7,197 matches
-
165, 195 exercițiul alterității 200 expresivitate 92-97 extensiune 60 filozofia limbii 13, 18-28, 163, 269, 331, 367 funcțiile limbii 83-85 general nedistinct 64 gîndire 241-249, 255, 304 glosocosmos 64, 149, 253, 255, 256, 261, 272, 273, 278, 286, 350, 351 imaginar lingvistic 213 imagine acustică 58, 60 instituirea normei 193, 195, 198 intensiune 60 intersubiectivitate 45, 66, 116, 328 intuiție 56, 57, 106, 107 lecția limbii 46, 286, 325, 327, 331 lege 172, 181-186 libertate lingvistică 32, 163-268 limbaj 11-18, 31
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
deasupra unui anumit nivel de altitudine" (Orientări, 1943). Poziție identică (încă din 1930) la turbulentul André Breton în al doilea Manifest suprarealist: Totul îndeamnă să credem că există un oarecare punct al spiritului în care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și viitorul, comunicabilul și incomunicabilul, înaltul și afundul încetează de a fi contradictorii..." Bipolaritățile se dispersează. V Construct spiritual din perspectiva unui artifex, rețea de solilocvii complexe (despre Chronos, Eros și Thanatos), sistem de semne alternând între memoria abisală
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
al lui Blaga: Numai ursul bătrân și căprioara rănită, numai șarpele vătămat, și privighetoarea fără de aripi se târăsc până acolo transfigurate și cad... O pseudo baladă, Mistrețul cu colți de argint, e piesa-etalon a unui Doinaș destins, de astădată apropiat imaginarului popular. Un "prinț din Levant", un fantast vrăjit de năluca unui mistreț năzdrăvan, își încită servii să-l vâneze; mirajul apropierii de insolitul animal de codru e, în subtext, mirajul absolutului temă macedonskiană în Noaptea de decembrie: Priviți unde-și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și al unui altceva dezirabil; de partea lor stă misterul. Sintagma Vămile pustiei este un analog la Vămile văzduhului, metaforă multiseculară în patristica grecească. Pe scurt, vămile, stadii existențiale sau postexistențiale, sunt etape sau trepte spre lumina din urmă; potrivit imaginarului colectiv (informează S.Fl. Marian), sufletele răposaților trec prin vămi felurite: șapte, nouă, douăsprezece sau chiar nouăzeci și nouă (Înmormântarea la români). La Dante, saltul postum, cel din Infern spre Paradis, implică treapta Purgatoriului. În eschatologia creștină, scara mântuirii (descrisă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sumane". În felul Transilvaniei natale, o Moldovă a prezentului, concretă, rezonează cu o alta, primordială, mit-istorică, semi-fabuloasă, rețea de trăsături heraldice; instalat în cânt, mai exact în imn, rapsodul trece de la palpabil, de la ceea ce "se vede" la miraje, la un imaginar simpatetic. Practic, Imnele Moldovei (1980) denotă raporturi de contextualitate cu imnele destinate celorlalte spații istorice -, perspectivă în virtutea căreia Ștefan-Voievod nu e numai al Moldovei, Brâncoveanu nu numai al Țării Românești iar Horia nu doar al Transilvaniei. Însă rapsodul, însoțitor al
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
impunerea unui limbaj liric elevat, la o simbologie cu însemne ale pământului natal. În două cuvinte, Ana Blandiana e o prezență proeminentă în literatură și nu în ultimul rând un caracter, un model. "IRONIA ONTOLOGICĂ" SAU DESPRE MIHAI URSACHI Contemporan imaginar cu Socrate, cu Shakespeare și cu Eminescu, poetul ieșean (născut la Strunga, în preajma Mirceștilor lui Alecsandri) explorează, cum dezvăluie în Dimineața, istoria lumii: "istoria-ntreagă a lumii și toate legendele basmul Isoldei și al lui Tristan". Era contemporan direct cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
poncife; motiv de modulații libere încorporabile unui ceremonial zâmbitor. Într-un Destin cu cioburi se întâlneau sonuri argheziene din Testament: "S-au așezat strămoșii mei și tac. / Știu ați venit pe drumuri cristaline / Cerșind din târg în târg până la mine". Imaginarul cu tangențe suprarealiste din Destin cu boabab urmărea, deliberat, uimirea: "În piața cu celebru nume șvab / Creștea, până la cer, un boabab / Cu fructe cât o casă, cu bodegi / Și trenuri de sidef iuțind prin crengi". Se manifesta, de la început, voluptatea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
genunchi Își ridicase capul, îl clătină spre stele (...) Împleticit m-am dus și i-am închis Ochii umbroși, trist străjuiți de coarne. Tu, iartă-mă, fecioară tu, căprioara mea! În fapt, Moartea căprioarei, piesă reprezentativă, e moartea unui miraj; constituente imaginarului lui Labiș, munte, brazi, o simbolică "pasăre albastră", basmul cu "fata prefăcută-n căprioară" contrastează pluriform cu violența și amintirea războiului. Că poetul cunoștea (din manuale) o povestire sadoveniană pe temă apropiată, e sigur. Undeva, În pădurea Petrișorului, "bătrână și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la limita dintre luciditate și subconștient) o lume interioară ca nostalgie ascunsă. Negurile teatrului absurd nu-l confiscă. III Glycera (în elină: cea dulce) și Reparata, siluete de canțonier jucăuș, intră ele în categoria idilicului? Bizarele figuri par niște fantasme; imaginarul deformant dilatează sau restricționează; efuziunile sunt gâtuite dintru început. Femeie cu trei sâni, Reparata, personaj liric focalizant (în Dulapul îndrăgostit), e obiect de "elogiu" dar și de "defăimare". În ipostază de "slugă blândă", contemplând-o, poetul (un senzual) roșeșete: Privește
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Ploi de toamnă; și așa mai departe. În dublete ca acestea, poeta, tălmăcitoare a propriilor ei vise, decantează și propune sensuri; oniricul acesta diurn cu interstiții de jurnal intim (oniric diferit de gravele visuri philippidiene "în vuietul vremii") ține de imaginarul cuiva la care primează tensiunea secundei. Dacă în genere visul de noapte ocupă (potrivit analiștilor) un sfert din somnul individului, la Carolina Ilica visarea diurnă, intensivă, rotunjește existența, diversificând, acreditând și inițiind în aventuri imaginare. Textul de realitate se întregește
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Dante într-o selva oscura) puterea de a înfrunta. Precum divinul florentin, un Liviu Ioan Stoiciu împărțit între text și metadiscurs, narează, recurge la un limbaj epopeic și glosează; se implică în acțiune și altfel decât Dante, transcende într-un imaginar zeflemist, intens ironic. Analogiile dintre labirintul-arhetip (palatul lui Minos din Creta) și labirintul existențial, analogii cu reverberații perene, instituie tema de bază general-umană, paradigma unei dezbateri în tensiune. Temă filozofică fundamentală! Dincolo de grecitatea conceptului, labirintul e un dat al umanului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se continuă, independent de indivizi. Viul se naște și din nimic, atotbiruitor, spre deosebire de ceea ce se întîmplă în visele cărnii, încărcate de sexualitate. Cu cît urcăm, structurile viului devin tot mai purificate abstracțiuni, visele devin colective, lăsînd locul unei matematici a imaginarului colectiv, care ne indică clar faptul că suntem Unu. Invers, cu cît pătrundem în concret, în detalii scatologice sau microscopice, vedem aceeași organizare structurală care ne permite "să le sesizăm pertinența și profunzimea, unicitatea și pleiada din care fac parte
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ființe postumane, sau inumane. Or, nu există altă ieșire decît formarea unei culturi guvernate de o nouă conștiință transumană. Transformările necesare sunt atît de profunde încît par inimaginabile. Aici tot Lucian Boia ne poate ajuta, întrucît a cochetat mult cu imaginarul. Vor urma ani cu mai puține resurse clasice, marje de manevră mai înguste, mai puțină încredere și mai puțină speranță (ca să nu spun disperare). Vor fi ani de penurie și de precaritate, din care vom ieși declinîndu-l mai mult pe
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
nasc raporturi noi, într-adevăr, din impactul logicii economice triumfătoare asupra producerii și promovării operelor spiritului. Reorientarea obiectivelor strategice ale statelor se produce pe frontul schimburilor internaționale, cu atît mai mult cu cît statele sunt mai dependente de comerțul exterior. Imaginarul se restructurează, devenind mai colorat economic și mai puțin cultural. De aceea producerea și răspîndirea operelor culturale autentice au de suferit. Guvernele au reacționat și promovează politici specifice, discutabile desigur. Dar de ce nu am privi lucrurile și altfel ? Economicul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
mult PIB decît toate industriile împreună. Artele și domeniile high-tech dezvoltă creativitatea și creează profit și locuri de muncă, sunt printre noile izvoare ale creșterii. Piața mondială a fonogramelor ilustrează perfect importanța și profunzimea mutațiilor în curs în profitul industriei imaginarului. Cultura apare deci ca un atu (și) economic major, cu condiția subînțeleasă a calității și a unei bune promovări, a racordării la rețelele de comunicații globale. Tehnologia precede și structurează economia. Tehnologia determină mijloacele de producție și le determină modul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
al producătorilor și consumatorilor. Arbitrajul acestora este decisiv, inclusiv în plan cultural. Ei aleg, de pildă, între loisir și cultura savantă. Deci tehnologia precede mutațiile economice, iar acestea provoacă mutații în modelele culturale, în consumul cultural, în structura însăși a imaginarului. Media joacă aici un rol foarte important. Consumatorul este beneficiarul incontestabil al acestei reorganizări și restructurări care-i oferă multiple oportunități de petrecere a timpului liber, între care alege în funcție de nivelul de educație, de diferite pasiuni etc. Ideea de capital
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
John, Tipler John, Principiul cosmologic antropic, Ed. Tehnică, București, 2001; * Barrow John, Cartea infinitului, Humanitas, București, 2010; * Berlin Isaiah, Puterea ideilor, Humanitas, București, 2012; * Bhagwati Jagdish, In Defense of Globalisation, Oxford University Press, 2004; * Boia Lucian, Pentru o istorie a imaginarului, Humanitas, București, 2006; * Byrne Rhonda, Puterea, Adevăr divin, Brașov, 2011; * Bloom Harold, Canonul occidental, Art, București, 2007; * Bohm David, Wholeness and the Implicate Order, Routledge and Kegan Paul, London, 1980; * Brăilean Tiberiu, Noua Economie. Sfîrșitul certitudinilor, Institutul European, Iași, 2001
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
vor strădui de acum să o scrie. Note CAPITOLUL 2 Fabricarea istoriei de suferință Israel a fost, în toată istoria sa de până în prezent, un popor al suferinței. Suferința a devenit energia sa vitală.ccc Amintirea primei Cruciade (1096) bântuie imaginarul evreilor medievali și-l va bântui mai târziu pe cel al evreilor din secolele al XIX-lea și al XX-lea, și nu fără îndreptățire. Ea va cristaliza în sine schemele tradiționale de justificare a suferinței, erijându-se totodată, la
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
într-un soi de fundal istoric, amintindu-le totodată, chiar când se integrau în societatea europeană, că asemenea rupturi se puteau repeta în orice moment. Cruciadele marchează așadar depășirea unei etape în raport cu povestirile biblice și post-biblice antice și alimentează imediat imaginarul istoric evreiesc, care pune în centrul lui suferința. Miturile biblice însele reintegrează istoria consemnată de ființele în carne și oase care evocaseră evenimentele Cruciadelor în cronici. Chiar dacă, bineînțeles, acestea nu țin încă de o scriere a istoriei așa cum o concepem
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a lumii care-i așteaptă pe martiri. Or, Talmudul și Midrash-ul își arată în nenumărate rânduri reticența în a stabili o relație între martiriu și răsplată. Alegerea martirilor renani inițiază așadar o atitudine nouă în istoria evreilor. Ea instituie în imaginarul așkenaz, pentru următoarele opt secole, un fel de normă ideală ca răspuns la catastrofă, chiar dacă aceste sinucideri nu au fost imitate efectiv 7. Prin cronicile scrise după evenimente avem acces la puținul pe care-l știm despre aceste episoade dramatice
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
între moarte și convertire. Cadrul confruntării este în mod clar, pentru toți, cel al unui adevărat război sfânt. De asemenea, dacă femeile se fac remarcate în martirologia creștină, și cronicile evreiești pun accent pe rolul lor în timpul acestor persecuții. În imaginarul autorilor, femeile și bărbații joacă rolul preoților bărbați de la Templu. Aceste cronici sunt străbătute de îndoieli ale supraviețuitorilor, a căror slăbiciune se vădește în comparația cu eroismul martirilor. Și ele denotă, fără nicio îndoială, ceea ce evreii aveau în comun cu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
fost într-adevăr victime ale circumstanțelor de moment, ei nu au fost astfel în mod continuu, cum ar vrea să ne facă să credem memoria de suferință. În general, eroismul lor este redus la un eroism religios care neutralizează în imaginar toate tentativele lor de autoapărare. Ei sunt fixați în posteritate ca victime care-și sacrifică viața pentru tradiție, pentru a perpetua iudaismul. Liturgizarea umilințelor suferite și a martiriului, care a ajuns să marcheze profund comportamentul comunităților așkenaze, accentuează autopercepția victimară
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și a martiriului, care a ajuns să marcheze profund comportamentul comunităților așkenaze, accentuează autopercepția victimară a evreilor. Lipsa unei veritabile istorii scrise a jucat un rol primordial în acapararea de către memorie, de-a lungul secolelor, a istoriei de suferință din imaginarul evreiesc. De vreme ce rugăciunile de penitență și elegiile serveau drept sursă istorică, putem lesne înțelege că, prin legitimitatea pe care le-o conferea caracterul lor religios, acestea au contribuit puternic la elaborarea unei memorii doloriste. Masacrele din Polonia și Ucraina din
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
este evocată suferința lor. Și poate și din acest motiv Israelul, statul victorios și uneori asupritor, ca multe alte state, provoacă atâta mânie. Istoria lacrimală a fabricat, la rândul ei, victimitatea evreiască. Chiar dacă ea nu este o pură producție a imaginarului, iar unele fapte o atestă, istoria evreilor nu se poate reduce totuși la ea. Dar, în general, este reținut numai acest aspect, întărit, din păcate, de ceea ce s-a întâmplat în al Doilea Război Mondial și care a înăbușit pentru
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de informații care ajunge în redacții întreține, bineînțeles, bulimia. Imaginile și textele copleșesc, la rândul lor, publicul. Violența nu este doar percepută în imaginea oferită a lumii, ci și trăită într-un fel de intimitate. Astfel, ea invadează căminele și imaginarul în funcție de evenimente. Nu mai este excepțională. Cea care-i opune pe israelieni și palestinieni în Orientul Mijlociu s-a instalat și ea în această intimitate. Fiecare poate să țină partea unei tabere sau alta, să-i proiecteze cauza asupra propriei istorii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]