătând-o câteodată în vârful picioarelor. Lumea oamenilor. După duminica aceea, am făcut tot ce mi-a stat în puteri să o evit când o zăream de departe. O luam pe străduțe lăturalnice, mă retrăgeam sub porțile caselor sau sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de dincolo, lumea spiritelor (vizibilul și invizibilul din piesele lui), ritmul, sensul sacru al cuvintelor? Nu va putea, că îl cunosc bine, știu ce poate, e literal. Cum să schimbe mind-ul lui arta?, un regizor trebuie să fie creativ, să ignore convențiile, că nu faci nimic dacă ele te îmbracă, un Shakespeare nu se pune în scenă cum se face la Stratford, trebuie înțeles prin metafizică, altfel rămâi la nivelul întâi de lectură... Laszlo surâde ciudat... și mai vedem cine o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că de-aia avem fruntea înaltă)... În tabloul lui Cranach, copacul plin de mere roșii luminează scena ispitei, iar din crengi, la urechea Evei, coboară șarpele vorbind ca un clopoțel de argint: Ești frumoasă, dar ești o femeie care se ignoră!... Păi, nu avea dreptate șarpele ăla?, nu te mai ignora femeie!, că pe tine te-a făcut Dumnezeu întâi, tu ești prima și cea mai importantă, apoi a ieșit bărbatul din coasta ta, Adam trebuie doar să fie acolo, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]